Din cuprinsul articolului
Hernia inghinală este afecțiunea medicală ce are drept principală cauză scăderea rezistenței musculaturii peretelui abdominal în zona inghinală, urmată de apariția unei proeminențe în această zonă.
Dr. George Sirețeanu, medic specialist chirurgie generală, a explicat pentru Doctorul Zilei de ce apare această hernie și care sunt factorii ce pot conduce la acest diagnostic.
Se poate observa că aceasta umflătură dispare atunci când persoana în cauză este în poziție orizontală și reapare în momentul redobândirii poziției ortostatice sau în momentul creșterii presiunii din abdomen la tuse sau strănut.
Apariția acestei protuberanțe este determinată de exteriorizarea sub piele a organelor din abdomen (intestine subțire, intestin gros, vezică urinară, etc) ca urmare a existenței unui defect muscular la nivelul peretelui abdominal. Acest defect poate fi atât congenital, cât și dobândit de-a lungul vieții.
Factorii determinanți ai apariției herniei inghinale sunt împărțiți în două categorii :
Factori ce măresc presiunea intra-abdominală (dereglarea tranzitului intestinal – constipația, patologii ale aparatului respirator însoțite de tuse permanentă, tulburări de micțiune (strictura uretrei, adenom de prostată), eforturi fizice ce induc creșterea presiunii intra-abdominale) și factori care slăbesc rezistența peretelui abdominal (bolile ce afectează troficitatea țesuturilor – boli inflamatorii cronice, neoplazii, obezitatea, hipotiroidia, decompensări ascitice decauză hepatică sau cardiacă etc.)
Hernia inghinală. Factorii predispozanți sunt: constituția, genul, vârsta, starea musculaturii.
Primele simptome și semne ale herniei inghinale sunt prezența unei protuberanțe sub piele, în zona inghinală și a durerii în momentul ridicării obiectelor grele, în urma acceselor de tuse, în timpul urinarii sau defecației îngreunate de constipație sau după o perioadă îndelungată de stat în picioare. Persoana în cauză poate resimți fie o durere imediată acestor activități, durere ce devine ascuțită, fie o durere surdă, care tinde să crească în intensitate spre sfârșitul zilei.
Prezența unei dureri severe, cu caracter continuu, a roșeții și sensibilității locale sunt semne că hernia poate fi încarcerată sau strangulată. Aceasta situație are caracter de urgență, necesitând imediat un consult de chirurgie generala.
Singura modalitate de tratament a herniei inghinale este chirurgia, care dobândește caracter urgent în momentul în care apare încarcerarea sau strangularea.
De cele mai multe ori, medicul chirurg va alege abordarea laparoscopică a acestei afecțiuni, datorită avantajelor net superioare tehnicii clasice : durere postoperatorie redusă, rezultate estetice superioare, durată de spitalizare redusă (24 ore) și reinserție socio-profesionala mult mai rapidă, risc de complicații postoperatorii redus și rate extrem de mici de recidivă.
Operația laparoscopică presupune efectuarea a trei mici incizii necesare introducerii în cavitatea abdominală a laparoscopului conectat la o camera video (ce oferă echipei medicale posibilitatea vizualizării întregii cavități abdominale pe un ecran) și a altor instrumente chirurgicale. Medicul chirurg va efectua inciziile, avansând strat cu strat până la punerea în evidență a sacului herniar, pe care îl va izola de țesuturile adiacente până la nivelul colului sacului. Va deschide apoi sacul și va reintroduce în cavitatea abdominală conținutul acestuia, dacă acesta este viabil. Ultima etapă va consta în efectuarea plastiei (reparării) canalului inghinal, având în vedere tipul herniei și starea țesuturilor. O plasă chirurgicală va fi plasată și fixată la nivelul defectului din peretele abdominal, cu ajutorul unor agrafe resorbabile. În cazul utilizării plasei de întărire a peretelui abdominal, riscul de recidivă este extrem de mic, de până la 0.5% dintre cazuri.
Sensibilitatea locală poate persista o vreme postoperator, manifestându-se prin durere minimă și parestezii (amorțeală) în apropierea inciziilor.
Hernia inghinală este o afecțiune ce poate fi uneori prevenită, prin abordarea unor măsuri simple, dar eficiente. Așadar, evitarea creșterii în greutate sau a pierderii prea rapide în greutate prin diete severe, evitarea constipației și încordării musculaturii în timpul defecației și a urinarii, ridicarea de greutăți prin flexarea genunchilor și nu prin mișcarea bruscă a spatelui, sunt acțiuni simplu de întreprins, dar care pot preveni apariția herniei inghinale.
