Din cuprinsul articolului
Hepatita autoimună este o afecțiune cronică rară a ficatului, în care sistemul imunitar începe să atace celulele hepatice sănătoase, provocând inflamație și, în cazurile severe, cicatrizare a ficatului, care poate duce la ciroză și insuficiență hepatică. Spre deosebire de alte forme de hepatită cauzate de virusuri, aceasta nu are o origine virală.
Deși cauza exactă rămâne necunoscută, cercetările indică o serie de factori de risc care pot contribui la declanșarea acestei afecțiuni, cum ar fi predispoziția genetică, infecțiile bacteriene sau virale anterioare, sexul feminin și anumite medicamente.
Hepatita autoimună se declanșează atunci când sistemul imunitar identifică greșit celulele hepatice ca fiind periculoase și începe să le atace. În ciuda cercetărilor, medicii nu pot spune exact ce declanșează acest comportament anormal. Cu toate acestea, există câțiva factori de risc bine definiți:
Hepatita autoimună este adesea asociată cu alte boli autoimune, cum ar fi tiroidita, artrita reumatoidă, colita ulcerativă sau lupusul eritematos sistemic.
Hepatita autoimună este clasificată în două tipuri principale, în funcție de caracteristicile serologice și de grupele de vârstă afectate:
Deși hepatita autoimună este mai frecventă la adolescenți și adulți tineri, ea se poate dezvolta la orice vârstă.
Simptomele hepatitei autoimune pot varia de la forme ușoare, aproape asimptomatice, la manifestări severe. În stadiile incipiente, este posibil ca boala să nu fie ușor de detectat. Cu toate acestea, pe măsură ce afecțiunea avansează, simptomele pot apărea brusc sau se pot dezvolta treptat. Printre cele mai frecvente simptome se numără:
Simptome suplimentare pot include:
Diagnosticarea hepatitei autoimune poate fi dificilă, deoarece simptomele sale sunt similare cu cele ale altor forme de hepatită. Pentru a stabili un diagnostic corect, medicii efectuează analize de sânge pentru a exclude hepatita virală și pentru a determina tipul de hepatită autoimună. Testele de sânge includ:
În anumite cazuri, poate fi necesară o biopsie hepatică pentru a evalua amploarea afectării ficatului. Aceasta presupune prelevarea unui mic fragment de țesut hepatic, care va fi analizat în laborator.
Deși hepatita autoimună nu poate fi vindecată complet, tratamentul poate încetini sau opri progresia bolii. Aproximativ 65-80% dintre pacienți pot intra în remisiune, deși aceasta poate dura câțiva ani pentru a fi obținută.
Tratamentul implică de obicei:
Efectele secundare ale tratamentului cu corticosteroizi pot include diabet, hipertensiune arterială, osteoporoză și creștere în greutate.
Lăsată netratată, hepatita autoimună poate duce la complicații grave, cum ar fi:
Hepatita autoimună necesită o gestionare pe termen lung și un control medical regulat pentru a preveni complicațiile grave și pentru a menține o calitate optimă a vieții.
Recalcularea pensiilor ar putea suferi modificări importante, având în vedere o nouă propunere legislativă care…
Cea mai frumoasă zodie. Se pare că anumite trăsături ale frumuseții sunt influențate și de…
Toamna e momentul perfect pentru tratamente laser – de la ștergerea tatuajelor și cicatricilor post-acneice,…
O nouă majorare a pensiilor, programată pentru 1 octombrie, aduce vești pozitive pentru mulți dintre…
Primul semn prevestitor al bolii Alzheimer. Un nou studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea…
Pensionari, angajați pe sume uriașe la SC Citadin SA, o companie subordonată Primăriei Iași. Trei…