Hepatita autoimună poate apărea la oricine. Vasele de sânge sparte pe picioare, unul din semnele alarmante

Hepatita autoimună este o afecțiune cronică rară a ficatului, în care sistemul imunitar începe să atace celulele hepatice sănătoase, provocând inflamație și, în cazurile severe, cicatrizare a ficatului, care poate duce la ciroză și insuficiență hepatică. Spre deosebire de alte forme de hepatită cauzate de virusuri, aceasta nu are o origine virală.

Deși cauza exactă rămâne necunoscută, cercetările indică o serie de factori de risc care pot contribui la declanșarea acestei afecțiuni, cum ar fi predispoziția genetică, infecțiile bacteriene sau virale anterioare, sexul feminin și anumite medicamente.

De ce apare hepatita autoimună?

Hepatita autoimună se declanșează atunci când sistemul imunitar identifică greșit celulele hepatice ca fiind periculoase și începe să le atace. În ciuda cercetărilor, medicii nu pot spune exact ce declanșează acest comportament anormal. Cu toate acestea, există câțiva factori de risc bine definiți:

• Un istoric familial de afecțiuni autoimune
• Infecții bacteriene sau virale suferite anterior
• Sexul feminin, boala afectând mai frecvent femeile decât bărbații
• Utilizarea anumitor medicamente, precum minociclina, un antibiotic utilizat pentru tratarea infecțiilor bacteriene

Hepatita autoimună este adesea asociată cu alte boli autoimune, cum ar fi tiroidita, artrita reumatoidă, colita ulcerativă sau lupusul eritematos sistemic.

Tipuri de hepatită autoimună

Hepatita autoimună este clasificată în două tipuri principale, în funcție de caracteristicile serologice și de grupele de vârstă afectate:

• Tipul I: Cel mai frecvent tip, afectând în special femeile tinere și fiind adesea asociat cu alte afecțiuni autoimune. Această formă este cea mai des întâlnită în SUA.
• Tipul II: Afectează în special fetele cu vârste între 2 și 14 ani, dar poate apărea și la adulți, deși mult mai rar.

Deși hepatita autoimună este mai frecventă la adolescenți și adulți tineri, ea se poate dezvolta la orice vârstă.

Simptomele hepatitei autoimune

Simptomele hepatitei autoimune pot varia de la forme ușoare, aproape asimptomatice, la manifestări severe. În stadiile incipiente, este posibil ca boala să nu fie ușor de detectat. Cu toate acestea, pe măsură ce afecțiunea avansează, simptomele pot apărea brusc sau se pot dezvolta treptat. Printre cele mai frecvente simptome se numără:

• Mărirea ficatului (hepatomegalie)
• Apariția unor vase de sânge dilatate pe piele (angioame în formă de păianjen)
• Distensie abdominală (umflare)
• Urină închisă la culoare
• Scaune decolorate

Simptome suplimentare pot include:

• Îngălbenirea pielii și a ochilor (icter)
• Mâncărimi ale pielii
• Oboseală extremă
• Greață, vărsături și pierderea poftei de mâncare
• Dureri articulare și disconfort abdominal

Diagnosticarea hepatitei autoimune

Diagnosticarea hepatitei autoimune poate fi dificilă, deoarece simptomele sale sunt similare cu cele ale altor forme de hepatită. Pentru a stabili un diagnostic corect, medicii efectuează analize de sânge pentru a exclude hepatita virală și pentru a determina tipul de hepatită autoimună. Testele de sânge includ:

• Măsurarea nivelurilor de anticorpi specifici, cum ar fi anticorpii musculaturii netede și cei anti-nucleari
• Determinarea nivelurilor de imunoglobulină G (IgG), care reflectă răspunsul imun al organismului

În anumite cazuri, poate fi necesară o biopsie hepatică pentru a evalua amploarea afectării ficatului. Aceasta presupune prelevarea unui mic fragment de țesut hepatic, care va fi analizat în laborator.

Opțiuni de tratament

Deși hepatita autoimună nu poate fi vindecată complet, tratamentul poate încetini sau opri progresia bolii. Aproximativ 65-80% dintre pacienți pot intra în remisiune, deși aceasta poate dura câțiva ani pentru a fi obținută.

Tratamentul implică de obicei:

• Medicamente imunosupresoare: Acestea, precum azatioprina sau 6-mercaptopurina, sunt utilizate pentru a opri sistemul imunitar din a ataca ficatul. Cu toate acestea, ele pot afecta și capacitatea organismului de a combate alte infecții.
• Corticosteroizi: Prednisonul este folosit pentru a reduce inflamația ficatului și pentru a suprima răspunsul imunitar. De obicei, prednisonul trebuie administrat pe termen lung, chiar și pe toată durata vieții, pentru a preveni recidiva.

Efectele secundare ale tratamentului cu corticosteroizi pot include diabet, hipertensiune arterială, osteoporoză și creștere în greutate.

• Transplant de ficat: În cazurile severe de insuficiență hepatică sau ciroză, transplantul de ficat poate fi singura soluție. Cu toate acestea, boala poate reapărea chiar și după transplant.

Complicațiile hepatitei autoimune

Lăsată netratată, hepatita autoimună poate duce la complicații grave, cum ar fi:

• Insuficiență hepatică
• Ciroză
• Cancer hepatic
• Hipertensiune portală
• Varice esofagiene
• Ascită (acumulare de lichid în abdomen)

Hepatita autoimună necesită o gestionare pe termen lung și un control medical regulat pentru a preveni complicațiile grave și pentru a menține o calitate optimă a vieții.