Din cuprinsul articolului
Piața drogurilor este într-o continuă schimbare, iar în prezent sunt cunoscute peste 800 de substanțe, însă doar puțin peste 200 pot fi depistate cu aparatura existentă în România.
Un medic la NML ”Mina Minovici” din Capitală a dezvăluit că aparatele care există în instituţie şi cu care se fac testele de laborator de certitudine în cazul celor prinşi în trafic sub influenţa drogurilor sunt vechi de aproape 17 ani.
Numărul analizelor toxicologice a explodat în ultimii ani
Dr. Gabriel Gorun susţine că sistemul medico-legal este singurul în măsură să ofere sistemului de justiţie probe judiciare, iar buletinele de analize emise de laborator sunt probele judiciare pe baza cărora se va continua sau nu urmărirea penală legată de prezenţa drogurilor şi consecinţele acesteia.
În plus, faţă de acum 10 ani, numărul analizelor toxicologice a crescut enorm, astfel încât aparatele existente nu mai pot face faţă volumului imens.
“Ceea ce face Poliţia Română pe teren se cheamă depistare – identificare, adică face o selecţie, un screening orientativ cu nişte metode care au nişte surse de eroare multiple şi sensibilităţi şi specificităţi relativ departe de certitudine, adică undeva la 90, 85%, acuma şi în funcţie de substanţa căreia i se adresează testul.
Aşadar toate aceste teste necesită confirmare. Pentru justiţie lucrurile trebuie să fie foarte clare, albe sau negre, nu există griuri. Şi ca atare aceste teste de confirmare sunt teste, zicem noi instrumentale, teste de laborator, teste care se fac cu nişte aparate.
Aceste aparate, conform legislaţiei româneşti, trebuie să existe în sistemul medico-legal, acesta este singurul abilitat să ofere instanţelor sau sistemului de justiţie probe judiciare. Un buletin de analiză emis de un laborator medico-legal este proba judiciară pe baza căreia organul de cercetare penală va continua sau nu o urmărire penală legată de prezenţa substanţei şi consecinţele acesteia.
Aşadar, noi avem în institut, în sistemul medico-legal să spunem, avem aparate cu care facem confirmările prezenţei drogurilor pe care poliţia le-a suspicionat prin triajul pe care l-a făcut pe stradă, prin acele drug testere pe care ei le folosesc”, a explicat dr. Gorun pentru News.ro.
Dr. Gabriel Gorun spune că, în anii 2006 – 2007, printr-un program de finanţare european, cu o mică parte finanţată de statul român, trei centre mari de la Bucureşti, Iaşi şi Timişoara au fost dotate cu aparate care puteau face faţă numărului de teste solicitat sistemului medico-legal, dar şi spectrului de substanţe existent în circulaţie în acea perioadă.
Proiect pentru achiziţia de echipamente noi
„În 17 ani din păcate update-urile sunt minore, la dotarea de laborator în sistemul medico-legal, spre insignifiante sau nerelevante.
Foarte puţine alte laboratoare au început să-şi mai cumpere singure din fonduri proprii, cu sprijinul consiliilor locale, cu alte sponsorizări, universităţi şi aşa mai departe să încerce să-şi upgradeze propriile laboratoare. Astfel încât, în momentul de faţă, la Cluj şi la Bistriţa, surprinzător pentru că nu este un judeţ cu semnificaţie pe harta drogurilor în România, există două aparate foarte performante.
Numai că există o legislaţie în România care priveşte atribuţia teritorială, aria teritorială de responsabilitate a instituţiilor medico-legale, astfel încât probele se îndrumă de fapt în laboratorul teritorial. Aşadar dacă în Bucureşti este cel mai mare flux de probe toxicologice, acestea nu vor fi trimise în niciun caz la Bistriţa sau la Cluj, vor fi tot aici făcute, la Bucureşti”, a precizat medicul.
Nu pot fi depistate toate substanțele
De la 300 de analize toxicologice s-a ajuns în prezent la 3000. Medicul spune că aparatura existentă acum la INML are frecvent sincope de funcţionare şi că necesită frecvent reparaţii. În plus, nu poate acoperi întreg spectrul de substanţe care circulă acum pe piaţa neagră a drogurilor.
„Aşadar, la Bucureşti, în momentul de faţă, jonglăm cu o aparatură veche de 15-17 ani care este depăşită cam de 10 ori din punct de vedere al numărului de probe cu care este bombardat acest laborator.
Probleme pun aceste substanţe noi psihoactive cu o explozie după anii 2010 proporţională cu trecerea timpului, în momentul de faţă fiind cunoscută prezenţa a vreo 800 şi ceva de substanţe noi, dintre care vreo 200 şi ceva ar fi detectabile pentru că avem suficiente informaţii despre ele cât să le putem cuantifica în librăriile de date pe care aparatele le citesc. Ei, noi nu prea putem face chestia asta pentru că nu avem aparatura care ne trebuie.
Aşadar, noi, pe lângă incapacitatea de a prelucra volumul de probe foarte mare, avem şi această limitare tehnologică care nu ne dă voie să fim foarte siguri că ceea ce detectăm este cu adevărat spectrul real de substanţe din acea probă sau este doar incomplet”, a mai explicat medicul.
