Greața și durerea în partea superioară a stomacului, primele semne ale celui mai agresiv cancer

Atenție la senzația de greață și durerea în partea superioară a stomacului! Cancerul pancreatic este al patrulea, ca rată de mortalitate, dintre toate tipurile de cancere și are cea mai slabă rată de supraviețuire. Afectează în aceeași măsură femeile și bărbații. Însă, un simplu test de urină, poate ajuta la identificarea lui în stadii incipiente.

Pancreasul are circa 15 centimetri și este sub forma unui tub spongios situat sub stomac, de formă alungită, cu o greutate de aproximativ 70 de grame.

El are două roluri majore pentru organism: produce sucuri digestive (enzime), care ajută intestinele la descompunerea alimentelor; produce hormoni, inclusiv insulină, care reglează nivelul zaharurilor și amidonului din corp. Cancerul pancreatic se produce atunci când celulele maligne cresc, se divid și se răspândesc în țesuturile din pancreas, explică medici citați de site-ul medical webmed.com.

Primele simptome: senzația de greață, lipsa poftei de mâncare

Cancerul pancreatic mai este numit și cancer ”tăcut”, deoarece simptomele nu apar în stadiile incipiente ale bolii. Cu cât cancerul începe să se răspândească, apar dureri în partea superioară a abdomenului. Durerea devine tot mai puternică, în special după ce persoana mănâncă sau stă întinsă.

Alte simptome sunt:

• greața,
• pierderea poftei de mâncare,
• scăderea în greutate,
• oboseală
• și chiar depresie.

Cauze: fumatul, zestrea genetică

Deși cauza exactă a cancerului de pancreas nu este cunoscută, fumatul reprezintă principalul factor de risc. Fumătorii riscă de trei ori mai mult să se îmbolnăvească decât nefumătorii. Cele mai multe cazuri de cancer pancreatice s-au dezvoltat după vârsta de 45 de ani. Aproximativ 20% dintre cei cei diagnosticați cu cancer pancreatic suferă de diabet. Alți factori de risc sunt reprezentați de boli precum pancreatita cronică sau ciroza hepatică.

Istoricul familial are o importanță majoră, dar și o alimentație bogată în grăsimi, obezitatea sau lipsa de exerciții fizice pot juca un rol important în dezvoltarea bolii.

Elementul cheie al acestei boli este diagnosticarea în timp util. Un medic nu poate vedea sau simți o tumoră în timpul unui examen de rutină. Pentru a ajuta la stabilirea diagnosticului și a determina ce tratament trebuie urmat, trebuie efectuate teste imagistice. Diagnosticul final se poate determina dintr-o biopsie, se ia o mostră din țesut și ulterior este analizată.

Tratament și șanse de supraviețuire

Opțiunile de tratament pentru cancerul pancreatic pot include:

• Chirurgia: În cazurile în care cancerul este localizat într-o zonă accesibilă prin chirurgie, poate fi efectuată o intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea tumorii. Totuși, în multe cazuri, tumora nu poate fi îndepărtată din cauza localizării sau a răspândirii sale.
• Radioterapia: Radioterapia implică utilizarea radiațiilor pentru a distruge celulele canceroase sau a încetini creșterea lor. Poate fi folosită înainte sau după chirurgie sau ca tratament paliativ pentru ameliorarea simptomelor.
• Chimioterapia: Chimioterapia implică utilizarea medicamentelor anticanceroase pentru a distruge sau a încetini creșterea celulelor canceroase. Poate fi utilizată în diferite combinații și scheme, în funcție de situația pacientului.
• Terapia țintită: Aceasta implică utilizarea medicamentelor care vizează specific anumite caracteristici ale celulelor canceroase. Terapia țintită poate fi utilizată în anumite tipuri de cancer pancreatic.
• Imunoterapia: În unele cazuri, imunoterapia poate fi utilizată pentru a stimula sistemul imunitar să atace celulele canceroase.

Rata de supraviețuire pentru cancerul pancreatic variază în funcție de stadiul la care este diagnosticat. Din păcate, mulți pacienți sunt diagnosticați în stadii avansate, ceea ce reduce șansele de supraviețuire. Rata de supraviețuire pe termen de 5 ani pentru toate stadiile combinate ale cancerului pancreatic este relativ scăzută, de aproximativ 10%. Cu toate acestea, pentru pacienții ale căror tumori sunt detectate și tratate în stadiile incipiente, rata de supraviețuire poate fi mai mare.