Grăsimea de pe brațe ar putea prezice riscul de fracturi ale coloanei vertebrale, la persoanele de peste 50 de ani

Măsurarea masei totale de grăsime din brațe ar putea ajuta la prezicerea riscului de fracturi ale coloanei vertebrale la persoanele de peste 50 de ani.

Cercetările prezentate la cel de-al 26-lea Congres European de Endocrinologie de la Stockholm ar putea duce la metode mai simple și mai puțin costisitoare pentru identificarea celor cu risc ridicat. Poate informa, de asemenea, dezvoltarea planurilor de exerciții personalizate.

Multe persoane peste 50 de ani nu au simptome vizibile de osteoporoză

Osteoporoza este o boală comună în rândul persoanelor în vârstă. În același timp, este și printre cele mai nediagnosticate și netratate afecțiuni medicale din lume.

Mulți oameni nu au simptome vizibile de osteoporoză până când nu experimentează o leziune sau o fractură. Acest tip de leziune apare cel mai adesea la nivelul coloanei vertebrale. Este cunoscut sub numele de fractură a coloanei vertebrale sau a vertebrelor.

Tehnicile imagistice, cum ar fi absorbția cu raze X cu energie duală (DXA), sunt utilizate pentru a măsura densitatea minerală osoasă (DMO). Scorul osului trabecular (TBS) evaluează calitatea osului și prezice noi fracturi independent de DMO.

Cu toate acestea, efectul pe care îl are grăsimea corporală asupra sănătății oaselor este încă neclar.

O simplă ciupitură de braț poate prezice fracturile coloanei vertebrale

Pentru a investiga acest lucru, cercetătorii de la Universitatea Națională și Kapodistriană din Atena, Grecia, au examinat 14 bărbați și 101 femei, fără osteoporoză și cu o vârstă medie de aproximativ 62 de ani.

Aceștia au descoperit că cei cu exces de grăsime corporală aveau o calitate scăzută a osului (TBS scăzut) la nivelul coloanei vertebrale. În plus, cu cât este mai multă grăsime de pe burtă situată adânc în interiorul abdomenului și în jurul organelor interne, cu atât calitatea osului spongios al coloanei vertebrale (sau osul trabecular) este mai scăzută.

Cercetătorii s-au uitat apoi la distribuția grăsimii corporale sub piele. Astfel, au descoperit că persoanele cu masă grăsime mai mare în brațe aveau mai multe șanse de a avea o calitate și o rezistență osoase mai scăzute la nivelul coloanei vertebrale.

„În mod surprinzător, am identificat, pentru prima dată, că compoziția corporală a brațelor, în special, masa de grăsime a brațelor, este asociată negativ cu calitatea oaselor și rezistența vertebrelor.

Acest lucru ar putea însemna că grăsimea subcutanată a brațului, care poate fi estimată cu ușurință chiar și prin metoda simplă și ieftină a pliului cutanat, poate apărea ca un indice util al calității osoase a coloanei vertebrale, probabil prezicând riscul de fractură a vertebrelor.

Ar trebui remarcat faptul că grăsimea viscerală, despre care am constatat că este strâns corelată cu calitatea scăzută a oaselor, este componenta hormonală mai activă a grăsimii corporale totale.

Produce molecule numite adipocitokine care provoacă o inflamație de grad scăzut. Astfel încât starea inflamatorie crescută prezintă în mod plauzibil un impact negativ asupra calității oaselor”, a transmis autorul principal, profesorul Eva Kassi, într-un comunicat de presă.

Cercetătorii au subliniat faptul că sunt necesare studii mai ample pentru a confirma legătura dintre grăsimea brațului și riscul de fractură a coloanei vertebrale.

„Rezultatele noastre rămân solide după controlul vârstei și greutății. Dar acum vom crește numărul de participanți și vom extinde intervalul de vârstă prin includerea adulților mai tineri cu vârste cuprinse între 30 și 50 de ani, precum și a mai multor bărbați”, a mai spus Kassi.