Din cuprinsul articolului
Gras și sănătos. Oare mâncatul cu poftă îngrașă mai tare, scrie dr. Mihaela Bilic pe pagina sa de Facebook. Medicul nutriționist a și explicat care e diferența…pe cântar dintre cei care au obiceiul să mănânce cu poftă și cei care nu iubesc mâncarea. Cei cărora le place să mănânce pare că plesnesc de sănătate, pe când cei care mănâncă puțin sunt slabi, palizi și par bolnăvicioși.
De mică am fost o mâncăcioasă și o pofticioasă, iar cei care au stat cu mine la masă m-au acuzat mereu că îi molipsesc și îi ispitesc, în loc să-i temperez din mâncat Nu cred că fac lucrul ăsta intenționat, e vorba mai degrabă de plăcerea instinctivă pe care o am în relația cu mâncarea.
Am văzut același drag de mâncare la mulți oameni cărora le râd ochii și li se luminează fața când e vorba de ceva bun. Coincidență sau nu, acest tip de comportament vine la pachet și cu tendința de îngrășare/kilograme în plus. Când iubești mâncarea se vede și în gesturi și pe cîntar. Și la fel de evident se vede și când n-o iubești!
Când făceam Semiologie în Facultatea de Medicină am învățat să diagnosticăm bolnavii cu ulcer și gastrită după felul în care arătau: fața palidă și îndurerată, cu o expresie de suferință, spatele încovoiat și umerii aduși în față, “chirciți” din cauza durerii. Cat despre pofta cu care mănâncă nu e nimic de spus, mai degrabă îți pierzi și tu apetitul văzându-i. O astfel de persoană, căreia fiecare gură de mâncare îi provoacă suferință, nu va fi niciodată grasă.
Gras și sănătos
Atunci cum rămâne cu teoria termodinamică, cu aportul de calorii și metabolizarea grăsimilor/carbohidraților? Cum e posibil ca aceeași felie de paine cu unt să îngrașe dacă o mănânci cu poftă, sau să slăbească când o înghiți cu noduri? Pentru că practica ne arată, alimentele grase și făinoasele sunt cel mai bine tolerate în ulcer și gastrite. Și tot în practică constatăm că ele nu îngrașă în acest context special și dureros deopotrivă
Problema e că nu poți mima frica de mâncare și lipsa de apetit. Iar metabolismul nostru se vede treaba că știe când mănânci cu plăcere și când nu, așa că se comportă diferit. Eu aș zice că e nedrept ca cei cu boli de stomac să fie din ce în ce mai slabi, în timp ce mâncăcioși sâ se îngrașe doar când văd mâncarea. Doar că Natura funcționează după alte reguli iar zicala “gras și sănătos” se dovedește a fi adevărată. Nu întâmplător oamenii te întreabă dacă nu cumva ești bolnav atunci când ai slăbit prea mult. Așa că singura consolare care ne mai rămâne pentru kilogramele în plus pe cîntar, e că “plesnim de sănătate” Și da, deși nu are logică, sunt sigură că mâncatul cu poftă îngrașă mai tare!

