Generația care plătește prețul fumatului din liceu

Cristina Lica

Pentru un licean de 15 ani care pune țigara în gură pentru prima oară, un om trecut de 40 de ani poate părea deja bătrân. Pentru un doctor de la spitalul „de plămâni”, un om de 40-50 de ani, căruia îi descoperă un cancer pulmonar, este un tânăr în plină afirmare profesională, cu copii acasă și vise care se termină brusc. Când primești un asemenea diagnostic și afli că ți-au mai rămas doar câteva luni de trăit, poți intra într-o depresie adâncă, iar doctorii le dau vestea cu frică, după ce au găsit spânzurați în salon. Pentru fumători, cancerul e o boală pe care și-au plătit-o în rate mici, de-a lungul vieții.

„Există riscul să se omoare”

În fiecare zi, în cabinetul de bronhologie de la parterul Institutului „Marius Nasta”, sute de bolnavi își scuipă zilnic plămânii. Aici ajung în special suspecții de cancer sau alte boli pulmonare grave. Anual, pentru 1.000 de oameni cu vârste cuprinse între 40 și 45 de ani se confirmă diagnosticul cel mai sumbru. Pentru că drumul de la spital spre casă înseamnă de cele mai multe ori condamnarea la moarte, medicii îi sfătuiesc întotdeauna să nu vină singuri la rezultat. „Dacă au un umăr pe care să plângă sau măcar pe cineva care să le fie alături pe stradă, asta îi liniștește. Altfel, șocul este atât de mare că există riscul să se arunce și în fața mașinii”, spune medicul Mihai Alexe, pneumolog la secția de Bronhologie a Institutului.

Cancerul, mai agresiv în tinerețe

Cancerele de plămâni la tineri sunt tot mai dese, nu doar pentru că eu evoluat metodele de diagnostic, ci și pentru că acum a venit perioada „scadenței” pentru cei care care s-au apucat de fumat din tinerețe. „După 20 de ani de fumat, câte un pachet de țigări pe zi, vorbim de o încărcătură suficientă de toxine cât să determine cancer. Când vorbim de cancer pulmonar, noțiunea de tinerețe e puțin relativă. Deja când vorbim de cancer la 40-45 de ani, acela e un pacient tânăr”, adaugă medicul. De obicei, bolnavii vin la doctor în stadii foarte avansate, pentru că plămânul nu doare, iar simptomele sunt vagi. „Dintr-o dată, resimt oboseală excesivă, imposibilitatea de a mai face eforturi pe care altădată le făceau cu ușurință. Plus că în ziua de astăzi, tinerii sunt obișnuiți să fie obosiți, aleargă mai mult, mai ales cei de 35-40 de ani care sunt în focul afirmării. Nu știu să discearnă între oboseala provocată de munca peste program și cea cauzată de o posibilă afecțiune”, explică doctorul. Tusea cu sânge este cea care îi sperie și îi aduce imediat la medic. La tineri, boala evoluează mult mai repede, pentru că și celulele canceroase se înmulțesc într-un ritm mai alert. Dacă tumora este operabilă, prognosticul este mult mai bun, de 5-7 ani speranță de viață. Dacă nu se pretează pentru operație, prognosticul e prost – între câteva luni și doi ani. În acel moment, medicii devin și psihologi. „De obicei, comunicarea este bine să fie făcut în prezența cuiva din familie. Frustrant este să sunt oameni la începutul sau la mijlocul vieții care mai au încă multe de rezolvat și dintr-o dată se văd puși în incapacitatea de a le continua”, adaugă specialistul.

Regretă târziu țigările

Mulți au nevoie de consiliere psihologică. Sunt și cazuri de suicid. În acele momente, puțini fac legătura dintre boală și fumat. Remușcările apar mai târziu, pe măsură ce-și „rumegă” drama. „Am avut un caz care m-a impresionat. Un bărbat de 43 de ani, cu doi copii acasă, care a fost inițial paznic, dar a terminat facultatea la ASE și a ajuns director economic. Un om care fuma de la 15 ani, două pachete de țigări pe zi. M-a impresionat ca evoluție profesională, dar și ca dramă familială”, își amintește doctorul.

„Dacă aveam de făcut un proiect, fumam și două pachete”

Sandra, 20 de ani, s-a apucat de fumat în liceu. Juca handbal, iar când s-a lăsat de sport, a tras primele fumuri. „Am încercat de trei ori până m-am apucat. Am început să-mi cumpăr pachete pe care le ascundeam în tufișuri, pentru că îmi era frică să merg cu ele acasă. Nu știam că o să devin dependentă. Bine, nu cred că sunt așa dependentă”, o dă la întors. Acum încearcă să se lase, dar au fost momente în care fuma și două pachete pe zi și simțea că o ia cu tremurat. „Acum fumez doar când apuc, încerc să renunț, dar când o făceam constant, fumam cam jumătate de pachet. Dacă mergeam la vreo petrecere, fumam unul întreg, iar când nu dormeam noaptea ca să-mi termin proiectele la facultate, aproape două, îmi tremurau mâinile”. Dacă ea e pe drumul cel bun, are un prieten care nu poate face nimic dimineața până nu fumează. „Nici nu se spală pe față și își aprinde o țigară. Și când moare de foame și are 15 lei, preferă să-și ia țigări în loc de mâncare”.

O treime dintre liceeni, fumători

Prognozele doctorilor cu privire la generația tânără sunt sumbre. Tinerii se apucă de fumat din clasa a VIII-a, în căutarea maturității. „Cam 10% din elevii de gimnaziu fumează, iar proporția urcă la 30% în cazul celor de liceu. Continuă să fumeze ca să se impună pe plan social, până devin dependenți. Cu atâția fumători, ne putem aștepta în viitor la o explozie de cancer pulmonar”, estimează medicul Mihai Alexe.

Orice fum e cancerigen!

Dependența fizică de nicotină și cea psihică sunt legate de complexul de mișcări, de la scoaterea pachetului, până la aprinsul țigării. „Majoritatea fumătorilor nu spun că le place gustul fumului, ci că îi relaxează. Am lipit trei țigări și m-am relaxat”, spune pneumologul Mihai Alexe. O idee falsă este și aceea că țigările light sunt mai puțin nocive. „Putem fuma și frunză de cireș, ceea ce este nociv e fumul, rezultat al arderii incomplete, plin de radicali liberi cancerigeni”. 50% din cazurile de cancer pulmonar sunt provocate de fumat, iar 30% din cazurile de neoplasm la bărbați sunt pulmonare.