Din cuprinsul articolului
Benzodiazepinele se referă la o clasă de medicamente utilizate frecvent pentru tratamentul anxietății, al problemelor de somn, ca anticonvulsivante sau relaxante musculare, în tulburări de consum de substanțe, ori înaintea unor proceduri medicale pentru inducerea unei stări de relaxare.
Dată fiind gama largă de probleme clinice pentru care benzodiazepinele sunt eficiente, sunt considerate unele dintre cele mai prescrise medicamente de către medicii psihiatri. Sunt în general medicamente sigure și o supradoză de benzodiazepine duce rareori la deces.
În același timp însă, fără tratament monitorizat și un plan terapeutic individualizat, benzodiazepinele poartă un potențial adictiv ridicat, determinând în timp toleranță și sevraj la încercarea de oprire bruscă, după un timp în care au fost utilizate continuu, mai ales fără monitorizare medicală.
Pe fondul scandalurilor drogurilor din ultima perioadă, există tendința de a se face confuzie între necesitate medicală pentru un pacient ce se confruntă cu probleme de sănătate mintală și consumul de droguri.
Medicul psihiatru Gabriel Diaconu a explicat pe larg ce sunt benzodiazepinele și rolul lor în sănătatea mintală a pacienților.
Într-un sezon în care am avut mai multe cazuri de impact public în care au fost implicate persoane, condusul unui automobil, prezența unor substanțe psihoactive în sânge, dar și urmări – uneori dramatice, fatale pentru victime,
A devenit evident că legislația trebuie ajustată încât ceea ce numim ”condus sub influența unei substanțe” să fie mai clar definit.
Sunt medic psihiatru. În practica mea obișnuită prescriu o gamă destul de largă de benzodiazepine, o clasă de substanțe cu beneficii clare, pe termen scurt, mediu și lung, în tratamentul unor probleme de sănătate.
Printre varii declarații, unele panicarde, altele senzaționaliste, sau într-o ciudată devălmășie medicală, rămân surprins să constat că, mai nou, România vrea să transforme șoferii care folosesc, terapeutic, benzodiazepine în infractori de drept comun dacă se suie la volan.
Drept urmare se cuvine să fac anumite precizări.
Prima, și cea mai importantă, e că NU toate benzodiazepinele au efect sedativ-hipnotic. NU toate au același timp de înjumătățire (adică perioada în organism în care din doza administrată, nivelul concentrației plasmatice este redus la jumătate, prin metabolizare), NU toate au metaboliți activi, și drept urmare NU toate afectează, în egală măsură, șofatul.
Mai mult, farmacologia benzodiazepinelor NU poate fi comparată cu, să zicem, aceea a consumului de alcool. Deși alcoolul (etilic) are un sit specific de legare pe o gamă de receptori pentru benzodiazepine, relația doză-efect în cazul alcoolului nu poate fi replicată la medicamentele din clasa BZD.
Drept urmare nu putem folosi, prin analogie, o ”benzodiazepin-emie” indicativă pentru o ”influență” similară ”alcoolemiei”, deși astfel de baremuri au fost folosite, și au oarecare utilitate.
Este o recomandare, și – trebuie să insist – DOAR o recomandare ca persoanele cărora le prescriem anumite benzodiazepine să evite șofatul, pentru că le poate afecta capacitatea de a conduce. Această recomandare NU poate deveni, și nu are voie să devină, o interdicție.
Persoanele au dreptul să aibă acces la sănătate, și la tratament echitabil pentru afecțiunile lor. Medicina nu face poliție, poliția nu face medicină.
În cele din urmă este responsabilitatea șoferului când se suie la volan dacă se consideră apt de-a conduce autovehiculul. Iar prescrierea în doză terapeutică a unei benzodiazepine, fără afectarea vigilenței, fără indicație ca sedativ-hipnotic, sau prescrierea în doză terapeutică a unei benzodiazepine sedativ-hipnotice, la distanță de la prescriere, cu respectarea timpului de înjumătățire estimat (recunoscut de medic),
Ar trebui să rămână compatibile cu șofatul, dincolo de ceea ce apare o testare toxicologică de rutină, coroborat cu evaluarea CLINICĂ a stării de influență la momentul detectării substanței, de către personal medical calificat.
Ce ne trebuie este un regim clar de prescripție versus folosirea off-label, sau ”la negru” a benzodiazepinelor, sancționarea ”traficanților de medicamente” și acces echitabil la servicii de sănătate mintală.
N-ai voie să persecuți, să marginalizezi, să incriminezi o populație al cărei singur păcat e că au căutat, și au obținut, soluții terapeutice medicamentoase pentru problemele lor de sănătate mintală.
Psihiatrii prescriu medicamente care au un anumit profil de siguranță. Și ingerința în actul medical psihiatric e un abuz. Trebuie să fim lăsați să decidem cum considerăm mai bine pentru pacienții noștri.
Între riscul de-a avea un accident pentru că ești deprimat, și nu dormi noaptea, ai gânduri negre și poate și idei suicidare, și nebunia asta isterică privind ”condusul sub influența unei benzodiazepine” cred că realitatea atârnă evident în direcția nevoii de îngrijiri, nu de-o inchiziție farmaceutică.
Mai mult, face parte din portofoliul profesional al psihiatrilor că, ocazional, vor trata pacienți care fac abuz de benzodiazepine, sau sunt dependenți de benzodiazepine.
Folosirea nocivă a medicamentelor din această clasă poate însoți patologie cronică psihiatrică, sau multi-dependențe. În astfel de cazuri încriminarea suplimentară poate preveni reabilitarea persoanelor, sau penalizarea lor dublă. Care e orizontul de așteptare al unei persoane care știe că nu mai are nimic de pierdut pe principiul ”in for a penny, in for a pound”? (sau, pe românește, ”cine a furat un ou mâine va fura un bou”)
Subiectul acesta nu trebuie lăsat nici la mâna demagogilor, nici la mâna scamatorilor politici de doi bani, și nici la mâna exaltaților mass-media. La mijloc sunt destinele unor oameni care nu sunt nici ”drogați”, nici ”bombe cu ceas” și nici ”legume”.
Termin cu o pildă, apropos de cum a început, odinioară, psiho-farmacologia.
Primele anti-psihotice pe care le folosim astăzi erau molecule folosite, inițial, ca posibil tratament inovativ al tuberculozei. Erau derivate de fenotiazină, la rândul lor o clasă de compuși înrudiți cu un antiseptic folosit și astăzi, mai exact albastrul de metilen, unul dintre primele anti-malarice.
Accidentul a făcut ca pacienții înrolați în studiu, unii care aveau tulburări psihice grave, să aibă veritabile ”treziri” la viață odată puși pe noile ”antibiotice”.
Le datorăm persoanelor cu suferință psihiatrică respect, tratament uman, decent, echitabil și incluziune socială. Ce se întâmplă, recent, cu atitudinea publică a unora față de persoanele cu psihopatologie este nu doar inacceptabil, e periculos. Și ne duce înapoi câteva zeci de ani de muncă pentru acces la servicii de sănătate mintală, mișcare anti-stigmă, și incluziune socială”, a explicat medicul psihiatru Gabriel Diaconu.
Horoscop rune 4-10 noiembrie 2024. Săptămâna următoare promite să fie una intensă pentru toate zodiile,…
Un medic din Singapore trage un semnal de alarmă cu privire la consumul de cartofi…
La 78 de ani, Angela Similea trece printr-o perioadă dificilă. După moartea celui de-al patrulea…
Potrivit unei serii de dezvăluiri surprinzătoare Dana Budeanu, cunoscută pentru opiniile sale controversate, ar fi…
Zacusca ta se poate menține proaspătă mai mult timp! Află cum să previi formarea mucegaiului…
Parlamentul a adoptat o nouă formulă de recalculare pentru pensiile militare, promițând creșteri semnificative pentru…