Foametea din 1946. Prof. Dr. Leon Dănăilă: Dispăreau cadavrele. Le mâncau. Nu le-au mai găsit niciodată

Prof. Dr. Leon Dănăilă, despre foametea din 1946. Reputatul neurochirurg a vorbit în cadrul podcast-ului lui Mihai Morar despre o perioadă groaznică pe care a reușit să o depășească împreună cu familia sa.

„M-am dus la cerșit”

„M-am dus la cerșit pe malul Prutului. La noi, oamenii mâncau coajă de copac. Zilnic mureau câte 10 oameni. Eu, cum eram mai solid, nu m-a afectat niciodată cu nimic. Unii îmi aruncau câte o bucată de mămăligă pe geam, eu o ștergeam, o puneam în desagă și veneam acasă. Munca de cerșit este foarte grea. Nu îmi face plăcere să îmi aduc aminte de perioada respectivă. Alții mă înjurau, alții mă dădeau afară din curte. Mi-am salvat familia. Am ajutat familia să treacă de perioada asta foarte agresivă”, a povestit celebrul neurochirurg Leon Dănăilă, în podcastul „Fain și Simplu”, realizat de Mihai Morar.

„Unii se plângeau că le-au dispărut cadavrele. Le mâncau”

„Țin minte că vreo câteva cadavre au dispărut. Oamenii furau. Preotul nu avea timp să-i îngroape pe toți cei care mureau, într-o zi. Erau încuiați în podul caselor. Unii se plângeau că le-au dispărut cadavrele. Le mâncau. Nu le-au mai găsit niciodată. Nu au fost multe, doar câteva. Dar să mănânci numai coajă de copac… Dacă nu ai proteine… Li se umflau picioarele, crăpau, se infectau și mureau. Atunci m-am convins că sintagma „omul crapă de foame” este reală.

Au dispărut 2-3 cadavre, așa am auzit eu, în vremea respectivă. Oamenii aveau foarte mare grijă de morți, îi încuiau, îi păzeau. A fost o perioadă foarte grea. Eu mă duceam la 10-20 de kilometri de casă, pe malul Prutului, unde se mai făcuseră ceva alimente. Uneori, noaptea nu veneam acasă. Dormeam în pădure, pe frunze. Toate frunzele erau căzute. Nu era apă, nu erau furnici, nu erau câini, lupi, niciun animal nu exista în vremea respectivă”, a mai povestit medicul.

„Nimic nu mi s-a părut greu, nu m-a afectat”

„Nimic nu mi s-a părut greu şi nimic nu m-a afectat. Mulţi mă întreabă şi acum „cu ce te hrăneşti, ce mănânci?”. Dacă soţia a murit de 15 ani, cumpăr ce găsesc, nu ţin un regim special. Cred că ține şi de rezistența genetică a individului respectiv. Fraţii mei au murit amândoi. Nu am ţinut niciun fel de regim deosebit ca să mă păstrez. Nici acum nu ţin”, a mai spus neurochirurgul Leon Dănăilă.