Foamea vine din creier! Ce celule care cresc apetitul în cazul obezității

Obezitatea este o problemă majoră de sănătate publică și o boală care afectează mai mult de unul din 10 adulți și crește riscul unei persoane de a dezvolta alte afecțiuni cronice, cum ar fi diabetul sau bolile de inimă.

Sunt mai mulți factori care pot influența dezvoltarea obezității – o acumulare excesivă de țesut adipos în organism – dar, potrivit specialiștilor modelele alimentare și nivelurile de activitate fizică sunt factori-cheie.

O echipă de la Institutul de Cercetări Medicale Garvan, din Australia, a descoperit un grup de celule cerebrale care stimulează apetitul atunci când există un surplus prelungit de energie în organism, cum ar fi acumularea excesivă de grăsime în cazul obezității.

Cercetătorii au descoperit că aceste celule nu numai că produc o moleculă – neuropeptida Y ( NPY ) este una dintre cele mai puternice peptide orexigenice găsite în creier – care stimulează apetitul, dar, de fapt, au făcut creierul mai sensibil la această moleculă, stimulând și mai mult apetitul.

Aceste celule declanșează schimbări în creier care îl fac mai sensibil chiar și la niveluri scăzute de NPY atunci când există un surplus de energie în organism sub formă de exces de grăsime – stimulând apetitul în timpul obezității, susțin autorii cercetării.

„Studiul nostru abordează o întrebare de lungă durată cu privire la modul în care apetitul este controlat în obezitate și are potențialul de a duce dezvoltarea terapiei într-o nouă direcție”, explică profesorul Herbert Herzog, autorul principal al studiului și cercetător invitat la Garvan. Cercetarea a fost publicată în revista Cell Metabolism, potrivit portalului 360medical.ro,

„Creierul nostru are mecanisme complicate care detectează câtă energie este stocată în corpul nostru și ne ajustează apetitul în consecință”, explică profesorul Herzog. Potrivit acestuia, unul dintre modurile în care face acest lucru este prin intermediul moleculei NPY, pe care creierul o produce în mod natural ca răspuns la stres, precum foamea, pentru a stimula alimentația.

Atunci când energia pe care o consumăm este inferioară celei pe care o cheltuim, creierul nostru produce niveluri mai ridicate de NPY, spune profesorul.

Atunci când consumul de energie depășește cheltuielile noastre, nivelurile de NPY scad și ne simțim mai puțin înfometați. „Cu toate acestea, atunci când există un surplus prelungit de energie, cum ar fi excesul de grăsime corporală în cazul obezității, NPY continuă să stimuleze apetitul chiar și la niveluri scăzute. Am vrut să înțelegem de ce”, spune profesorul.

Potrivit cercetătorilor, creierul nostru este programat să reziste la deficiența de energie sau la pierderea în greutate, deoarece vede acest lucru ca pe o amenințare la adresa supraviețuirii și pornește mecanismele care ne cresc apetitul, astfel încât să căutăm hrană.

Descoperirea ajută la o mai bună înțelegere a mecanismelor din creier care interferează cu un metabolism energetic echilibrat și modul în care acestea pot fi vizate pentru a îmbunătăți starea de sănătate, este concluzia autorilor.

Cum se calculează indicele de masă corporală (IMC)

Clasificarea indicelui de masă corporală (IMC), conform normelor OMS (Organizația Mondială a Sănătății) este reprezentat în următorul tabel:

Greutatea normală este reprezentată de calculul BMI cu valoare între 18,5-24,99. Greutatea excesivă este clasificată în trei categorii:

• supraponderabilitatea (calcul BMI cu valori cuprinse între 25 – 29,99);
• obezitatea de gradul 1 (calcul BMI cu valori cuprinse între 30 – 34,99);
• obezitate de gradul 2 (BMI cu valori cuprinse între 35 – 39,99);
• obezitatea morbidă cu valori ale BMI peste 40.

Indicele de masă corporală poate fi folosit pentru calcularea numărului de kilograme pe care o persoană ar trebui să le piardă sau să le dobândească pentru a putea fi încadrat cu greutatea ideală, conform înălțimii sale, respectiv a caloriilor recomandate pentru a menține sau pentru a putea ajunge la greutatea ideală.