Florica Bagdasar – prima femeie ministru din țara noastră. Tristul destin al familiei de medici Florica și Dumitru Bagdasar. Spitalul Bagdasar – Arseni le poartă numele

Florica Bagdasar, pe numele ei de fată, Florica Ciumetti, s-a născut în ianuarie 1901, pe teritoriul actual al Macedoniei, pe atunci, parte a Imperiului Otoman. Era fiica unor intelectuali aromâni, care s-au stabilit la București înaintea Primului Război Mondial. Din cauza acestuia, Florica a fost nevoită să își întrerupă studiile și a terminat liceul pe când avea 19 ani, la Roman, deși începuse cursurile la București.

Apoi, s-a înscris la Facultatea de Medicină din București, pe care a terminat-o cinci ani mai târziu. Inițial, a lucrat la Așezămintele Brâncovenești și cam pe atunci, l-a cunoscut pe Dumitru Bagdasar

Dumitru Bagdasar s-a născut pe 17 decembrie 1893, la Roșiești, în Vaslui, într-o familie de țărani răzeși cu mulți copii, fiind cel mai mare dintre băieți. A fost un elev strălucit, deși făcea pe jos, în fiecare zi, câțiva kilometri până la cea mai apropiată școală. Copilul a urmat apoi cursurile Liceului “Gh. Roșca Codreanu” din Bârlad, iar în 1913 se înscrie la Facultatea de Medicină din București, pe care o frecventează cu mari greutăți materiale, fiind nevoit să-și câștige singur existența.

La sfârșitul anului III de facultate se angajează la Institutul Medico-Militar sperând să mai atenueze problemele financiare, dar când începe Primul Război Mondial, este mobilizat și trimis pe front ca medic militar. Demobilizat în 1918, își continuă studiile medicale până în 1922, când obține titlul de doctor în medicină. Tânărul medic se orientează către Neurologie la clinica marelui neurolog Gheorghe Marinescu, apoi devine medic secundar la Spitalul Militar. În 1927 își dă demisia din armată și se căsătorește cu Florica Ciumetti.

Nunta Floricăi și a lui Dumitru Bagdasar

Imediat după nuntă, în loc să plece în luna de miere, cei doi tineri, care aveau resurse foarte modeste, pleacă la o specializare în America, la Boston. Aici, în anii 1927-1929, Dumitru Bagdasar se specializează în neurochirurgie la clinica doctorului Harvey Cushing.

Întorși în țară în 1929, soții Dumitru și Florica Bagdasar au mari probleme din cauza autorităților. Sunt repartizați la țară și primele intervenții neurochirurgicale doctorul le face în condiții improvizate la Spitalul din Jimbolia, apoi la Spitalul de Boli Nervoase din Cernăuți.

Viața medicală și realizările marcante a celor doi medici

În 1933, exasperat de șicanele oficialităților, tânărul medic își dă demisia de la Spitalul din Cernăuți și, împreună cu soția sa, Florica, se întoarce la București. Aici continuă să facă intervenții neurochirurgicale la Spitalul de Urgență, dar tot fără a primi niciun sprijin, aducându-și propria trusă cu instrumente chirurgicale și recrutând de fiecare dată personalul de care avea nevoie în sala de operație. Soția lui, Florica, l-a secondat în intervențiile pe care le facea și l-a sprijinit în permanență.

În 1935, profesorul obține înființarea unui mic serviciu de neurochirurgie, cu zece paturi și o singură sală operatorie, în Spitalul Central de Boli Nervoase și Mintale din București, nucleul viitoarei Clinici de Neurochirurgie a Facultății de Medicină. La clinica sa, se internau bolnavi din Ungaria, Bulgaria, Palestina și între 1931 – 1941 a efectuat 1800 de operații pe sistemul nervos. În același an se naște singura fiică a cuplului de medici, Alexandra.

În paralel, Florica Bagdasar s-a dedicat asistenţei neuropsihiatrice şi educaţionale a copilului. A contribuit la apariţia unui abecedar alternativ şi a elaborat un nou manual de aritmetică, ambele menite să-i facă pe copii să învețe cu plăcere. În 1946 a pus umărul la înființarea Centrul de Igienă Mintală din Bucureşti și în cadrul acestuia, s-a îngrijit de copiii cu deficienţe mintale şi tulburări de comportament.

Drumul spre Ministerul Sănătății

Pe 6 martie 1945 doctorul Bagdasar a fost numit ministru al sănătății în guvernul Petru Groza, iar în scurta perioadă cât a fost ministru a creat 60 de circumscripții rurale noi, mai multe sanatorii, 100 de case de nașteri la țară, a început campanii împotriva tifosului exantematic, a febrei tifoide și a febrei recurente. Din păcate, medicul a murit pe 16 iulie 1946, la doar 52 de ani.

După două luni, soția lui, Florica, este numită ministru al Sănătății, poziție pe care o ocupă din septembrie 1946 până în august 1948. Tocmai se întorsese din străinătate, fiind singura femeie din delegația oficială a României la Conferința de Pace de la Paris din 1946, iar de la Paris a plecat în misiune oficială la Stockholm pentru a solicita ajutorul suedezilor pentru țara devastată de război. După întoarcerea în România, pe 26 septembrie 1946, a fost numită ministru al Sănătății.

Florica Bgdasar – prima femeie ministru din țara noastră

A ocupat această funcție aproape doi ani și de facto, Florica Bagdasar a fost prima femeie care a făcut parte dintr-un Guvern al României. În timpul mandatului său, ţara se confrunta cu foamete şi sărăcie extremă, provocate de al Doilea Război Mondial. În plus, Moldova se lupta cu o epidemie de tifos, iar în Dobrogea bântuia malaria.

În august 1948, pe când se afla în inspecție în Dobrogea pentru a verifica stadiul campaniei antimalarie, Florica Bagdasar a fost eliberată din funcția de ministru al Sănătății fără nicio explicație.

După cum era obiceiul vremii, bunurile i-au fost naționalizate și într-o vreme, a trebuit să împartă apartamentul în care locuia cu alte familii. Rămasă fără niciun venit, Florica Bagdasar s-a îmbolnăvit pe fond nervos și foarte probabil, asta a scăpat-o de un proces care ar fi putut să o arunce după gratii. Coșmarul s-a încheiat abia în 1956, când în tot blocul comunist au început demersuri de “reabilitare” ale foștilor dușmani ai poporului.

De altfel, între 1957 și 1961, Florica Bagdasar a și fost vicepreșdinte al Crucii Roșii din România. S-a stins în 1978, la București și ultimele sale clipe sunt relatate în romanul „Iarna decanului” scris de către Saul Bellow, laureat al premiului Nobel. Acesta a fost căsătorit cu Alexandra, fiica soților Bagdasar.

Spitalul Clinic de Urgență „Bagdasar-Arseni”

Creat în 1975 ca centru de referință național de neurochirurgie de către Prof. Dr. Constantin ARSENI, Spitalul Clinic “Prof. Dr.D.Bagdasar” a devenit în 1993 spital de urgență, iar in 2001 și-a schimbat denumirea in Spitalul Clinic de Urgență „Bagdasar-Arseni”.

Cel de-al doilea nume al Spitalului de Neurochirurgie este al profesorului Constantin Arseni, care i-a urmat lui Bagdasar la conducerea serviciului de neurochirurgie. Profesorul Arseni a transformat serviciul in cea mai mare clinica de specialitate din Europa, in 1975. Clinica de Neurochirurgie „Prof. dr. D. Bagdasar”, cum a numit-o C. Arseni, avea o dotare de 650 de paturi. Cat i-a fost director Arseni, clinica a cunoscut o mare dezvoltare, de la dotare si pana la activitatile stiintifice desfasurate aici.

Actualmente, Spitalul Clinic de Urgență „Bagdasar-Arseni” reprezintă unul dintre cele mai importante spitale de urgență din București, deservind o populație de aproximativ 4 milioane de locuitori din București și județele limitrofe, cu un număr de 558 paturi spitalizare continuă și 5 paturi spitalizare de zi.

Surse: EuropaFM, Dosare Secrete, Jurnalul , Historia