Fibrilația atrială

Fibrilația atrială (FA) este cea mai frecventă aritmie cardiacă și este caracterizată prin contracții neregulate și rapide ale atriiilor, cele două camere superioare ale inimii. Într-o inimă sănătoasă, atriiile se contractă ritmic și coordonat, împingând sângele în ventriculele inimii.

În cazul fibrilației atriale, acest proces este perturbat, iar atriiile se contractă rapid și neregulat, provocând fibrilație sau bătăi incorecte ale inimii.

Principalele caracteristici ale fibrilației atriale includ:

• Contracții neregulate și rapide: Atriiile își pierd capacitatea de a se contracta regulat și într-un ritm normal. În schimb, acestea se contractă haotic și în mod necontrolat, generând un ritm rapid și neregulat al inimii.
• Tromboembolism: Din cauza contracțiilor incoerente ale atriiilor, sângele poate stagnează în anumite părți ale atriiilor și poate forma cheaguri de sânge (trombi). Aceste cheaguri pot fi dislocate și transportate în circulația sanguină, ajungând la alte părți ale corpului și blocând fluxul de sânge către organele vitale. Această situație poate provoca un accident vascular cerebral sau alte complicații grave.
• Simptome: Persoanele cu fibrilație atrială pot experimenta simptome precum palpitații (bătăi rapide sau neregulate ale inimii), senzație de bătăi neregulate, oboseală excesivă, dispnee (dificultate de respirație), slăbiciune sau amețeli.
• Risc crescut de complicații: Fibrilația atrială poate crește riscul de accident vascular cerebral, insuficiență cardiacă, cardiomiopatie (afectarea funcției inimii), tromboembolism și alte probleme de sănătate.

Fibrilația atrială poate fi cauzată de mai mulți factori, inclusiv hipertensiunea arterială, boala cardiacă ischemică, bolile valvulare ale inimii, hipertiroidismul, consumul excesiv de alcool, obiceiurile de fumat și unele tulburări ale sistemului electric al inimii. Diagnosticul și tratamentul fibrilației atriale sunt importante pentru a controla simptomele, a reduce riscul de complicații și a menține o bună calitate a vieții. Acestea pot include medicamente antiaritmice, anticoagulante pentru prevenirea cheagurilor de sânge, proceduri de cardioversie (pentru a restabili ritmul normal al inimii) și alte intervenții chirurgicale sau minim invazive.

Simptome de fibrilație atrială

Fibrilația atrială (FA) poate avea simptome variate sau poate să fie asimptomatică, iar manifestările pot diferi de la o persoană la alta. Unele dintre cele mai comune modalități în care se poate manifesta FA includ:

• Palpitații: Mulți pacienți cu FA experimentează senzația de palpitații, adică senzația de bătăi rapide, neregulate sau puternice ale inimii. Aceste palpitații pot fi simțite în piept, gât sau baza gâtului.
• Dispnee: Dificultatea de respirație sau dispneea poate apărea ca urmare a ritmului cardiac rapid și neregulat asociat cu FA. Acest simptom poate apărea în timpul efortului fizic sau chiar în repaus.
• Oboseală și slăbiciune: Pacienții cu FA pot resimți oboseală excesivă sau slăbiciune, care pot fi cauzate de ritmul cardiac anormal și de afectarea circulației sanguine adecvate.
• Amorțeală sau senzație de leșin: Unele persoane cu FA pot experimenta amorțeală sau senzație de leșin, care poate fi cauzată de scăderea fluxului sanguin către creier.
• Durere toracică sau disconfort: Unele persoane pot simți disconfort sau durere în piept, care poate fi cauzat de modificările ritmului cardiac și de presiunea exercitată asupra inimii.
• Sensibilitate la simptomele asociate cu activitatea fizică sau stresul emoțional: Simptomele de FA pot fi exacerbate în timpul activităților fizice intense sau în situații de stres emoțional.

Este important să subliniem că unele persoane pot avea FA fără să prezinte simptome evidente, acest lucru fiind cunoscut sub denumirea de FA asimptomatică. În astfel de cazuri, FA poate fi detectată doar în timpul unui examen medical de rutină sau după ce apar complicații asociate, cum ar fi un accident vascular cerebral.

Indiferent de prezența sau absența simptomelor, FA este o afecțiune care necesită evaluare și tratament medical adecvat pentru a preveni complicațiile grave, cum ar fi accidentele vasculare cerebrale și insuficiența cardiacă. Dacă aveți suspiciuni că puteți avea FA sau experimentați oricare dintre simptomele menționate mai sus, consultați un medic pentru evaluare și diagnostic.

Metode de diagnostic

Diagnosticul de fibrilație atrială (FA) implică o combinație de istoric medical, examinare fizică, teste de ritm cardiac și, uneori, teste de monitorizare a ritmului cardiac. Iată câteva metode obișnuite utilizate pentru diagnosticarea FA:

• Istoric medical și examinare fizică: Medicul va discuta cu pacientul despre simptomele pe care le experimentează, istoricul medical și factorii de risc pentru FA, cum ar fi boli cardiace preexistente, hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, tulburările de tiroidă și altele. O examinare fizică poate fi efectuată pentru a identifica semnele fizice ale FA, cum ar fi pulsul neregulat și alte semne de boală cardiacă.
• Electrocardiogramă (ECG): Acest test este utilizat pentru a înregistra activitatea electrică a inimii și poate detecta ritmurile anormale, inclusiv FA. Un ECG poate fi efectuat în timpul unui episod de simptome sau în timpul unui examen de rutină.
• Holter monitor sau monitor portabil de ritm cardiac: Aceste dispozitive monitorizează ritmul cardiac al pacientului pe parcursul unei perioade mai lungi de timp, adesea 24-48 de ore sau mai mult. Acestea pot fi utilizate pentru a detecta episoadele de FA care pot fi asimptomatice sau intermitente.
• Monitorizarea evenimentelor: Uneori, pacienții pot primi un monitor portabil special care poate fi activat de către pacient atunci când simte simptome de FA. Aceasta permite înregistrarea ritmului cardiac în timpul unui episod de simptome pentru diagnosticare.
• Teste suplimentare: În unele cazuri, medicul poate solicita teste suplimentare, cum ar fi ecocardiografia (pentru a evalua structura și funcția inimii), teste de sânge (pentru a evalua nivelurile hormonale, de electroliți și de medicamente care pot afecta ritmul cardiac), sau teste de tiroidă (pentru a evalua funcția tiroidiană, deoarece hipertiroidismul poate fi o cauză a FA).

Diagnosticul de FA poate fi un proces complex și poate implica mai multe etape de evaluare și teste. Este important ca diagnosticul să fie stabilit de un medic sau specialist în boli cardiovasculare, deoarece gestionarea FA necesită o abordare individualizată și tratament adecvat pentru fiecare pacient.

Cum se tratează fibrilația atrială

Tratamentul fibrilației atriale (FA) vizează controlul ritmului cardiac și prevenirea complicațiilor asociate, cum ar fi accidentele vasculare cerebrale. Planul de tratament poate varia în funcție de gravitatea simptomelor, starea generală de sănătate a pacientului și alte condiții medicale existente. Iată câteva opțiuni comune de tratament pentru fibrilația atrială:

Controlul ritmului cardiac

• Medicamente antiaritmice: Acestea sunt utilizate pentru a menține ritmul cardiac sub control și pentru a reduce frecvența și severitatea episoadelor de fibrilație atrială.
• Cardioversie electrică: Această procedură implică utilizarea unor șocuri electrice pentru a restabili ritmul cardiac normal. Poate fi efectuată sub anestezie și monitorizare strictă a inimii.

Prevenirea cheagurilor de sânge

Anticoagulante: Aceste medicamente sunt prescrise pentru a preveni formarea cheagurilor de sânge și pentru a reduce riscul de accident vascular cerebral. Există mai multe opțiuni de anticoagulante, inclusiv warfarina și noi anticoagulante orale (NOAC-uri) cum ar fi apixaban, dabigatran, edoxaban și rivaroxaban.

Controlul ratei cardiace

Blocante ale canalelor de calciu sau beta-blocante: Aceste medicamente sunt utilizate pentru a încetini ritmul cardiac și pentru a reduce simptomele, cum ar fi palpitațiile și dispneea.

Gestiunea factorilor de risc și a altor afecțiuni

• Controlul tensiunii arteriale și a diabetului.
• Evitarea excesului de alcool și a fumatului.
• Gestionarea altor tulburări medicale, cum ar fi bolile tiroidiene sau apneea de somn, care pot agrava FA.

Intervenții non-medicamentoase

• Ablația cu cateter: Această procedură poate fi efectuată pentru a izola și a neutraliza zonele de țesut care generează semnale electrice anormale care declanșează FA.
• Implantarea unui dispozitiv de stimulare cardiacă: Unele dispozitive, cum ar fi stimulatoarele cardiaci, pot ajuta la controlul ritmului cardiac și la gestionarea simptomelor.

Este important ca pacienții cu fibrilație atrială să lucreze împreună cu medicii lor pentru a dezvolta un plan de tratament personalizat care să abordeze nevoile și obiectivele individuale. De asemenea, este esențial ca aceștia să urmeze recomandările medicale și să efectueze evaluări regulate pentru a monitoriza eficacitatea tratamentului și pentru a preveni complicațiile.