Din cuprinsul articolului
Tiroidita cronică autoimună Hashimoto și boala Basedow Graves sunt afecțiuni ale tiroidei care au ca factori favorizanți predispoziția geneticăși stresul
Tiroidita cronică autoimună este determinată de un proces autoinflamator autoimun caracterizat prin apariția unor anticorpi îndreptați împotriva glandei tiroide. Este o afecțiune cu transmitere genetică ce apare mai frecvent în țările dezvoltate, unde aportul de iod în alimentație este mai mare, explică dr. Alina Dumitru, medic specialist endocrinolog la Institutul „Parhon”, din București.
Potrivit acesteia, bolile tiroidiene autoimune sunt mai des întâlnite în rândul pacienților care asociază și alte afecțiuni autoimune cum sunt diabetul zaharat de tip I, vitiligo, psoriazis, artrită reumatoidă, dar și pacienți cu Sindrom Down sau Turner. „Caracteristic patologiei autoimune este preponderența în rândul femeilor cu un raport 2:1 la copiii mici și mergând până la 9:1 în anumite cazuri. Sarcina este incriminată ca posibil factor declanșator”, mai spune medicul.
Semnele tiroiditei
Frecvent, tiroidita cronică autoimună este asimptomatică, nefiind însoțită de gușă sau de modificarea secreției de hormoni tiroidieni. Diagnosticul se pune în urma unui screening efectuat persoanelor cu risc: pacienți cu rude de gradul I cu patologie tiroidiană sau celor care au o altă patologie autoimună. Semnele și simptomele care ar trebui să ne trimită la medic sunt: prezența gușei, (care înseamnă mărirea în volum a tiroidei), nedureroasă și difuză, umflarea mâinilor, a picioarelor, a pleoapelor, creșterea lentă a părului și a unghiilor care devin casante. Alte semne sunt uscarea pielii, constipația, bradicardia (puls rar, sub 60 de bătăi pe minut), lentoarea în gândire și somnolență, scăderea capacității de concentrare și a atenției, palpitații cu ritm rapid până la fibrilație atrială, scăderea toleranței la efort și la căldură, nervozitate, labilitate emoțională, agitație, insomnie. Diagnosticul se pune pe baza testelor de laborator care, pe de-o parte, evaluează funcționarea tiroidei (TSH și free T4), pe de altă parte, poate pune în evidență prezența autoanticorpilor antitireoperoxidază ATPO și antitireoglobulină ATGL. Ecografia tiroidiană susține diagnosticul.
În ce constă tratamentul?
Tratamentul se face în funcție de păstrarea sau nu a capacității secretorii a glandei. Astfel, pacienții eutiroidieni nu necesită tratament substitutiv, însă aceștia trebuie evaluați periodic din cauza potențialului distructiv al bolii asupra țesutului tiroidian ce determină, în timp, scăderea secreției hormonale cu instalarea hipotiroidiei. „În acest caz se începe tratamentul substitutiv cu hormoni tiroidieni de sinteză, cu reevaluarea la 6 luni a pacienților. În cazul Hashitoxicozei, care este frecvent autolimitantă și tranzitorie, pacienții pot necesita tratament betablocant pentru controlul acuzelor cardiovasculare”, mai spune doctorița. Boala Basedow Graves are un mecanism diferit de cel al tiroiditei cronice. În acest caz, autoanticorpii stimulează tiroida, ducând la creșterea glandei cu apariția gușei, precum și la sinteza în exces a hormonilor tiroidieni. Caracteristic este faptul că asociază frecvent afectare oculară – oftalmopatia Graves.
