Atunci când se compară sfertul superior cu cincimea inferioară, a existat o creștere semnificativă a riscului de boală Parkinson (PD) asociată cu niveluri mai ridicate de expunere la dioxid de azot (NO2) (OR = 1,13).
Un risc crescut de prezentare a rigidității akinetice s-a dovedit a fi legat de expunerea la poluarea aerului, cu un OR de 1,36 pentru fiecare creștere de un microgram pe metru cub în PM2,5.
Cauzele apriţiei bolii Parkinson
Cauzele precise ale bolii Parkinson nu sunt încă pe deplin înțelese, dar se crede că implicațiile genetice și factorii de mediu ar putea juca un rol. Principalele caracteristici ale bolii includ:
- Deficitul de dopamină: Boala Parkinson este asociată cu o scădere semnificativă a nivelului de dopamină, un neurotransmițător responsabil pentru controlul mișcărilor.
- Agregarea proteinei alfa-sinuclein: În creierul persoanelor cu Parkinson, proteina alfa-sinuclein se aglomerează, formând structuri numite corpi Lewy, care contribuie la leziunile cerebrale.
- Factori genetici: Anumite forme rare de boală Parkinson sunt legate de mutații genetice, dar acestea reprezintă un procent mic din cazurile totale.
- Factori de Mediu: Expunerea la anumite substanțe chimice sau toxine poate crește riscul de a dezvolta boala Parkinson.