Din cuprinsul articolului
Rosa García Ramos, neurolog la Spitalul Clinic San Carlos, vorbește în cadrul emisiunii „Herrera en COPE” despre modul în care mirosul poate ajuta la detectarea bolilor.
Nasul nostru este capabil să distingă aproximativ 400 de mirosuri diferite. Mirosuri pe care încercăm să le descriem cât putem de bine, recurgând aproape întotdeauna la comparații: ceva miroase a cocină de porci, a flori sau a arsură. Dar unii oameni miros mult mai mult decât alții, au un simț al mirosului deosebit de acut. Acest lucru este cunoscut sub numele de hiperosmie.
Este exact ceea ce i se întâmplă lui Joy Milne, o asistentă scoțiană pensionată, care este capabilă să miroasă bolile. Persoanele cu Alzheimer miros ca pâinea de secară pentru ea. Diabetul miroase a lac de unghii dulce, cancerul a ciuperci, iar tuberculoza a carton umed. O particularitate care i-a determinat pe oamenii de știință să se intereseze de câțiva ani buni de nasul ei. Un nas care, după cum spune chiar Joy, este undeva între cel al unei ființe umane și cel al unui câine.
Joy miroase mult mai mult decât alții și, după 26 de ani de carieră ca asistentă medicală cunoaște foarte bine mirosurile bolilor. Cel pe care îl recunoaște cel mai bine este mirosul de Parkinson, deoarece soțul ei, Leslie, a murit de această boală.
Joy Milne a observat o schimbare în mirosul soțului ei cu 15 ani înainte ca acesta să fie diagnosticat cu boala Parkinson. Un miros foarte special, pe care ea îl descrie ca fiind mosc, ca laptele când este acru.
Joy a detectat că mirosul corporal al soțului ei s-a schimbat când acesta avea 30 de ani. El, însă, nu putea mirosi nimic. Absolut nimic. Își pierduse simțul olfactiv când nu împlinise încă 30 de ani. Dar la vremea aceea nu le-a trecut prin cap să se gândească la această boală. Și-au continuat viața și au avut trei copii.
„Asta face ca mirosul să se schimbe”
Soțul femeii a fost diagnosticat cu Parkinson la vârsta de 45 de ani, când suferea deja de tremor. Medicamentele le-au ameliorat, dar nu au inversat mirosul special pe care îl emitea și pe care doar soția sa îl putea sesiza. Leslie a murit în 2015 și, de atunci, Joy a lucrat cu cercetătorii pentru a dezvolta un test care să detecteze boala prin moleculele sale, prin mirosul acestor molecule.
Parkinson avansează neobservat până când apar simptomele motorii: încetinirea mișcărilor, tremurături, rigiditate musculară… În momentul în care medicul este în măsură să pună un diagnostic, între 50 și 70 la sută dintre neuroni au fost deja distruși.
Cope.Es a vorbit pe marginea acestui subiect cu Dr. Rosa García Ramos, neurolog la Spitalul Clinic San Carlos din Madrid.
„Există studii care indică faptul că, prin observarea diferitelor componente ale sebumului corporal, acestea se pot modifica înainte de apariția bolii. Și asta este ceea ce face ca mirosul persoanelor cu boala Parkinson să se schimbe”, începe neurologul. Acest lucru ne poate permite să detectăm holera, după mirosul fecalelor, sau diabetul, dacă urina are un miros dulce”.
