Cum faci diferența între depresie și demență? Simptome

Din cuprinsul articolului

Puteți ghici ce afecțiune mintală este asociată cu confuzie, uitare, concentrare redusă, vorbire lentă, apatie și energie scăzută? Dacă ați răspuns demență, ați avut dreptate. Și dacă ați răspuns depresie, de asemenea, ați avea dreptate. Într-adevăr, simptomele depresiei și simptomele demenței se suprapun adesea, ceea ce poate duce la diagnostice greșite și tratamente incorecte.

Din fericire, cercetările care implică imagistica SPECT a creierului au arătat unele distincții clare între cele două afecțiuni. Acum avem semne mai clare pentru a distinge diferențele, a ajuta la rezolvarea confuziei și a îmbunătăți atât diagnosticele, cât și tratamentele eficiente.

Iată ce trebuie să știți pentru a recunoaște indicatorii de demență sau depresie la dumneavoastră sau la o persoană dragă.

Înțelegerea depresiei

Depresia (cunoscută și sub numele de depresie clinică sau tulburare depresivă majoră) este o tulburare a dispoziției caracterizată prin sentimente persistente de tristețe, goliciune și disperare. Intensitatea depresiei poate varia de la stări trecătoare mai ușoare de stare de spirit scăzută la simptome severe și persistente care pătrund în gândurile, sentimentele și acțiunile unei persoane.

Depresia clinică poate afecta capacitatea unei persoane de a participa la activitățile zilnice și poate evolua într-o varietate de probleme emoționale și fizice. Cu toate acestea, depresia nu este un simplu acces de tristețe sau ceva de care cineva poate scăpa, ci este foarte ușor de tratat.

Depresia nu este doar un singur lucru. Studiile de imagistică cerebrală efectuate, arată că există 7 tipuri de depresie. Simptomele tulburării depresive majore pot include oricare dintre următoarele:

Sentimentul de tristețe, goliciune sau lipsă de speranță
Incapacitatea de a găsi plăcere în hobby-uri, muncă sau activități care altădată îi făceau plăcere
probleme de somn (prea mult sau prea puțin)
Modificări ale apetitului (prea mult sau prea puțin) cu creștere sau scădere în greutate
Scăderea energiei, oboseală sau oboseală generală
Agitație puternică sau senzație de încetinire
Sentimente de inutilitate sau vinovăție
dificultăți în luarea deciziilor sau luarea unor decizii greșite
dificultăți de concentrare sau focalizare
Simptome fizice de durere, cum ar fi dureri de cap, dureri de corp sau stomac deranjat
Contemplarea morții sau suicidalitate
uitare și confuzie
încetinirea vorbirii

Cine este expus riscului de depresie?

Depresia clinică afectează aproximativ 17,3 milioane de adulți din SUA, mai mult de 7% din populația adultă. De două ori mai multe femei decât bărbați și de aproape trei ori mai multe adolescente decât băieți sunt afectate de depresie.

În timp ce CDC estimează că ratele de depresie sunt de până la 13,5% la vârstnici, acesta notează, de asemenea, că depresia la vârste înaintate este adesea subtratată și diagnosticată greșit. Într-adevăr, un raport publicat recent estimează că rata depresiei la vârstnici este considerabil mai mare, de 30-45%.

Chiar dacă vârsta înaintată poate aduce probleme cronice de sănătate, pierderi și dezamăgiri, depresia nu este o parte normală a îmbătrânirii. Atunci când nu este tratată, poate avea un impact negativ profund asupra vieții unei persoane, inclusiv un risc crescut de apariție a următoarelor boli:

Probleme profesionale
Probleme relaționale
Probleme de sănătate cardiacă
Abuzul de substanțe (în special opioide, marijuana, nicotină și alcool în rândul persoanelor în vârstă, conform NIH)
sinuciderea

ASEMĂNĂRILE DINTRE DEPRESIE ȘI DEMENȚĂ

Un motiv pentru care depresia este adesea confundată cu demența este faptul că depresia se manifestă diferit pe măsură ce oamenii îmbătrânesc. În loc de tristețe, aceștia se pot simți în general „amorțiți” sau pot manifesta o pierdere a interesului pentru activități. Acestea pot fi mai reticente în a-și exprima sau vorbi despre sentimente și mai predispuse să se plângă de afecțiuni fizice, cum ar fi durerile de cap sau artrita.

Simptomele depresive mai târziu în viață pot semăna atât de mult cu demența, încât termenul clinic „pseudodemență” este folosit pentru a le descrie. După cum s-a menționat, depresia și tulburările cognitive apar adesea împreună în rândul populației vârstnice, ceea ce face dificil diagnosticarea corectă.

Despre demență

Demența este un termen general utilizat pentru un grup de boli neurodegenerative progresive care au un impact negativ asupra funcțiilor importante ale creierului și duc la probleme de memorie, tulburări de cunoaștere, probleme de limbaj și schimbări de comportament și personalitate.

Atunci când amintirea lucrurilor devine din ce în ce mai dificilă și abilitățile de gândire sunt considerabil mai puțin ascuțite, ar putea fi un semn al dezvoltării demenței. Semnele de demență variază de la o persoană la alta. Acestea se dezvoltă de obicei în timp, la început părând subtile și apoi devenind mai vizibile. Acestea pot include oricare dintre următoarele:

Uitarea locului unde ați pus ceva
Probleme de reamintire a numelor persoanelor sau a evenimentelor
Pierderea memoriei care este observată de altcineva
Repetarea întrebărilor
dificultăți în luarea deciziilor sau în rezolvarea problemelor
Modificări ale dispoziției (pot include anxietate, depresie sau agitație)
dificultăți în găsirea cuvintelor sau în exprimarea propriilor gânduri
Pierderea noțiunii timpului
Dificultate în îndeplinirea sarcinilor zilnice sau nevoie de ajutor pentru a le îndeplini
Dificultăți de mișcare, coordonare sau echilibru
Dificultăți de planificare, organizare sau executare a unor sarcini mai dificile
probleme vizuale și spațiale, cum ar fi rătăcirea atunci când mergeți sau conduceți
confuzie și dezorientare
schimbări de personalitate
manifestarea unui comportament inadecvat
Vederea de lucruri care nu sunt acolo (halucinații)
suspiciune (paranoia)

Cine este expus riscului de demență?

Demența poate fi atât devastatoare, cât și debilitantă pe măsură ce se agravează. Aproximativ 55 de milioane de persoane din întreaga lume trăiesc cu o formă sau alta de demență, iar aceasta este a șaptea cauză principală de deces în SUA și la nivel mondial.

Cea mai frecventă formă de demență este boala Alzheimer, care reprezintă 60-80% din cazurile de pierdere a memoriei. Demența vasculară, demența lobului frontal-temporal și demența legată de alcool sunt unele dintre formele mai puțin cunoscute de demență.

Deși mai puțin frecvente, unele tipuri de demență, cum ar fi boala Alzheimer cu debut precoce, afectează și populațiile tinere. Riscul de demență poate fi redus prin modificări ale stilului de viață. Odată ce o persoană este diagnosticată cu demență, aceasta poate fi gestionată, dar nu vindecată. Demența netratată se agravează mai rapid.

CUM SĂ FACEM DIFERENȚA ÎNTRE DEPRESIE ȘI DEMENȚĂ

Depresia și demența sunt afecțiuni strâns legate între ele. Aproape jumătate dintre persoanele vârstnice cu depresie prezintă, de asemenea, tulburări cognitive. În schimb, între 9-65% dintre persoanele cu demență au și depresie.

Într-o notă mai optimistă, cercetările efectuate de Dr. Daniel Amen și colegii săi și publicate în Journal of Alzheimer’s Disease au contribuit la diferențierea celor două tulburări. Studiul, care a folosit imagistica SPECT a creierului pe mai mult de 4 500 de pacienți (847 cu o formă de demență, 3 269 cu depresie, 425 cu ambele afecțiuni) a arătat diferențe fiziologice marcate între grupuri.

În primul rând, persoanele cu demență au prezentat un flux sanguin general mai scăzut la nivelul creierului (în comparație cu depresia), în special în hipocampusul temporal și lobii parietali. La pacienții deprimați, s-a observat o supraactivitate în sistemul limbic, care este centrul emoțional al creierului.

Mai mult, imagistica SPECT a creierului a putut distinge depresia de tulburările cognitive cu o precizie de 86% și le-a diagnosticat corect cu o precizie de 83%. În cazurile de comorbiditate (când ambele tulburări erau prezente), rata de acuratețe a fost chiar mai mare.

Desigur, nu toată lumea poate face o scanare a creierului pentru a diagnostica corect demența sau depresia. Iată ce trebuie să căutați în ceea ce privește simptomatologia pentru a ajuta la diferențierea celor două.