Entorsa

Entorsa este o afecțiune medicală din zona ortopediei care se caracterizează prin întinderea sau lezarea unuia sau mai multor ligamente de la nivelul articulației. Entorsa poate apărea în orice structură articulară din corp, cele mai expuse, însă, fiind articulația gleznei, a genunchiului sau cea a pumnului.

Gravitatea diagnosticului este determinat de gradul afecțiunii. Așadar, entorsa este:

• grad I – ușoară: întindere ușoară sau ruptură incompletă a ligamentelor. Clinic, se caracterizează prin edem minim local, durere minimă la efectuarea mișcărilor care au provocat traumatismul și posibilitatea efectuării mișcărilor și funcției articulare, cu durere minimă;
• grad II – medie: leziune minimă spre medie a ligamentelor, exprimată clinic prin edem mediu articular, durere medie la nivelul articulației și păstrarea funcționalității articulare;
• grad III – severă: ruptură completă a ligamentelor, caz în care edemul este masiv, durerea este importantă la mobilizarea articulației și apare impotența funcțională articulară.

Entorsa gleznei: Diagnostic, simptome și tratament

„Entorsa gleznei este o leziune traumatică produsă printr-o mișcare forțată peste limitele fiziologice, care determină leziuni ale capsulei articulare, ligamentelor și uneori ale cartilajului articular. Este una dintre cele mai frecvente entorse întâlnite.”, explică dr. Tarek Nazer, Medic Primar Ortopedie, Traumatologie și Medicină Sportivă.

Simptome entorsa gleznei

Principalele simptome sunt durerea și tumefacția. Durerea se resimte în zona în care s-a produs entorsa și de cele mai multe ori glezna începe să se umfle imediat și poate să apară echimoza. Palparea zonei respective poate determina sensibilitate.

„Medicul va efectua o anamneză atentă și va examina palpând zona afectată pentru a stabili gravitatea leziunii, de asemenea se vor efectua examene imagistice precum radiografii, ecografie și examen de rezonanță magnetică pentru a vizualiza mai bine leziunile ligamentare.”, continuă medicul ortoped.

Tratament entorsa gleznei

Protocolul medical de recuperare al entorsei de glezna presupune, în primă instanță, perioada de vindecare care durează între 4 și 6 săptămâni. În primă fază se va proteja articulația, urmând ca mai departe pacientului să-i fie prescris un program de kinetoterapie care să restabilească mobilitatea și stabilitatea normal a gleznei.

„În funcție de gradul în care este încadrată leziunea, diferă și metodele de tratament. În gradul I va fi suficent purtarea unei fașe elastice, repaus parțial și poziția proclivă a piciorului, tratament antialgic și antiinflamator local și oral timp de 10 zile. În cazurile mai avansate este necesară imobilizarea gleznei în atela gipsată, perioadă de 7-10 zile pentru a grăbi vindecarea protejând țesuturile de mișcări, reducând inflamația.

În cazurile grave, unde există și instabilitate articulară din cauza rupturii grave ale ligamentelor ce susțin glezna, este necesar tratamentul chirurgical. Acesta constă în sutura sau reconstrucția ligamentelor afectate.”, spune, mai departe, medicul ortoped, Tarek Nazer.

Indiferent de gradul entorsei, se folosesc principiile din metoda RICE (rest, ice, compression, elevation)

• REST (repaus) – glezna trebuie să fie ținută în repaus fără sprijin pe aceasta;
• ICE (gheață) – gheața trebuie aplicată imediat pentru a se reduce tumefacția. Gheața nu trebuie să ia contact direct cu pielea, ci trebuie utilizat un prosop între piele și gheață. Se menține 20-30 de minute și se utilizează de 3-4 ori pe zi;
• Compression (compresie) – la nivelul gleznei se pune o față elastică cu rolul clar de a realiza compresie, reducând astfel edemul și durerea și conferind stabilitate la nivelul gleznei.
• Elevation (glezna trebuie posturată în poziție procliva deasupra nivelului inimii pentru a facilita circulația venoasă.

Exerciții recomandate în cazul diagnosticului entorsă de gleznă

• Decubit dorsal: kinetoterapeutul opune rezistanță în 1/3 distală a coapsei și pe fața dorsală a piciorului, pacientul execută o triplă flexie încercând să învingă rezistența.
• Din așezat: genunchii extinși, piciorul la marginea patului și execută inițial singur, iar mai apoi cu rezistanță din partea kinetoterapeutului.
• Cu fața la spalier, pacientul execută ridicări pe vârfuri.
• Cu piciorul în afara patului, genunchiul extins, pacientul prinde planta piciorului cu o bandă elastică șo cu mâinile ține banda în tensiune și piciorul execută flexia plantară.

Entorsa de genunchi. Diagnostic și tratament

„Cel mai frecvent diagnosticați cu entorsă de genunchi sunt atleții care practică sporturi precum fotbal, handbal, baschet, rugby, tenis, scrimă, dans sportiv, culturism. Activitatea lor fizică presupune accelerări, încetiniri sau schimbări bruște de direcție, aterizări greșite pe suprafețe dure sau neregulate, traumatisme violente în timpul contactului cu adversarul.”, explică dr. Tarek Nazer, Medic Primar Ortopedie, Traumatologie și Medicină Sportivă.

De asemenea, pentru că este puternic influențată și de gradul de mobilitate al ligamentelor, entorsa de genunchi apare foarte rar la pacienți copii, însă destul de frecvent la adulții supraponderali pentru că greutatea joacă un rol semnificativ în cazul presiunii exercitate pe articulație.

„Cele mai frecvente cauze care duc la apariția unui diagnostic de entorsă de genunchi sunt întinderea, răsucirea sau îndoirea peste limită a ligamentelor sau căzături sau aterizări violente pe suprafețe dure. De asemenea, entorsa poate fi provocată și de o lovitură puternică în zona laterală a genunchiului. Și, în cazul sportivilor, situația medicală intervine atunci când s-a efectuat o încălzire deficitară, necorespunzătoare, a articulație înainte de efort.”, explică medicul ortoped.

Simptome ale unei entorse de genunchi

Simptomele în cazul unui diagnostic de entorsă de genunchi sunt evidente, ușor de identificat, iar parcursul lor este previzibil.

„Într-o entorsă de genunchi, în primă fază, se instalează durerea acută care se poate întinde pe o perioadă de o oră, apoi genunchiul începe să se umfle, în cazurile grave se poate auzi un zgomot înfundat ca o pocnitură la flexie și vor apărea echimozele. De asemenea, articulația nu va mai putea fi folosită corespunzător, iar zona va fi dureroasă la atingere sau presiune.”, explică în continuare specialistul.

„Diagnosticul de entorsă de genunchi se stabilește pe baza unui examen clinic, a relatărilor din momentul accidentului și examinării radiografice sau RMN, acestea putând releva pe lângă stadiul entorsei și posibilele fracturi, fisuri, rupturi de tendon sau cartilaj. Entorsa de genunchi poate fi de grad 1, 2 sau 3, în funcție de gravitate, dar acest lucru va fi stabilit în timpul consultației care, insist, trebuie făcută de urgență în situația în care s-a întâmplat un traumatism la nivelul articulației.”, spune medicul Tarek Nazer.

Tratamentul în cazul unei entorse de genunchi se stabilește de medicul ortoped în colaborare cu echipa de kinetofizioterapeuți pentru că recuperarea după un astfel de diagnostic este complexă. Mai mult decât atât, dacă tratamentul și protocolul nu sunt corect respectate, entorsa de genunchi se poate agrava și poate determina apariția unor afecțiuni și mai grave care vor afecta viața pacientului pe termen lung.

• „Imediat după entorsa de genunchi, prima acțiune adjuvantă pentru diminuarea inflamației, umflăturii și durerii sunt compresele cu gheață, în funcție de recomandare medicului curant. Primul pas în protocolul de vindecare a leziunilor instalate post entorsă de genunchi este imobilizarea articulară, fie cu ghips, fie cu genunchieră sau fașă elastică, în funcție de gravitate.

Tratamentul genunchiului continuă apoi cu program fizic de recuperare, exercitiile kinetoterapeutice și protocol de fizioterapie, ambele fiind prescrise în funcție de gradul de afectare a genunchiului și gravitatea sechelelor post traumatice.”, conchide medicul Tarek Nazer.

Kinetoterapia, pe de o parte, este responsabilă cu recapatarea mobilitatii, flexiei si extensiei, în timp ce fizioterapia accelerează procesul de vindecare a entorsei prin stimularea circulației sângelui, respectiv prin concentratarea celulelor reparatorii în zona ligamentară lezată.

Entorsa pumnului: Diagnostic, simptome și tratament

Entorsa pumnului este o afecțiune care rezultă în urma îndoirii sau contorsionării nefirești a mâinii. Pacientul se va confrunta cu durere și dificultăți în efectuarea activităților zilnice. Această afecțiune poate fi cauzată de mai mulți factori, cum ar fi leziuni, artrită, leziuni ale nervilor sau tulburări musculare.

Durerea este un simptom comun asociat cu o entorsă a pumnului. Gradul de durere poate varia de la ușoară la severă și poate radia la încheietură, antebraț sau chiar la umăr, dacă entorsa este mai gravă. O persoană care a suferit o astfel de accidentare s-ar putea confrunta inclusiv cu dificultăți în a îndeplini sarcini simple, cum ar fi ținerea unui stilou sau tastarea.

Tratamentul pentru o entorsă a pumnului depinde de cauza depistată, dar și de severitatea afecțiunii ori de obiectivele pacientului, de aceea protocolul de tratament se va realiza, împreună, de o echipă multidisciplinară formată din medicul ortoped și specialiști kinetoterapeuți.

„Prima măsură va fi imobilizarea pumnului, măsură care ajută la atenuarea durerii și la prevenirea deformărilor ulterioare. Vom continua apoi cu exercițiile de kinetoterapie care pot ajuta la îmbunătățirea forței mâinii, flexibilității și amplitudinii de mișcare și pot fi recomandate pentru a preveni alte deformări. Ca și tratament medicamentor, se vor prescrie medicamente pentru ameliorarea durerii și pentru atenuarea inflamației asociate cu entorsele.
În cazurile severe, poate fi necesară o intervenție chirurgicală pentru a corecta poziționarea anormală a mâinii. Opțiunile chirurgicale pot include înlocuirea articulațiilor, repararea tendonului sau eliberarea țesutului contractat”, conchide medicul ortoped Tarez Nazer.