Embolia pulmonară: ce simți când un cheag de sânge ajunge la plămâni și măsurile care îți pot salva viața

Embolia pulmonară este o afecțiune medicală gravă care poate apărea brusc și poate pune viața în pericol. Este cauzată de blocarea unei artere pulmonare sau a ramurilor sale de către un cheag de sânge care se formează în altă parte a corpului, de obicei în picior sau în pelvis. Acest cheag de sânge, cunoscut și sub numele de tromb, călătorește prin sistemul circulator și se poate bloca în arterele pulmonare, perturbând fluxul de sânge către plămâni.

Principalul mecanism care duce la embolia pulmonară este tromboza venoasă profundă (TVP), în care cheagurile se formează de obicei în venele profunde ale picioarelor sau pelvisului.

TVP este deseori rezultatul imobilizării prelungite, cum ar fi perioadele lungi de imobilizare în timpul călătoriilor aeriene sau a statului prelungit în pat în timpul convalescenței după o intervenție chirurgicală sau un accident. Imobilizarea prelungită poate încetini circulația sângelui în vene, ceea ce favorizează formarea cheagurilor.

Cine e la risc de embolie pulmonară

Mai mult decât atât, afecțiunile care afectează coagularea sângelui, precum trombofilia (o tulburare a coagulării sângelui), pot crește riscul de formare a cheagurilor și, implicit, de embolie pulmonară. De asemenea, anumite boli cronice sau afecțiuni medicale precum cancerul, bolile cardiace, afecțiunile pulmonare sau boala renală pot fi asociate cu un risc crescut de formare a cheagurilor de sânge.

Factorii de risc suplimentari pentru embolia pulmonară includ fumatul, obezitatea și utilizarea anumitor medicamente contraceptive, în special cele care conțin estrogen. De asemenea, există o componentă genetică în ceea ce privește tendința de a dezvolta cheaguri de sânge, ceea ce poate crește riscul de embolie pulmonară pentru unele persoane.

Este important de subliniat că embolia pulmonară poate surveni și fără un istoric de TVP sau în absența altor factori de risc cunoscuți. De exemplu, în unele cazuri, cheagurile de sânge pot să se formeze în alte părți ale corpului și să ajungă la plămâni, declanșând embolia pulmonară, chiar și în absența unor factori predispozanți evidenți.

Simptomele emboliei pulmonare

Simptomele emboliei pulmonare pot varia în funcție de mărimea cheagului de sânge și de gradul de blocare a arterelor pulmonare. Printre simptomele comune se numără:

• Durere bruscă în piept: Este unul dintre cele mai comune simptome ale emboliei pulmonare. Durerea poate fi intensă și se poate agrava în timpul respirației profunde sau tusei. Uneori, această durere este descrisă ca o senzație de presiune sau disconfort în partea superioară a pieptului.
• Respirație rapidă sau dificultate în respirație: Persoanele afectate pot prezenta respirație accelerată sau dificultate în respirație, chiar și în timpul activităților uzuale. Aceasta poate fi însoțită de senzația de sufocare sau lipsă de aer.
• Tuse cu sânge sau spută închisă la culoare: Embolia pulmonară poate duce uneori la tuse cu sânge sau la expectorația de spută care poate avea o nuanță închisă, de culoare brună sau roșie închisă. Aceasta este o consecință a deteriorării țesutului pulmonar din cauza blocajului arterial.
• Palpitații sau bătăi rapide ale inimii: Unele persoane pot resimți palpitații sau bătăi rapide ale inimii, senzații anormale care pot fi asociate cu embolia pulmonară. Acest lucru poate fi simțit ca un ritm cardiac accelerat sau neregulat.
• Amorțeală sau slăbiciune bruscă, în special într-o parte a corpului: În cazurile grave de embolie pulmonară, cheagurile de sânge mari pot bloca fluxul sanguin către alte părți ale corpului, determinând senzații de amorțeală, slăbiciune sau chiar paralizie într-o parte a corpului.

Diagnosticul și tratamentul

Diagnosticul emboliei pulmonare implică adesea o combinație de istoric medical detaliat, examene fizice, precum și teste și imagistică medicală. Tomografia computerizată (CT) pulmonară, scanarea V/Q (ventilație/perfuzie) și teste de sânge specifice pot fi utilizate pentru confirmarea diagnosticului.

Tratamentul emboliei pulmonare poate varia în funcție de severitatea și stabilitatea afecțiunii:

• Anticoagulante: Acestea sunt administrate pentru a preveni formarea ulterioară a cheagurilor și pentru a opri extinderea acestora. Medicamentele anticoagulante, cum ar fi heparina sau warfarina, sunt utilizate pentru a subția sângele și pentru a preveni formarea de noi cheaguri.
• Tromboliza: În cazuri severe, pot fi administrate medicamente trombolitice pentru a dizolva cheagurile de sânge mai mari și pentru a restabili fluxul normal de sânge către plămâni.
• Intervenție chirurgicală: Pentru cazurile critice sau instabile, poate fi necesară intervenția chirurgicală pentru îndepărtarea cheagurilor de sânge din arterele pulmonare (embolectomie).

Șanse de supraviețuire

Șansele de supraviețuire în cazul emboliei pulmonare variază în funcție de severitatea și dimensiunea cheagului de sânge, de starea generală a pacientului și de promptitudinea diagnosticului și tratamentului.

În general, mulți pacienți cu embolie pulmonară care primesc tratament adecvat au șanse bune de supraviețuire. Cu toate acestea, emboliile pulmonare masive, care blochează complet arterele pulmonare majore, pot fi fatale într-un procent semnificativ de cazuri, în special dacă nu se administrează tratament rapid și eficient.

Când embolia pulmonară este detectată timpuriu și tratată prompt, cu anticoagulante sau alte medicamente adecvate, șansele de supraviețuire sunt semnificativ îmbunătățite. Pacienții cu embolie pulmonară minoră sau moderată, care nu au afectat în mod sever fluxul de sânge către plămâni, au de obicei prognosticul favorabil.

Factorii care pot influența șansele de supraviețuire includ:

• Dimensiunea și locația cheagului de sânge: Cheagurile mici sau cele care nu blochează complet arterele pulmonare pot avea prognostic mai bun în comparație cu cheagurile masive.
• Starea de sănătate a pacientului: Persoanele cu afecțiuni medicale preexistente, cum ar fi boli cardiace sau pulmonare, sau cu un nivel redus al stării generale de sănătate, pot avea un prognostic mai rezervat.
• Răspunsul la tratament: Reacția la terapia anticoagulantă sau la alte proceduri terapeutice poate influența semnificativ evoluția și recuperarea pacientului.

Măsurile care îți pot salva viața în cazul emboliei pulmonare

În cazul unei embolii pulmonare, reacția rapidă și solicitarea imediată a asistenței medicale pot face diferența între viață și moarte. Iată câteva măsuri urgente care pot îți salva viața în situația unei embolii pulmonare:

• Apelarea imediată a serviciului de urgență 112: Dacă apar simptome care sugerează embolia pulmonară, cum ar fi durerea bruscă în piept, dificultatea în respirație sau tusea cu sânge, este esențial să sunați imediat la serviciul de urgență și să solicitați ajutor.
• Păstrarea calmului în așteptarea personalului medical: Până când ajutorul medical de urgență ajunge, este important să rămâneți calm și să nu faceți eforturi fizice intense, care ar putea agrava situația.
• Evitarea mișcărilor bruște și a efortului fizic excesiv: În cazul unei embolii pulmonare, mișcările bruște și efortul fizic intens pot crește presiunea asupra plămânilor și a inimii, făcând respirația și circulația mai dificile.
• Menținerea poziției culcate cu capul ridicat: Poziția culcată cu capul ridicat poate ajuta la reducerea presiunii asupra plămânilor și poate facilita respirația.
• Informarea personalului medical despre simptome și istoricul medical: Atunci când ajungeți la spital sau în fața personalului medical de urgență, este important să comunicați rapid și precis simptomele resimțite și să oferiți informații despre istoricul medical și medicamentele pe care le luați.

Prevenirea emboliei pulmonare

Pentru a preveni embolia pulmonară, este esențial să se adopte măsuri preventive, în special pentru persoanele cu factori de risc crescut. Acestea includ:

• Menținerea unei activități fizice regulate pentru a îmbunătăți circulația sângelui.
• Schimbarea poziției corpului și mișcarea la fiecare câteva ore, în special în timpul călătoriilor lungi sau al imobilizării prelungite.
• Evitarea fumatului și menținerea unei greutăți sănătoase.
• Respectarea tratamentului prescris pentru afecțiunile care cresc riscul de formare a cheagurilor de sânge.