Efectele Inchiziției Spaniole pot fi încă observate în sistemul de sănătate hispanic

Efectele Inchiziției Spaniole pot fi încă observate în sistemul de sănătate hispanic afirmă un studiu relizat la Bowdoin College. Multe dintre diferențele și inegalitățile semnificative din sistemul de sănătate cu care se confruntă comunitățile hispanice din Statele Unite sunt legate de o lungă istorie de nedreptate în materie de sănătate publică în lumea hispanică.

Peisajul sanitar al societăților hispanice moderne timpurii, în special de la sfârșitul secolului al XV-lea până în secolul al XVIII-lea, a fost o interacțiune complexă între furnizorii profesioniști și neprofesioniști care au modelat asistența medicală.

Convergența practicilor indigene, africane și europene, atât în Spania, cât și în Americi, a afectat modul în care medicii își tratau pacienții, arata sciencealert.com

Toate aceste practici au avut loc pe fondul Inchiziției și al colonizării, când Biserica Catolică a urmărit erezia. Consolidarea normelor religioase a promovat îngrijirea sănătății prin activități caritabile, cum ar fi crearea de spitale, dar a creat, de asemenea, provocări între autoritatea Bisericii Catolice și inițiativele concurente în domeniul sănătății.

Margaret Boyle, profesor asociat de limbi și literaturi romanice, director al programului de studii latino-americane și caraibiene la Bowdoin College spune:

”Cercetarea mea se concentrează pe modul în care sănătatea și practicile medicale din America Latină și Spania modernă timpurie sunt reprezentate prin intermediul artefactelor culturale, inclusiv literatura, cărțile de rețete, Inchiziția și registrele mănăstirilor. În cartea noastră, eu și colega mea Sarah Owens explorăm modul în care normele de gen au afectat medicina și îngrijirea sănătății. De asemenea, analizăm modul în care reprezentările populare ale sănătății și medicinei în cultură informează convingerile și prejudecățile larg răspândite despre aceste experiențe.

Înțelegerea rădăcinilor istorice ale disparităților în materie de sănătate în comunitățile hispanice poate ajuta la abordarea acestora atât la nivel local, cât și la nivel global în prezent.”

Interacțiunea practicilor medicale

În America Latină și Spania, între sfârșitul secolului al XV-lea și secolul al XVIII-lea, au existat mai multe practici medicale, inclusiv cunoștințe și remedii medicale tradiționale și profesionalizarea medicinei prin intermediul noilor universități și sisteme de autorizare.

Umaniștii medicali moderni timpurii, sau clinicienii renascentiști, au preluat tratatele medicale ale medicilor antici greci și romani, inclusiv cele ale lui Galen și Hipocrate, și le-au reînviat în contextul instruirii medicale „savante” prin intermediul universităților europene.

Studiul paracelsianismului, sau teoriile medicului elvețian Paracelsus, deși mai contestat în rândul practicienilor din cauza legăturilor sale cu supranaturalul și ocultismul, a afectat, de asemenea, o varietate de practici de sănătate în Spania modernă timpurie și în America Latină colonială.

Odată cu publicarea tratatelor de anatomie la începutul secolului al XVI-lea, inclusiv a lucrărilor medicului renascentist Andreas Vesalius, studiul anatomiei a schimbat încet și dramatic practica medicală.

Practicile tradiționale de vindecare au variat semnificativ, dar au oferit adesea îngrijiri accesibile și compatibile din punct de vedere cultural, inclusiv reducerea barierelor lingvistice. Multe persoane din comunitățile hispanice se bazează și astăzi pe aceste practici.

Dezbaterile privind legitimitatea și efectele asupra sănătății ale remediilor populare din America Latină, cum ar fi varietățile de plante medicinale și medicina holistică și alte remedii pe bază de animale, sunt în curs de desfășurare.

Gen și medicină

Pe măsură ce asistența medicală a devenit mai profesionalizată la începutul perioadei moderne, unele femei au găsit modalități de a practica medicina în contexte mai formale, în timp ce altele au continuat să lucreze ca vindecătoare sau fitoterapeute.

Aceste practici au alternat între succes și suspiciune în timpul Inchiziției spaniole. Acuzațiile de vrăjitorie, împreună cu sexualitatea în afara normelor heterosexuale, au intrat adesea în coliziune cu practicile de sănătate și medicină.

Dar, la fel cum sarcina și creșterea copiilor nu sunt singurele evenimente medicale care au modelat viața femeilor moderne timpurii, femeile care se ocupau de medicină nu erau doar vrăjitoare.

Călugărițele din Arequipa pregăteau tratamente în mănăstiri, iar mamele și fiicele făceau medicamente în cadrul gospodăriilor din Madrid.

De la tragicomedia „La Celestina” din 1499 a lui Fernando de Rojas, despre intermediara care prepară poțiuni de dragoste și repară himere, până la serialul columbian din 2019 „Siempre Bruja„, despre o vrăjitoare afro-columbiană din secolul al XVII-lea care se regăsește în Cartagena din zilele noastre, moștenirea culturală a femeilor vrăjitoare vindecătoare din lumea hispanică continuă să fie profund resimțită.

Clasă, rasă, geografie și limbă

Transferul de plante, animale și boli peste Atlantic a afectat profund și rezultatele în materie de sănătate.

Bolile europene, cum ar fi variola, au devastat populațiile indigene. Între timp, plantele din Americi au oferit tratamente noi pentru o serie de boli la nivel global.

Scoarța de scorțișoară peruviană este o sursă naturală de chinină, care s-a dovedit eficientă împotriva malariei, o boală răspândită atât în Europa, cât și în America. Alte plante, cum ar fi semințele de cacao, au găsit diverse utilizări medicinale și rituale, printre care ameliorarea epuizării sau a anxietății sau îmbunătățirea creșterii în greutate.

Dar accesul la această gamă de metode de tratament a fost inegal, în special în funcție de clasa socială și de zona geografică. Nobilimea mai bogată din centrele urbane avea adesea un acces mult mai mare la resursele limitate din imperiul iberic.

Rezultatele în materie de sănătate au fost, de asemenea, adesea legate de ierarhiile rasiale și etnice. În fișele de tratament, pacienții erau clasificați ca fiind sclavi spanioli, metiși – amestec de europeni și indigeni – sau africani. Aceste documente arată dovezi ale accesului inegal la îngrijire, în timp ce există, de asemenea, dovezi că au fost posibile unele schimburi în practicile de îngrijire între aceste ierarhii.

Deplasarea forțată, precum și discriminarea lingvistică au afectat, de asemenea, accesul la sănătate și rezultatele acesteia. Spaniola nu a fost standardizată ca limbă până la publicarea în 1492 a „Gramaticii limbii castiliene” a lui Antonio de Nebrija, scrisă pentru regina Isabel, cu mențiunea că „limba a fost întotdeauna tovarășa imperiului”.

De exemplu, în timp ce araba și ebraica erau vorbite pe scară largă în întreaga Peninsulă Iberică înainte de expulzările forțate ale Inchiziției, politicile din jurul limbii au dus la secole de stereotipuri și discriminare împotriva furnizorilor de servicii medicale musulmani și evrei, care au trebuit să navigheze prin metode alternative de acordare a licențelor pentru a practica medicina în Spania și în teritoriile sale coloniale.

Înțelegerea istoriei medicinei

Mai mult de 400 de ani mai târziu, inechitățile în ceea ce privește sănătatea și bunăstarea hispanicilor continuă.

Călătorilor de lux li se vinde bunăstarea prin intermediul ritualurilor de purificare mayașe, printre alte remedii și practici locale asortate care pot fi cumpărate, comercializate și monetizate.

Lemnul din copacul Palo Santo, pe care vindecătorii îl folosesc de secole pentru curățări spirituale și pentru ameliorarea durerii, continuă să fie cultivat în toată America, inclusiv în Mexic, Peru și Ecuador, iar acum este cumpărat și vândut la nivel global pentru a aduce „vibrații bune”.

Luarea în considerare a acestor practici de sănătate moderne timpurii și a inechităților permite un angajament mai profund cu sistemele de sănătate de astăzi.

Gândirea critică informată despre medicină și îngrijirea sănătății în toate disciplinele este o modalitate puternică de a lua în considerare modul în care aceste istorii continuă să modeleze valorile și practicile actuale, inclusiv disparitățile actuale în domeniul sănătății.

O astfel de disciplină este medicina narativă. Utilizând instrumentele științelor umaniste, medicii își pot extinde viziunea asupra pacienților lor de la simple măsurători la ființe umane cu povești de spus.

Acest proces implică perceperea și încorporarea experiențelor personale ale pacienților, valorizarea relatării trecutului și recunoașterea semnificației întâlnirii dintre medic și pacient. În timp ce o mare parte din aceste cercetări se concentrează pe narațiunile în limba engleză, cercetările interculturale și bilingve în limba spaniolă extind acest domeniu.

Se estimează că, până în 2060, vor exista peste 111 milioane de latino-americani în Statele Unite. Înțelegerea moștenirilor istorice care au modelat practicile de bunăstare și de îngrijire, inclusiv a factorilor care determină calitatea și accesul la îngrijire, poate promova rezultate de sănătate mai echitabile și nuanțate din punct de vedere cultural.