Educația copiilor supradotați este un aspect esențial pentru ascensiunea lor. Cum recunoaștem copiii supradotați? Cum trebuie educați acasă și la școală copiii supradotați?
Serialul dedicat copiilor supradotați continuă astăzi cu episodul cinci și își propune să răspundă la întrebări esențiale, cum ar fi: care sunt caracteristicile specifice și pozitive ale interacțiunii dintre copil și mediul lui social? Cum trebuie educați acasă și la școală copiii supradotați?
Florian Saiu
Copiii supradotați demonstrează interese intelectuale de timpuriu, manifestă o sete de învățare nesățioasă și simt o nevoie pronunțată de a citi și de a scrie. Cei ce recunosc aceste trăsături ca expresie a supradotării și le promovează corespunzător contracarează posibilele tulburări ale dezvoltării și sprijină copilul în formarea unei imagini de sine pozitive, apreciază Franz J. Mönks, profesor psihologia dezvoltării.
Sugari supradotați?
Cu ceva vreme în urmă, la o conferință despre promovarea supradotării, s-a vorbit și despre sugari supradotați. Mulți dintre cei prezenți au pus la îndoială faptul că s-ar putea vorbi despre supradotare și în cazul sugarilor. Asta pentru că un bebeluș nu este în stare să vorbească, iar manifestările privind starea lor sunt cam la fel la toți bebelușii. Dar bebelușii se deosebesc între ei în ceea ce privește volumul activităților și atenția.
Mulți părinți ai copiilor supradotați își aduc aminte clar că, la puțin timp după naștere, copilul lor s-a remarcat prin faptul că acorda atenție persoanelor și lucrurilor din preajma sa. Unii părinți relatează că au avut impresia că bebelușul lor „observă” concentrat mediul înconjurător. Și în privința dezvoltării lingvistice acești copii dau dovadă de un avans timpuriu, deseori putând să spună câteva cuvinte deja la prima lor aniversare și propoziții întregi la puțin timp după aceea. Alții prezintă în dezvoltarea lor o „întârziere” și vorbesc abia la vârsta nu 1 an sau la 2 ani, însă atunci vorbesc deja corect gramatical și spun propoziții întregi.
Explicații pentru „dezvoltarea târzie”
Pentru „dezvoltarea târzie” există o explicație plauzibilă: copiii supradotați sunt foarte preciși și perfecționiști; ei arată ce știu abia atunci când stăpânesc foarte bine acel aspect. În cazul vorbirii, acest lucru ar însemna că mai întâi stăpânirea limbii trebuie să corespundă în interiorul copilului, încă înainte de a se exprima prin sunete.
Așadar, ținând cont de cele explicate până acum, se desprind câteva observații limpezi: nu există caracteristici general valabile și sigure care ar putea fi considerate indicii ale supradotării bebelușului. Una dintre probleme este că „privirea atentă” nu apare în cazul fiecărui copil care mai târziu se dovedește a fi supradotat. Sunt necesare multe cercetări în mediul natural, familial pentru a se stabili care sunt semnele supradotării sugarului.
Bebelușii se deosebesc între ei în ceea ce privește volumul activităților și atenția.
Copilul de vârstă preșcolară
Dacă ne ocupăm de copilul mai mărișor (ante)preșcolar, nu rareori se întâmplă ca acesta să manifeste un interes spontan față de învățarea cititului și a scrisului. Dacă dorința nu este suprimată, acești copii învață, într-adevăr, să citească și să scrie. Deseori, ei dezvoltă metode pentru studiul numerelor și al mărimilor, de exemplu, privind la felul cum coase mama lor, studiind fascinați centimetrul, cu ajutorul căruia pot calcula deja. Dacă, de exemplu, la cifra 3, copilul îndoaie banda de trei ori, va vedea automat că trei bucăți egale de câte trei centimetri înseamnă, în total, nouă centimetri. Așa învață copilul din proprie inițiativă, în felul lui, să înmulțească.
„Sancțiunile” și nevoile spontane de dezvoltare
Și în acest caz, experiența ne învață că nu toți copiii supradotați au învățat să citească de timpuriu și nu au dezvoltat toți devreme metode de calcul proprii. Dar din comportamentele caracterizate printr-o sete de învățare se poate concluziona că acești copii și-au îndeptat atenția deja de timpuriu spre „obiectele de învățare”. Aceste progrese spontane, la vârsta preșcolară, sunt frecvent apreciate negativ de cadrele didactice, deoarece, în clasele întâi și a doua, se vor confrunta cu copii care de fapt știu deja tot ce ar trebui să învețe la școală.
Aici este o problemă care ar trebui discutată deschis între părinți și cadre didactice și trebuie găsită o soluție potrivită pentru copil. Nu este necesar să i se aplice „sancțiuni” dacă acesta dă curs nevoilor sale spontane de dezvoltare.
Trebuie eradicată credința oarbă în calendarul dogmatismului inadecvat. Atenția asupra acestui abuz a fost atrasă încă din 1936 de către psihologul școlar olandez Luning Prak
Dezvoltare lingvistică precoce
Dezvoltarea lingvistică poate să fie una dintre trăsăturile timpurii ale supradotării care sar în ochi, fiindcă prin limbă se exprimă gândirea, în special gândirea originală a copilului mic. Folosirea productivă a limbii (contrar folosirii reproductive) este, evident, o caracteristică centrală a copiilor mici supradotați. În cărțile de specialitate se atrage deseori atenția asupra acestei necesități.
„Copilul nostru este supradotat” (Editura Polirom, 2017), semnată de Franz J. Mönks (profesor psihologia dezvoltării) și Irene H. Ypenburg (jurnalistă), este o carte de referință în domeniul supradotării și principala sursă de informații pentru subiectul propus de „Doctorul zilei”.
