"Duşmanul" creierului, care duce la îmbătrânirea lui

Din cuprinsul articolului

Îmbătrânirea creierului este adesea percepută ca un proces treptat, dar un studiu recent sugerează că există un punct critic atunci când avansarea în vârstă devine mult mai rapidă.

Conform cercetătorilor, acest moment survine în jurul vârstei de 44 de ani, iar de atunci, creierul începe să îmbătrânească mult mai repede, accelerându-se acest proces până în jurul vârstei de 67 de ani. După acest punct, procesul de îmbătrânire nu se oprește, dar se stabilizează pe măsură ce ajungem la vârsta de 90 de ani.

Studiul a fost realizat pe baza analizării datelor provenite din imagistica prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI) a peste 19.000 de persoane – o metodă de imagistică permite observarea activității creierului și identificarea părților care suferă cel mai mult în timpul îmbătrânirii.

Impactul rezistenței neuronale la insulină

De asemenea, cercetătorii au investigat și factorii moleculari implicați în acest proces, observând o scădere a accesului creierului la energie pe măsură ce îmbătrânirea avansează.

Una dintre concluziile importante ale studiului a fost legătura dintre rezistența neuronală la insulină și accelerarea îmbătrânirii creierului. Cercetătorii sugerează că aceasta ar putea fi una dintre cauzele fundamentale ale declinului mental observat în decursul vieții.

„Am identificat o fereastră critică la mijlocul vieții în care creierul începe să se confrunte cu o scădere a accesului la energie, dar înainte de a se produce daune ireversibile, în esență curba înainte de pauză”, a explicat autorul principal al studiului Lilianne R. Mujica-Parod. Dar identificarea acestui factor determinant a oferit, de asemenea, o nouă țintă – identificarea unei proteină care ar putea fi protectoare împotriva acestei îmbătrâniri rapide și care funcționează pentru a transporta cetonele în creier, scrie IFLScience.

Descompunerea grăsimilor, un factor-cheie

În mod obișnuit, creierul utilizează glucoza drept sursă principală de energie, dar în anumite condiții poate recurge la cetone, care sunt produse prin descompunerea grăsimilor, fără a necesita insulină.

Potrivit cercetătorului Mujica-Parod, în perioada vârstei mijlocii, neuronii se confruntă cu un stres metabolic din cauza insuficienței de combustibil. „Aceștia se află într-o luptă constantă, dar rămân funcționali”, a explicat el. „Prin urmare, furnizarea unui combustibil alternativ în această perioadă critică poate contribui la restabilirea funcției cerebrale.”

Echipa de cercetători a testat această teorie într-un studiu clinic care a implicat 101 participanți, cu vârste variate, administrându-le fie cetone, fie glucoză, și realizând scanări fMRI pentru a evalua efectele asupra creierului. Rezultatele au arătat că, pentru persoanele cu vârste între 60 și 79 de ani, cetonele nu au avut un impact semnificativ asupra stabilității rețelelor cerebrale, deși au existat beneficii moderate pentru tinerii cu vârste între 20 și 39 de ani.

Cu toate acestea, cele mai mari îmbunătățiri au fost observate în grupul „ferestrei critice” – persoanele între 40 și 49 de ani. Aceasta sugerează că intervențiile care vizează îmbunătățirea surselor de energie cerebrală în această etapă a vieții ar putea aduce cele mai mari beneficii.

Totuși, cercetătorii subliniază că sunt necesare studii suplimentare, pe grupuri mai mari de participanți, pentru a confirma dacă utilizarea cetonelor poate constitui o metodă viabilă pentru întârzierea procesului de îmbătrânire cerebrală și prevenirea bolilor neurodegenerative.