Duminica Luminată: tradiţii de ziua lui Toma Necredinciosul

Duminica Luminată. La o săptămâna de la Duminica Paştelui, creştinii sărbătoresc Duminica Luminată. Zi cunoscută în popor drept Duminica Tomei/Tomii. Este ziua în care Sfântului Apostol Toma i se năruie îndoielile privind Învierea Mântuitorului Iisus Hristos.

Duminica Luminată: tradiţii de ziua lui Toma Necredinciosul

Învierea Domnului a fost pusă la îndoială de apostolul Său Toma, rămas în religie ca„Necredinciosul“.

Toma nu fusese alături de ceilalţi apostoli atunci când Hristos a venit în mijlocul lor, după Învierea Sa, astfel că întâmpinase cu scepticism relatările lor. În prima duminică de după Paşti, Iisus a venit din nou printre apostoli, iar Toma se afla printre ei. Fiul Domnului coboară încă o dată printre oameni, vrând să spulbere orice urmă de îndoială, care se cuibărise până şi în inima celor care crezuseră în El.

„Adu-ţi degetul tău încoace. Şi adu mâna ta, şi nu fi necredincios, ci credincios“, îşi îndeamnă Mântuitorul ucenicul care nu-şi poate crede ochilor.

Pipăind rănile lui Hristos cel coborât de pe cruce, Toma rosteşte covârşit de puterea dumnezeiască: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!“

Iisus i-a răspuns: „Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!“.

Pe acest fond, a şaptea zi de la Înviere poartă deopotrivă denumirea de Duminica Tomei/Tomii şi Duminica Luminată.

Duminica Luminată: Exact cum a fost consemnată în Evanghelia lui Ioan

În ziua cea dintâi a săptămânii, fiind seară şi uşile fiind încuiate, acolo unde erau adunaţi ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!”.

Şi, zicând acestea, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. S-au bucurat ucenicii văzându-L pe Domnul. Atunci Iisus le-a zis iarăşi: „Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi”. Şi, spunând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt! Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate, şi cărora le veţi ţine, ţinute vor fi”.

Însă Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus. I-au spus lui ceilalţi ucenici: „Am văzut pe Domnul!”. Dar el le-a zis: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede”.

Şi, după opt zile, ucenicii Lui erau iarăşi înăuntru, şi Toma era împreună cu ei. Şi a venit Iisus, uşile fiind încuiate, şi a stat în mijlocul lor şi a zis: „Pace vouă!”.

Apoi a zis lui Toma: „Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele, şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea, şi nu fi necredincios, ci credincios!” A răspuns Toma şi I-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” Iisus i-a zis: „Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!”.

Iisus a făcut înaintea ucenicilor Săi şi alte multe minuni, care nu sunt scrise în cartea aceasta. Iar acestea s-au scris ca să credeţi că Iisus este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, viaţă să aveţi în numele Lui“.

Învăţătura lui Hristos din Duminica Tomei Învăţătura lui Hristos către ucenicii

Săi a fost astfel: „Începeţi să lucraţi după îndreptarul poruncilor Mele, pipăiţi-mă prin viaţa cea după voia Mea, şi Mă veţi vedea pe Mine, Cel nevăzut, Mă veţi vedea cu simţirea duhovnicească a sufletului vostru: oricine Mă pipăie în acest chip se va încredinţa cu privire la Mine, şi întru răpire că M-a aflat va striga împreună cu iubitul Meu Apostol: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!”.

Icoana care prezintă momentul Adevărului poartă numele de „Încredinţarea lui Toma“. Face parte din grupul de reprezentări iconografice despre Învierea lui Hristos (Hristos arătându-se Mariei Magdalena, Hristos arătându-se ucenicilor la Marea Tiberiadei, Hristos frângând pâinea în Emaus). În pictura murală ortodoxă, aceasta apare zugrăvită în naos, în acelaşi rând cu scenele Praznicilor Împărăteşti. Racla cu moaştele Sfântului Apostol Toma se află în biserica din oraşul Ortona, Italia.

Duminica Luminată: convingerea lui Nicolae Steinhardt

„Ateii şi criticii creştinismului se folosesc de episodul Tomei şi al celorlalţi pentru a pune în faţa creştinilor ceea ce ei numesc «criza de credinţă»”. „«Nu vedeţi», argumentează ei, «până şi ucenicii s-au îndoit şi n-au crezut.

Cu atât mai vârtos vă putem bănui pe voi toţi că nu sunteţi de bună credinţă, că vă prefaceţi». Şi amintesc şi paradoxala frază a tatălui copilului deminizat: «Cred, Doamne, ajută necredinţei mele» (Marcu 9, 24), expresie şi ea – zic aceiaşi – a unei credinţe ambigue“, consemnează în cartea sa „Dăruind vei dobândi“ Nicolae Steinhardt, filosoful român născut într-o familie evreiască, convertit la ortodoxism.

El însuşi este un „necredincios“ care s-a creştinat la vârsta de 48 de ani, în temniţa comunistă. În celula 18 de la Jilava, evreul a fost botezat ortodox de părintele Mina Dobzeu, cu apa dintr-un ibric cu smalţul sărit.

La ritualul săvârşit în grabă şi mare taină au luat parte şi cei doi preoţi greoc-catolici închişi în celulă. La ieşirea din închisoare, Steinhardt s-a dedicat total ortodoxismului, ca monah la Mănăstirea Rohia din Maramureş, locul găsit de Constantin Noica.

Duminica Luminată. Părintele Nicolae Steinhardt, despre Toma Necredinciosul

„Dacă nu pregetăm a cerceta şi celelalte Evanghelii, constatăm că nu numai Toma a fost necredincios; necredincioşi au fost toţi apostolii, aşa încât duminica Tomei (subînţeles necredinciosul) s-ar cuveni să se numească a tuturor apostolilor bântuiţi de necredinţă. În adevăr, referatul Sfântului Marcu ne-o arată pe Maria Magdalena mergând să-i vestească pe apostoli că L-a văzut pe Domnul viu şi pe aceştia nedându-i crezare.

Mergând alţi doi care-L văzuseră în drum spre o ţarină, Iisus li se arată şi-i ceartă pentru necredinţa şi împietrirea lor. […] Nu încape aşadar dubiu că n-au crezut toţi, nu doar Toma.

N-au crezut pentru că nici nu era de crezut! Într-atâta trebuie să le fi apărut răstignirea, moartea şi înfrângerea lui Iisus drept definitive şi ireversibile.

Făgăduinţele învăţătorului lor: vorbe frumoase, iluzii spulberate, amăgeli ale cugetului!“, scrie părintele Nicolae Steinhardt.