Din cuprinsul articolului
În interiorul spitalului de pediatrie, medicii privesc prin ușa de sticlă la copilul pe care nu au voie să-l primească, nu MAI au voie, sistemul nu permite, computerul refuză să înregistreze pacientul, deși medicii vor să fie medici.
Povești teribile din sistemul medical
Ăsta nu e un caz fictiv. Asta este realitate suprarealistă. Sunt mulți, prea mulți în situația asta care expune riscului major așa de tineri pacienți, cărora chiar le spunem „copii” când ne convine, când vrem să le dăm peste nas „mucoșilor”. Mi se trimit povești reale teribile. Atât de mulți copii care și-așa nu au avut cine știe ce copilărie, iar copiii bolnavi suferă cu o demnitate care te face să te uiți cu silă la un adult trecut de 40 de ani care se plânge. Atât de mulți copii; nici nu știm câți, că nu vrea statul să îi numere ca să le poată organiza serviciile terapeutice. Atât, atâta de atât de mulți.
Dorina Chiriac: Fetița mea e în situația asta
În „no man’s land” al sistemului medical. Pe graniță-ntre vămi, nu se permite încă accesul deplin într-o parte sau în alta. Nu exiști. Deși ești în pericol. De zeci de ani se tot discută pe la congrese, pe la conferințe, prin „comitete și comiții”, despre tranziția pacienților pediatrici la adulți. De zeci de ani e o problemă „de urgență”. O rezolvase (ameliorase?) o Ordonanță INTRATĂ ÎN VIGOARE. SE ÎNCALCĂ LEGEA 95. OFICIAL. Li se încalcă dreptul la asistență medicală și la viață pacienților. Sub ochii (spre sfidarea?) autorității centrale– Ministerul Sănătăţii – România.
