Din cuprinsul articolului
Fiecare părinte aparținător știe (numai el) cum a ajuns, prin sistemul românesc, să adune, cu chiu–cu vai, o echipă multidisciplinară de specialiști pediatri (de cele mai multe ori medici specialiști din instituții medicale publice diferite) pe care reușește să îi pună împreună (ducem scrisori fizice de la un medic la altul într-o eră digitalizată) întru monitorizarea și terapia cât de cât decente pentru ameliorarea stării de sănătate a copiilor afectați.
Statul român nu asigură nimic copiilor cu afecțiuni cronice
Ani mulți și multe teste și evaluări, multe spitalizări, multe evenimente cu risc extrem, dar și nenorociri ce ar fi putut fi evitate dacă sistemul era unul limpede și prompt, mulți bani pentru testări sau terapii neasigurate de statul român care nu știu ce interes are să nu facă nici măcar un Registru Național de Pacienți (sau e incompetență?).
