Din cuprinsul articolului
Cu o experiență de aproape 20 de ani în tratamentul bolilor transmisibile, medicul Simin Florescu, 45 de ani, face un top al celor mai frecvente probleme de sănătate pe care românii le au, dar pe care le-ar putea evita dacă ar avea o igienă mai puțin precară
Ne speriem de Ebola, dar evităm să ne spălăm pe mâini după ce folosim toaleta. Atunci când plecăm în călătorie în țări de pe alte continente alegem să ne facem toate vaccinurile posibile pentru a evita îmbolnăvirea, însă la noi acasă trendul este de a renunța la profilaxia prin imunizare.
Ce riscăm din pricina acestor atitudini nepotrivite la care ținem cu încăpățânare explică dr. Simin Florescu, directorul medical al Spitalului de boli infecțioase și tropicale „Dr. Victor Babeș” din București.
– EZ: Cum ar arăta un top al bolilor infecțioase la români?
– Dr. Simin Florescu: O clasificare pe morbidități nu cred că diferă foarte mult de restul Europei. Însă la hepatite, din păcate, deținem un trist record la cele cronice cu virus B și C și suntem pe un loc „fruntaș” în Europa la așa ceva. În ciuda faptului că, din 1995, se face o vaccinare obligatorie a nou-născuților prin programul național de vaccinare, endemia cu virus hepatitic B cronică se menține la niveluri medii spre înalte.
– De ce?
– Greu de zis. Probabil că e foarte importantă și transmiterea pe cale sexuală, iar gradul de atenție în privința aceasta lipsește populației țării noastre. E vorba de a întreține relații intime cu prezervativ și chestiunea aceasta e puțin cunoscută și aplicată, ca să zic așa. În al doilea rând, mai pot fi atât la hepatita B, cât și la C căile minore de transmitere care înseamnă instrumente contaminate. Nu mă refer la procedurile medicale care sunt în momentul acesta sigure, întrucât nu se mai pune problema în spital să se reutilizeze seringi sau ceva, ci la tatuaje, piercinguri, cosmetică. Ani întregi am suspectat foarte tare tehnicile acestea de cosmetică, mai ales în privința hepatitei C la femei. Mai sunt și tratamentele stomatologice care lasă de dorit. Adevărat, din ce în ce mai puține, dar mai există.
– În perioada verii, la noi crește numărul de afecțiuni digestive. S-a menținut și acest trend?
– Din păcate și la asta stăm „foarte bine”, tot cu amărăciune spus. Nu lipsesc epidemiile de vară cu enterovirusuri, dar nici cele de iarnă cu dizenteric, cu salmonele, cu tot felul de rotavirusuri. Deci, din punctul acesta al igienei, populația noastră stă încă destul de prost. Încă nu ne spălăm suficient pe mâini. Încă nu avem ideea fixă că, totuși, după ce te duci la baie indiferent dacă ai pus mâna doar pe ale tale, ca să zic așa, tot trebuie să te speli pentru că atingi uși, atingi clanțe, atingi tot felul de suprafețe. Și trebuie să te speli pe mâini. Cu apă și săpun. E încă o problemă a populației României.
– Nu conștientizează populația rolul profilaxiei?
– Mai mult decât atât. Există și tendința de revers. Tendința unor părinți de a nu-și mai vaccina copilul nici măcar cu vaccinurile înscrise în schema națională de imunizare. Există un trend nu doar în România, căci ne-am aliniat nefericit și noi la acesta, de părinți care citesc pe Internet și pe tot felul de site-uri, mai mult sau mai puțin legate de medicină, opinii cum că vaccinarea e un fel de conspirație universală împotriva omenirii și că vrem să-i omorâm pe copii prin vaccinare. Din păcate, întâlnesc din ce în ce mai multe cazuri de asemenea părinți care nu au niciun grad de instruire medicală, nu vor să apeleze la doctori sau nu-i cred.
– Nu au instruire medicală, dar au alt fel de instruire?
– Da, sunt oameni cu studii superioare. Ceilalți, mai simpli, chiar ascultă de sfatul doctorului. Culmea! Din start, atitudinea celor cu studii superioare este: “Nu-i adevărat!”, „Eu am ales așa!” (acesta e argumentul suprem), “Eu n-o să-mi vaccinez copilul!”. „Asta-i treaba mea!”. „Copilul meu e mai bine așa!”. “De ce să se îmbolnăvească peste nu știu câți ani de scleroză multiplă?” sau știu eu ce le trece prin cap că au tot felul de teorii. A fost teoria cu autismul după vaccinul împotriva rujeolei care s-a demolat clar prin studii țintite pe mii de copii și care s-a dovedit a fi o fraudă grosolană din partea acelui medic și cu toate acestea mai întâlnesc părinți care zic: Nu, și dacă face autism? Și eu îi întreb: Și dacă face rujeolă și moare?
– Care este riscul la nivelul comunității?
– Să ne lovim de cazuri de boli care au fost eradicate în România. De exemplu, tusea convulsivă. Așteptăm cu interes restul de boli care vor apărea, nici nu vreau să le enumăr. Știți bine că există poliomielită în circulație pe continentul asiatic, cu virus sălbatic în acest moment (tulpina originală cu virulență completă – n.red.). OMS a lansat și o avertizare. Și din păcate, acești copii care nu sunt vaccinați vor fi astfel expuși acestei boli.
– Anul acesta au fost câteva focare de hepatită cu virus A nu departe de București. Ce s-a întâmplat?
– Au apărut în colectivități de copii în județele din jurul Capitalei, atenție, și au fost clar niște cazuri grupate în jurul unor zone cu probleme la sursele de apă. Asta denotă o altă problemă. Hepatita cu virus A este o boală a lipsei de curățenie. A lipsei de control a apei, igienei precare. Și noi continuăm să avem așa ceva. Din fericire, cu boli transmise vectorial ne confruntăm foarte puțin. În momentul acesta, n-avem niciun caz de West Nile, de exemplu.
”Toți sugarii au făcut rujeolă, în 2010-2011”
– Un caz care v-a rămas întipărit în minte.
– Izbucnirile de rujeolă din 2005, apoi cele din 2010-2011, ultimele. Au plecat, de asemenea, de la populația nevaccinată. Și anume de la acele populații migratoare care nu aveau nici CNP… Problema este foarte clară, noi am expus-o și în primii ani la Ministerul Sănătății: sunt niște pacienți care nu au domiciliu, nu au certificat de naștere, nu au cod numeric personal, ei nu există. Nu au nici medic de familie asta e clar și nu numai copiii care au ajuns la noi, nici mama, nici bunica și nici străbunica. Nu ai unde să-i găsești să-i vaccinezi. Aceștia au făcut boala (una dintre cele mai contagioase) și au propagat-o în tot restul populației. Mai ales la copiii mici care în momentul acela nu ajunseseră la vârsta de vaccinare de 9 luni. Toți sugarii au făcut boala, vă dați seama. Și a fost impresionant. Au fost sute de cazuri, multe cu complicații, au fost câteva și mortale cu bronhopneumonie rujeoloasă, cu encefalită. Toată țara a fost atunci afectată. La rugămințile noastre, ministerul a scăzut vârsta de vaccinare la 7 luni, ca să stopăm epidemia că nu se mai termina. Chiar dacă nu era foarte-foarte eficientă, dar măcar nu mai mureau copiii. Istoria se poate repeta.
Specializată în boli tropicale la Bangkok
– Aveți o specializare în boli tropicale la Bangkok. Cum a fost?
– Am ajuns în 1997 la specializare pe boli tropicale timp de trei luni la Universitatea Mahidol din Bangkok, Thailanda. Este cea mai mare pe plan local și prima ca importanță în Asia în acest moment. A fost extrem de instructiv, lucrurile erau predate cu serioyitate, cu aplicații practice foarte clare începând de la faza clinică până la faza preclinică (bolile erau amimiaze, tot felul de parazitoze, malarie, alte tipuri decât Ebola de febră hemoragică, precum febra Denge). A fost o perioadă extrem de interesantă, instructivă și frumoasă a vieții mele. Am luat exemplu de la ei în multe chestii. Din punct de vedere medical, universitar și ca oraș se aflau mult înaintea noastră. Ei aveau încă de pe atunci tratamentul cu rezultate excepționale împotriva malariei severe, tratament care de-abia acum un an sau doi a fost avizat și aplicat de către americani.
