Din cuprinsul articolului
Într-un interviu pentru Adevărul, Raluca Anton, doctor în psihologie şi psihoterapeut, a vorbit despre frică şi anxietate. Ea a explicat cum putem gestiona mai bine situaţiile în care resimţim o frică intensă, precum şi despre ce impact are atât pentru cei implicaţi direct în războiul din Ucraina, cât şi pentru noi ceilalţi, aflaţi nu departe de zona de conflict.
Dr. Raluca Anton: „După război, ucrainenii vor trăi în stres”
Ce este mai exact anxietatea? Care sunt primele semne şi cum se instalează?
„În primul rând, trebuie să observăm cum se simte anxietatea. Avem trei elemente esenţiale pe care le descoperim. Mai întâi există o serie de reacţii somatice – fiecare are un mod de a reacţiona la momentele de anxietate. Apoi identificăm emoţia. Anxietatea mai înseamnă şi o serie de gânduri repetitive despre viitor pe care le avem, şi asta este, de cele mai multe ori, ceea ce şi intensifică stările anxioase. Ulterior, în mod natural, luăm o decizie comportamentală şi vedem ce este de făcut în această situaţie. Majoritatea comportamentelor anxioase sunt din categoria evitărilor”, explică psihologul.
Cum facem diferenţa între îngrijorare şi anxietate?
„În psihologie, măsurăm diferenţele în termeni de afectare a vieţii cotidiene. Dacă, de exemplu, îmi dau seama că evit foarte multe locuri sau că am atât de multe îngrijorări încât nu mă mai pot concentra la lucrurile pe care le am de făcut, deci deja costurile sunt destul de mari, înseamnă că facem tranziţia de la îngrijorare spre anxietate. Îngrijorarea este o emoţie naturală, care ne trage un semnal de alarmă, pe care o avem pentru că vrem să ne simţim în siguranţă şi să ne protejăm de ceva. Anxietatea, la capătul celălalt al spectrului, este o emoţie care ne amorţeşte şi ne blochează. Aş vorbi despre anxietate doar în situaţia în care îmi dau seama că îmi este puternic afectată viaţa de zi cu zi şi când emoţiile pe care le simt sunt atât de intense sau atât de dese, încât nu mă mai pot concentra să îmi fac lucrurile pe care le am de făcut.
Este natural să simţim emoţiile acestea foarte intense
Altfel, pe spectrul acesta al îngrijorării şi al anxietăţii, noi ne mişcăm pe parcursul vieţii – ştiinţa spune că majoritatea oamenilor, cel puţin o dată în viaţă, vor trece printr-un episod anxios. Este natural să simţim emoţiile acestea foarte intense. Însă trebuie să ne putem reveni şi să ne mişcăm în acest spectru al îngrijorărilor, fricilor şi al anxietăţilor şi să nu rămânem blocaţi într-un singur loc.
„După război, ucrainenii vor trăi în stres posttraumatic: vor auzi bombardamente şi când nu vor mai fi“
„Ar fi bine dacă am avea o soluţie clară pentru a nu intra în panică în situaţii de război. Din păcate, nu putem găsi soluţii clare pentru a nu simţi frică. În astfel de situaţii, în psihologie se spune că este important să simţim ceea ce este de simţit. Probabil vor fi momente în care frica va fi mai intensă sau situaţii în care vom face un atac de panică, pentru că este o situaţie de viaţă şi de moarte. Este important să ne dăm seama că emoţiile acestea intense nu sunt definitorii pentru viaţa noastră. Există un oarecare control, cum ar fi să pot alege să nu mă expun la ştiri atât de mult, dar să şi fac lucruri pe care le pot controla, cum este suportul pentru ceilalţi, să donez, să mă implic în diverse cauze, deci să nu stau amorţit. Dar, din păcate, probabil vom vedea multe activări emoţionale….”
Ce impact psiho-emoţional credeţi că are situaţia din prezent asupra copiilor, dar şi asupra adulţilor din Ucraina, mai ales asupra celor care au fost martori la evenimente traumatice?
Dr. Raluca Anton: „Este o traumă în masă care are costuri enorme”
„Din literatura de specialitate, putem prezice ce se va întâmpla cu ei: niveluri ridicate de anxietate, episoade depresive care vor apărea după. Cred că şi generaţiile viitoare vor fi afectate şi va dura mult până când aceşti oameni îşi vor reveni. Din păcate, nu cred că îşi vor reveni complet vreodată. Ceea ce vedem este o traumă în masă care are costuri enorme şi din punct de vedere emoţional. O traumă purtată din generaţie în generaţie”, mai spune specialistul”, explică medicul.
Ceea ce vedem este o traumă în masă
Cum i-ar putea afecta de-a lungul vieţii această situaţie, mai ales ţinând cont de faptul că mulţi dintre ei au deja traume transgeneraţionale legate de război de la bunicii lor?
„Este o buclă în timp, au mai trecut şi în 2014 prin situaţii conflictuale, însă ce se întâmplă acum este dramatic – ce s-a întâmplat acum nu s-a mai întâmplat în niciun război, pentru că în prezent există armamentul şi tehnica necesare de a produce distrugeri ca niciodată. Cred că pe termen lung, din perspectiva psihoterapiei, predicţiile nu sunt, din păcate, dintre cele mai bune….”, mai spune ea.
Dar pe cei care participă activ la război?
„În cazul celor care participă activ la război, cel mai frecvent întâlnit este stresul posttraumatic. Din păcate, sunt puţine ţările care oferă o intervenţie corectă pentru cei care se întorc din război. Este foarte traumatic. Nu mai vorbim despre armate, ci despre oameni care, cu o săptămână înainte, au mers la serviciu pentru că nimic nu se întâmpla, iar la câteva zile după s-au trezit cu arma în mână şi cu explozii în oraş. În prezent, ei sunt în stare de şoc, adrenalina este la cote foarte mari şi fiecare face ce poate mai bine pentru supravieţuire. Vom vedea cu ce rămânem după ce se încheie această situaţie. Probabil că, după război, mulţi vor claca emoţional”, conchide specialistul, pentru sursa citată.
