Din cuprinsul articolului
Într-un mesaj postat pe rețelele de socializare, doctorul Gabriel Diaconu aduce o serie de acuzații la adresa Guvernului Orban, privind raportările zilnice cu numărul de infectați cu covid-19:”autoritățile române mint. Guvernul Orban minte”
„Următoarele sunt dedicate tuturor Direcțiilor de Sănătate Publică din România, personalului care centralizează date relevante privind epidemia de COVID pe teritoriul țării,
Domnului premier Orban,
Domnului ministru Tătaru,
Onorat audienței manciste la nivelul Grupului de Comunicare (sic!) Strategică de pe lângă guvern…
Cum știi când cineva te minte?
Am ezitat să scriu aceste rânduri. În primul rând pentru că, în toată această criză sanitară – și nu sunt singurul – am pus umărul la efortul autorităților. Să pui umărul, că-ți convine sau nu, va avea un recul politic. Autoritățile, fie ele roșii, galbene ori albastre, au fost și sunt coordonate de la centru de un guvern liberal.
Acest guvern liberal a desemnat niște oameni care să coordoneze efortul medical de:
a. Prevenire a răspândirii infecției cu noul coronavirus în populație
b. Intervenție când persoana bolnavă suferă complicații ale bolii COVID
c. Continuare a ofertei de asistență medical-sanitară oricărui alt bolnav din România…
Dar nu numai. Autoritățile au luat decizii care au avut efect în economie și educație. În baza acestor decizii, unele pe care le-am sprijinit, altele nu, destinele unor oameni, cetățeni ai aceleași țări, au fost influențate……adulți, bătrâni, copii deopotrivă.
Când a fost să strângă menghina, au strâns. Și când a fost să desfacă menghina, au deschis.
Cum știi când cineva te minte?
Cea mai bună minciună uneori este adevărul. Este de altfel preambulul uneia dintre expresiile mele preferate: când îți spun că te mint, te mint sau îți spun adevărul?
Adevărul, zilele acestea, se bizuie teribil de mult pe cifrele zilnice raportate de autorități în privința cazurilor noi de COVID, a numărului de teste făcute per 24 de ore, dar și în ce privește numărul de persoane aflate în secții ATI, respectiv al celor care au decedat, de la raportarea anterioară, în contextul infecției cu SARS-Cov2.
În grupul de specialiști în matematici, statistică și cartografie din care fac parte am tot discutat, în ultimele 8 luni, de ciudățeniile matematice apărute.
Aberații, abateri, deviații inedite și neașteptate de la ce ar fi trebuit să rezulte, de la o zi la alta, din ”pulsul pandemic” așa cum este el reflectat în cifre.
N-am suficiente cuvinte de laudă la adresa acestor oameni. În primul rând pentru că fac tot ce fac voluntar, din dragoste pentru țara lor și pentru prietenii lor.
În al doilea rând pentru că sunt o elită. Răsfirați prin mai multe țări, orașe, centre universitare sau profesionale, oamenii aceștia nu au avut NICIODATĂ șansa unui domn Manciu de-a câștiga încrederea cuiva fără să fie nevoie să-și termine studiile.
N-are sens să menționez nume, sau credențiale. Suficient că depun o muncă titanică încât să avem șansa (!) în România la o statistică performantă în privința COVID, care să fie preluată de presă și dusă în casele românilor.
Dar să-i vezi cum, uneori, rămân descumpăniți la toate trăsnăile făcute de autoritățile române, de cei de la INSP, de cei din GCS, de felul în care erau raportate – regional – cifre vs. ce ajungea la centru, n-a fost și nu este deloc ușor.
Această descumpănire a căpătat contur după ce, în urmă cu o lună, spre stupefacția publică, dar mai ales în rândul experților, Guvernul Orban și prietenii au decis, peste noapte, să schimbe modul de calcul al incidenței cumulate la 14 zile privind cazurile de COVID.
Că era domiciliu ba, stai, era reședință, că îi măsurăm pe cei care mai rămân după ce am identificat un focar (pe care îl scădem), sau pe cei care erau în spital (pe care nu-i băgăm în seamă), reprezentarea dinamică prin ponderea de incidență a fost făcută arșice…
Și asta pentru că ”planul” sanitar se baza pe niște paliere de incidență la care trebuiau luate măsuri. Iar când vremea a venit, i-am văzut pe acești oameni cum o dau ca la întorsura Buzăului. C-o fi, c-o păți, că era pragul – prag dar nici chiar așa. Etc.
Această sclifoseală s-a tradus în infecții prevenibile, și vieți pierdute. A TREBUIT SĂ MOARĂ OAMENI…
Doar că în statistică medicală, ca și în statistică în general, pentru că motorul comun este procesarea de numere, există mijloace prin care poți sonda o bază de date să vezi dacă este coruptă.
Poți lua șiruri de numere și, folosind TOT ceea ce știm despre distribuția lor, și frecvența cu care ne așteptăm să apară anumite cifre într-o înșiruire de date care fac parte din mulțimea numerelor naturale, vei avea unealta prin care să descoperi dacă cineva a ”schimbat din pix”, mai exact dacă a FALSIFICAT cifrele.
Se numește legea lui Benford. Fără doar și poate că sunt oameni mult mai instruiți decât mine care ar putea să o explice. Ce am înțeles eu din ea, și ce traduc aici, este că nu există haos în frecvența de apariție a cifrei 1, sau 2, sau 3…până la 9 într-o mulțime de numere care respectă o curbă a distribuției așa cum te-ai aștepta de la evoluția unor cazuri de la o zi la alta ”natural”.
În fapt, frecvența lor trebuie să respecte anumite reguli, cum ar fi de exemplu că cea mai frecventă cifră este 1, și cea mai puțin frecventă este 9. Demonstrația matematică este elegantă, și implicațiile pe cât de frumoase, pe atât de grele.
Pentru că,
Seria de date pe pandemia de COVID din România ar trebui să RESPECTE legea lui Benford.
Dar datele oficiale violează această lege.
Drept urmare, autoritățile române mint.
Guvernul Orban minte.
Acum, guvernul Orban s-ar putea să spună că ei doar centralizează datele transmise din teritoriu, deci nu mint.
Datele din teritoriu în schimb sunt corupte.
Și guvernul Orban avea unealta prin care să intervină încât să nu fie corupte.
Colegii mei de la geospatial.org, respectiv Dragos Vana de la graphs.ro, au făcut posibilă această explorare și le mulțumesc din suflet pentru efortul depus. Există, pentru fiecare județ al României, o curbă Benford care arată cât de ”adevărate” au fost cifrele trimise către gruparea mancistă de la vârf.
Veți vedea că PESTE TOT, la nivelul României, există abateri semnificative de la curba Benford în ce privește numărul de cazuri nou anunțate, numărul de teste comunicate, dar și numărul de decese. Abateri semnificative = cineva a mințit, cineva a falsificat date.
Îmi asum această apreciere. Ea nu este o acuzație. Dar într-o chestiune de asemenea importanță publică, și cu asemenea ramificații pentru viața atâtor români, nu ne putem nici bate joc, nici ascunde, nici nu putem îmbrobodi oamenii.
Era o chestiune de timp. Și era o chestiune de robustețe, i.e. această analiză este astăzi făcută pe un set suficient de mare de date încât să aibă o valoare/ o putere de detecție/ suficientă.
Reprezentarea grafică recunosc că mi-a lăsat un gust sălciu în gură.
Dacă cifrele sunt greșite, dacă raportările sunt rindeluite, dacă undeva pe drum cineva schimbă greutatea unui kilogram de date după bunul plac, înseamnă că tot ce duc mai departe ”experții” către premier, către ministru, către președinte, e un rahat cu perje.
Ori asta n-ar trebui să se întâmple.
Las fiecăruia la îndemână să verifice ce se întâmplă în județul lui.
România nu este Rusia. Dar nu e nici foarte departe de ”profilul” datelor raportate de ei (dpdv. al legii Benford).
Iar celor care adună, și mai apoi comunică zilnic date, rugămintea mea către toți este: NU mai mințiți. Pentru că minciuna are picioare scurte. Și doar pentru un copil, sau pentru un politician 1+1 = 3”
