Din cuprinsul articolului
Mielomul multiplu este o formă incurabilă, rară și foarte agresivă de cancer al sângelui, care afectează măduva osoasă.
Mielomul multiplu reprezintă aproximativ un procent din toate tipurile de cancer și este a doua boală ca frecvență în ceea ce privește cancerul de sânge.
Pacienții au nevoie de tratament eficient cât mai devreme posibil pentru rezultate profunde și de durată. Pacienții cu mielom multiplu au risc de 10 ori mai mare decat alți pacienți hematologici pentru a contacta o infecție virală (inclusiv infecție cu SARS COV2), dar în ultimul an de pandemie s-au creat circuite separate pentru pacienții cu înaltă suspiciune de infecție cu COVID, motiv pentru care, în prezent, focarele intraspitalicești sunt rare. Dacă pacientul cu mielom multiplu evită sau întârzie să vină la spital, consecințele pot fi dramatice.
Am discutat despre primele semne ale bolii, dar și despre provocările pacienților cu mielom multiplu cu Dr. Sorina Bădeliță, Medic specialist hematologie, Institutul Clinic Fundeni București.
• Ce este mielomul multiplu? Care sunt primele semne ale bolii?
Mielomul multiplu este o boală malignă hematologică caracterizată prin creșterea anormală a numărului de plasmocite din măduva osoasă ( celule cu rol important în mecanismul de apărare a organismului) care produc o proteină patologică anormală (numită proteina monoclonală).
Cel mai frecvent semn clinic prezent la pacienții cu mielom multipul este durerea osoasă persistentă, în punct fix, care nu dispare și nici nu se ameliorează după procedurile de fizioterapie sau consumul de medicamente antiinflamatorii. De cele mai multe ori pacienții prezintă dureri la nivelul oaselor late: coloana vertebrală, grilaj costal – asa numita “durere în corset”, bazin, articulații coxo-femurale etc.
De asemenea, pacienții prezintă astenie fizică, secundară anemiei.
• Când ar trebui să se gândească medicul de altă specialitate că pacientul pe care-l tratează ar putea avea mielom multiplu?
Pacienții, în general, când acuză simptomatologia descrisă mai sus, se adresează medicului de familie, sau dacă durerile sunt mari, sunt îndrumați către ortopedie, reumatologie sau neurochirurgie.
Dacă pacienții prezintă asocierea urmatoarelor semne clinice coroborate cu modificări ale probelor biologice tip – anemie cu astenie fizică, creșterea valorilor VSH-ului, dureri osoase persitente, creșterea valorilor creatininei, modificări ale electroforezei proteinelor serice -, atunci, medicii, indiferent de specialitate, ar trebui să se gândească și la mielomul multiplu.
• Ce înseamnă un diagnostic precoce pentru pacienții cu mielom multiplu? Dar un tratament adecvat?
Ca în orice boală malignă, diagnosticul precoce, într-un stadiu incipient de boală, crește semnificativ supreviețuirea pacientului.
Nu orice formă de mielom multiplu necesită începerea tratamentului specific. Dacă pacienții nu întrunesc așa numitele criterii CRAB (hipercalcemie, insuficiență renală, anemie și leziuni osoase) atunci nu se inițiază tratamentul și pacientul este urmărit de către medicul hematolog la intervale regulate la 2-3 luni cu examen clinic și investigații specifice.
Alegerea tratamentului se face în funcție de vârstă, comorbidități și statusul de fragilitate ale bolnavului. Personalizarea tratamentului pentru fiecare pacient duce la controlul toxicităților și creșterea supraviețuirii și calității vieții pacientului.
• Au fost dificultăți de îngrijire pentru pacienții cu mielom multiplu în perioada pandemiei?
Care sunt diferențele față de îngrijirea în conditii normale?
Ce și cum ar trebui să se schimbe organizarea spitalelor în vremuri de pandemie COVID-19 pentru pacienții cu mielom multiplu?
În general, în centrele mari, nu au fost probleme semnificative în ceea ce privește accesul pacientului hematologic la tratament. În primele 2 luni, la începerea pandemiei, până s-au stabilit noile norme și circuite, accesul pacienților a fost limitat dar și adresabilitatea acestora, din cauza temerilor, a fost mai scazută.
În perioada pandemiei, regimul de spitalizare de zi a preluat mare parte din pacienții care anterior se internau pe secții și medicii au fost nevoiți să se adapteze rapid la efectuarea cât mai multor investigații și tratamente în aceste condiții.
Din păcate, pe perioada pandemiei multe spitale au renunțat la spitalizarea de zi iar alte spitale nu au avut niciodată această formă de organizare. Reorganizarea spitalelor, cu asigurarea unui spațiu mai mare dedicat acestui tip de spitalizare de zi, ar asigura accesul mai rapid și în siguranță al unui număr mai mare de pacienți la tratamentul oncologic specific.
În condițiile în care această formă de spitalizare de zi lipsește din organizarea spitalului, pacienții vor fi internați pe secții în numar mai mic, posibil cu spațieri nejustificate ale chimioterapiei și cu creșerea riscului de infecții legate de actul medical prin spitalizari continue repetate.
• Există riscuri mai mari pentru pacienții cu mielom multiplu față de alte tipuri de pacienți cu afecțiuni hematologice în perioada pandemiei COVID-19?
Daca sunt, care sunt? Cum pot fi adresate?
Pacienții cu mielom multiplu au risc de 10 ori mai mare decat alți pacienți hematologici pentru a contacta o infecție virală (inclusiv infecție cu SARS COV2) și de 7 ori mai mare pentru o infecție bacteriană. Acest lucru apare secundar dezechilibrului imunologic specific acestei boli. Secreția de imunoglobuline sănătoase, produse natural de către organismul nostru, este inhibată de producerea de proteină (imunoglobulină) patologică anormală din mielom multiplu.
Prevenția acestor infecții se face prin informarea pacientului de la diagnostic și de la inițierea terapiei antimielomatoase în ceea ce privește: respectarea unor reguli de igienă mai stricte, monitorizarea temperaturii și comunicarea medicului curant cât mai repede dacă face febră, evitarea colectivităților și a locurilor aglomerate, efectuarea tratamentelor stomatologice cu eliminarea focarelor infecțioase dentare.
Multe din terapiile mielomului multiplu necesită admnistrare profilactică de antivirale.
• De ce trebuie pacienții să nu se teamă să se prezinte la spital pentru continuarea tratamentului?
În ultimul an de pandemie s-au creat circuite separate pentru pacienții cu înaltă suspiciune de infecție cu COVID, motiv pentru care, în prezent, focarele intraspitalicești sunt rare; pacienții cu boli onco – hematologice, fiind testați PCR pentru COVID la fiecare internare în spital sau înainte de începerea unui nou ciclu de chimioterapie în Spitalizare de zi.
• Care sunt consecințele benefice și respectiv nefaste, dacă pacientul evită să se prezinte la medic?
Dacă pacientul cu mielom multiplu evită sau întârzie să vină la spital, consecințele pot fi dramatice, cu avansarea stadiului bolii și apariția secundară a insuficiențelor de organ, precum: insuficiență renală care se poate complica cu inițierea hemodializei (15%), fracturi osoase pe os patologic, hipercalcemie cu comă secundară, etc.
• Ce măsuri trebuie să adopte pacienții în această perioadă?
Pacienților nu trebuie să le fie teamă să vină la spital pentru respectarea ritmului de admnistrare a tratamentului specific, dar și al controalelor repetate la interval de 3-4 luni dacă pacientul se află în perioada de remisiune fără terapie specifică.
Regulile de prevenție sunt aceleași ca și înaintea pandemiei, la care se adaugă măsurile standard, specifice acestei perioade ( purtarea permanentă a maștii, spălarea și dezinfecția mâinilor).
• Care sunt centrele de tratament ale acestei boli?
Orice secție de hematologie poate trata și urmări pacienții cu mielom multiplu? Dacă nu, cui anume să-i adreseze?
Pacienții cu mielom multiplu pot fi tratați în orice spital care are un medic hematolog dar din păcate accesul la investigații moderne nu este facil decât în centrele medicale mari. La debutul bolii, dacă pacientul prezintă mai multe complicații este trimis către un spital de referință pentru investigații complete, stabilizarea pacientului și începerea unei linii de tratament. După reechilibrare, pacientul își poate continua terapia specifică în orașul de domiciliu, sau în cel mai apropiat oraș unde există un medic hematolog. Dacă în vecinatatea locului de domiciliu al pacientului nu există un medic hematolog, pacientul poate fi tratat și de către medicul oncolog.
• Cum se controlează boala în general?
Mielomul multiplu este o boală cronică, care nu se vindecă dar la care prin tratament încercăm să inducem o formă de remisiune care să dureze cât mai mult.
Tratamentul mielomului multiplu se face prin stratificarea pacienților pe grupe de vârstă și risc. Pentru pacienții tineri, cu vârsta sub 65 ani, tratamentul constă într-o perioadă de inducție de 4-6 cicluri, cu combinații de 3-4 medicamente, urmată de consolidare cu autotransplant medular și apoi tratament de întreținere timp de 2 ani, post transplant.
Pentru pacientul vârstnic, peste 65 ani, tratamentul de inducție constă într-un număr fix de cicluri combinând 2, 3 sau 4 medicamente ( în funcție de scorul de fragilitate a pacientului), urmat de terapie de întreținere.
Când pacienții prezintă semne de progresie de boală activă, se va iniția altă linie de tratament.
Supraviețuirea pacienților cu mielom multiplu s-a dublat în ultimii 10 ani, motiv pentru care un rezultat important al tratamentului este, pe lângă prelungirea supraviețuirii, menținerea calității bune a vieții pacienților, cu integrarea normală a acestora în familie și continuarea activităților sociale și profesionale.
Proiect susținut de Amgen România în cadrul Campaniei 
