Dr. Alin Știrban, medic român, premiat în Germania:„Medicii români sunt mult mai bine văzuți în străinătate decât în propria țară, ceea ce este trist”

Daniela Șerb

Medicul Alin Știrban a plecat din România în 1999 pentru a face doctoratul în Germania. Impresionată de nivelul lui de pregătire, cei de la Universitatea „Heinrich-Heine” din Düsseldorf i-au propus să rămână acolo. Anul acesta, medicul român a primit premiul de cercetare „Fritz-Worwag“, pentru rezul­tatele studiilor făcute în domeniul prevenției și tratamentului complicațiilor asociate diabetului, fiind primul român cu o astfel de distincție

Este absolvent al Universității de Medicină „Iuliu Hațieganu“ din Cluj-Napoca. A plecat din România acum 15 ani, imediat după ce a absolvit, cu o bursă guvernamentală și alta a unei fundații germane pentru a-și da doctoratul la Universitatea „Heinrich-Heine” din Düsseldorf.
La terminarea burselor, nemții i-au propus să rămână acolo și a fost preluat de universitate. A urmat rezidențiatul pe care l-a făcut pe medicină internă, diabet și endocrinologie la  „German Diabetes Center“ de la Universitatea „Heinrich-Heine“ Düsseldorf, după care a continuat la „Heart an Diabetes Center NRW“, Bad Oeynhausen și la „Clinica de Medicină Internă, Diabet și Endocrinologie“ din cadrul Hospital Bielefeld Center, Bielefeld, Germania. În acest moment, medicul Știrban este directorul Departamentului de Endocrinologie din cadrul Institutului pentru Cercetare Metabolică Profil.

1 Ce presupune un rezidențiat în Germania? Prin ce e diferit de cel din România?
Dr. Alin Știrban: În primul rând, nu există un examen de rezidenţiat ceea ce este, după părearea mea, bine deoarece viitorul tău nu depinde de un singur examen. Pentru a deveni medic specialist trebuie să petreci un timp anume în diverse clinici care au dreptul de a pregăti medici. Acestea nu sunt neapărat clinici universitare. Pentru fiecare specialitate se stipulează clar ce perioadă trebuie petrecută, de exemplu, într-o clinică de medicină internă, de endocrinologie, de cardiologie etc. Perioada totală este, în general, cam de șase ani, dar de multe ori nu reuşeşti să „rotești” la timp într-o altă clinică şi de aceea perioada este, în general, mai lungă. Depinde foarte mult şi de propria persoană cât de consecvent se urmăreşte acest scop. Un mare avantaj îl constituie faptul că te poţi hotărî pe parcurs să faci altă specializare decât cea planificată iniţial, putând folosi, eventual, unele dintre „modulele” deja efectuate. Înainte de examenul de specialitate o comisie evaluează dacă au fost îndeplinite toate cerinţele specializării.
2 Cum sunt priviți medicii români în Germania și cum ați reușit să vă impuneți până la a ajunge șef de clinică?
Medicii din România au o reputaţie excelentă, nu doar în Germania, ci şi în alte ţări cum ar fi, de exemplu, în Statele Unite. Între noi fie vorba sunt mult mai bine văzuţi în străinătate decât în propria ţară, ceea ce este trist. Cum m-am impus? Nu cred că m-am impus, au fost mai degrabă o serie de paşi pe care i-am făcut în timp. Am avut şi privilegiul de a lucra peste ani în câteva clinici foarte bune având mentori de înalt calibru cum ar fi profesorii W. Scherbaum, T. Koschinsky şi D. Ziegler (Düsseldorf), Prof. D. Tschöpe (Bad Oeynhausen), Dr. J. Feldkamp (Bielefeld).

3 Ce înseamnă pentru dvs. premiul pe care l-ați primit de la nemți?
Este o recunoaştere a unei munci de mulţi ani nu doar a mea, ci şi a grupei de cercetare pe care am condus-o şi din care au făcut parte şi câţiva alţi români cum ar fi doamnele dr. Monica Negrean, Simona Nandrean şi Alexandra Pop. Este, totodată, şi o recunoaştere indirectă a sistemului de învăţământ care m-a format iniţial: cel românesc.

4 Cât de atractivă vi se pare o eventuală revenire în sistemul de sănătate din România?
Nu am primit până acum nici o ofertă din România, deşi primesc multe din alte ţări, iar în România am iniţiat câteva proiecte în ultimii ani. Interesant, nu? Deci, nu vă pot răspunde la întrebare.

5 Aveți și studii de jurnalist. De ce ați simțit nevoia să le faceți după medicină?
Poţi practica medicina fără să ai habar de jurnalism. Dar nu poţi practica jurnalism medical fără să ai cunoştinţe de medicină. În plus de aceasta medicina, după părerea mea, nu înseamnă doar a trata, ci şi a educa, în mod ideal prin mass-media. Aici sunt de folos cunoştinţele de jurnalism. Acestea m-au ajutat în proiectele pe care le-am lansat în România în ultimii ani împreună cu colegii de aici, fie că este vorba de jurnale de diabet sau de pagini de web (de ex. www.diabetzaharat.info).

Primul român cu premiul de cercetare „Fritz-Worwag”

Medicul Alin Știrban este membru fondator al Societății de Neuropatie Diabetică – Neurodiab. În august, anul acesta, la Congresul Societății Germane de Diabet de la Berlin, a devenit primul român căruia i-a fost acordat premiul de cercetare „Fritz-Worwag“. Această distincție se înmânează medicilor diabetologi care au o contribuție științifică importantă în utilizarea preventivă și terapeutică a biofactorilor în cazul complicațiilor provocate de diabet.

„Medicul român este considerat un expert în terapia complicațiilor provocate de diabet”, a precizat la ceremonia de decernare a premiului președintele juriului, prof. dr. Konrad Federlin, din Giessen, Germania.
În timpul cercetărilor sale în domeniul diabetului, dr. Alin Știrban s-a ocupat intensiv de biofactorul benfotiamină, un precursor biodisponibil al vitaminei B1 (tiamina), care s-a folosit mai ales în terapia neuropatiei diabetice. Astfel, în studiile realizate în Clinica de Diabet a Centrului Cardiac și Diabetic NRW, Bad Oeynhausen, medicul român a obținut date clinice relevante cu privire la proprietățile protective vasculare ale administrării vitaminei B1, precursor al benfotiaminei, la persoanele cu diabet.
Cercetările dr. Știrban demonstrează că benfotiamina este folosită în special în terapia neuropatiei diabetice, având un potențial de protecție chiar și în cazul persoanelor cu diabet zaharat cu risc cardiovascular mare. De asemenea, studiul arată și că efectul protector al benfotiaminei este cel mai promițător în fazele timpurii ale leziunilor vasculare.
Premiul „Fritz-Worwag” a fost acordat pentru prima oară în 1988 prof. dr. Klaus-Henning Krause, de la Institutul Friedrich Bauer din Munchen, până în prezent fiind înmânate opt astfel de distincții.