Doliu în România! A murit Valeria Seciu, marea actriţă a teatrului și filmului românesc

Din cuprinsul articolului

Zi neagră pentru iubitorii teatrului și filmului românesc. Ne-a părăsit una dintre cele mai mari actrițe. Actriţa Valeria Seciu a murit marţi, 6 septembrie, la vârsta de 83 de ani.

Doliu în România! A murit Valeria Seciu, marea actriţă a teatrului și filmului românesc

Din păcate, îndrăgita actriță s-a confruntat cu mai multe probleme de sănătate și a fost răpusă de o boală necruțătoare, cancerul.

Anunțul morții a fost făcut de UNITER, pe pagina de Facebook.

„Valeria Seciu (2 august 1939 – 6 septembrie 2022). Am aflat cu tristeţe că în dimineaţa zilei de 6 septembrie ne-a părăsit extraordinara actriţă de teatru, film, radio şi televiziune Valeria Seciu. Dumnezeu să o ierte şi să o odihnească”, a transmis UNITER.

Valeria Seciu a fost căsătorită cu actorul Octavian Cotescu. În 1968 s-a născut fiul lor, Alexandru, care din anul 2000 este călugăr la Muntele Athos, purtând numele de Monahul Daniil. El se numără printre traducătorii celei mai recente ediții românești a culegerii de texte teologice Everghetinos (din gr., ”Binefăcătoarea”).

Cine a fost Valeria Seciu

Valeria Seciu s-a născut la Bucureşti, a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” din Bucureşti (1964), la clasa lui A. Pop Marţian, avându-l ca asistent pe Octavian Cotescu, cel care avea să îi devină soţ.

În anul 1964 a debutat pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti alături de Ion Caramitru, cu rolul Veronicăi Micle din dramatizarea „Eminescu”, în regia lui Sică Alexandrescu. Pe această scenă a jucat în spectacole precum: „Eminescu” (1964), „Răzvan şi Vidra” şi „Apus de soare” (1967), „‘Enigma Otiliei” (1968), „Idiotul” (1969), „Cui i-e frică de Virginia Wolf?” (1970), „Pisica în noaptea Anului Nou” şi „Jocul de-a vacanţa” (1971), „Richard al III-lea” (1976).
Din anul 1978 a a făcut parte din colectivul Teatrului Mic din Bucureşti, unde a susţinut o prestigioasă activitate. Aici s-a produs deplina sa maturizare artistică, la contactul cu regizoarea Cătălina Buzoianu şi în parteneriate legendare de scenă cu actorii Ştefan Iordache şi Gheorghe Visu. Marile roluri din această perioadă au fost: „Să îmbrăcăm pe cei goi” de Luigi Pirandello (1978), „Maestrul şi Margareta” de M. Bulgakov (1980), „Nişte ţărani” de Dinu Săraru (1981), „Dama cu camelii” de AL. Dumas (1985). A mai jucat în: „Pescăruşul” de Cehov (1993), „Spirit” de Margaret Edson (2001), „Cum gândeşte Amy” de David Hare, (2005), „Furtuna” de William Shakespeare (2009), toate în regia Cătălinei Buzoianu, „Creatorul de teatru”, de Thomas Bernard, regia Alexandru Dabija (2007).
La începutul anilor 1990, fără a părăsi scena Teatrului Mic, Valeria Seciu a înfiinţat şi condus Teatrul Levant, una dintre primele trupe independente de gen de după revoluţie. De numele Teatrului Levant este legată o altă colaborare importantă a actriţei cu regizoarea Cătălina Buzoianu, la spectacolul „Pelicanul”, după August Strindberg (1994). Această piesă a fost montată într-un spaţiu neconvenţional, într-un depozit al Sălii Dalles.
În film a debutat în 1964, jucând în pelicula „Casa neterminată”, regizată de Andrei Blaier. Deşi a deţinut peste 20 de roluri în filme, acestea nu i-au pus în valoare resursele de sensibilitate şi profunzime reliefate pe scenă. Din filmografia sa mai amintim: „Asediul” (1971), „Un august în flăcări” (1974), „Regăsire” (1977), „Clipa” (1979), „Ion – blestemul pământului, blestemul iubirii” (1979), „Lumini şi umbre” – serial TV (1979-1982), „Bună seara, Irina” (1980), „Dragostea şi revoluţia” (1983), „Adela” (1984), „Furtună în Pacific” (1985), conform volumului „1234 cineaşti români” (Ed. Ştiinţifică, 1996). După anul 2000 a urcat mai rar pe scenă, dar, cu toate acestea, fiecare apariţie a reprezentat un succes de public şi de critică. În anul 2010 a apărut în filmul „Aurora”, semnat de Cristi Puiu, şi a jucat la Teatrul Mic rolul principal în spectacolul „Doamna noastră din Pascagoula”, după ultima piesă scrisă de Tennessee Williams, în regia lui Florin Fătulescu.

Premiul UNITER 2002, pentru cea mai bună actriță

Bogata sa activitatea fost încununată de o serie de premii şi distincţii: Premiul UNITER 2002 pentru cea mai bună actriţă, cu rolul doamnei Bering, din spectacolul „Spirit”, în regia Cătălinei Buzoianu (2004); Premiul Asociaţiei Cineaştilor din România (1978), pentru rolul din filmul „Înainte de tăcere”; Premiul UNITER (2006) pentru rolul principal din piesa „Cum gândeşte Amy”, în regia Cătălinei Buzoianu; Premiul de excelenţă pentru întreaga activitate la Gala Premiilor UNITER (2007); distincţia pentru Cea mai bună actriţă în rol secundar pentru Gloucester din „Lear”, regizat de Andrei Şerban, la Gala Premiilor UNITER (2009).

În 2014, artista şi-a anunţat retragerea de pe scena Teatrului Mic şi Teatrului Foarte Mic. Un an mai târziu, în 2015, a primit o stea pe Aleea Timpului din Capitală.

Tot în 2015 a făcut parte din juriul Galei celei de-a XXIII-a ediţii a Galei Premiilor UNITER şi a primit decoraţia regală Nihil Sine Deo din parte principesei Margareta. În anul 2016 s-a numărat printre laureaţii Premiilor Criticii oferite de Asociaţia Internaţională a Criticilor de Teatru, pentru rolul Ranevskaia din spectacolul „Livada de vişini” de A. P. Cehov.

Pe lângă rolurile interpretate pe scenă sau ecran, a dat viaţă multor personaje la teatrul radiofonic.

***