Doliu în lumea teatrului românesc! A murit cel mai longeviv actor al Teatrului de Revistă

Doliu în lumea teatrului românesc! A murit cel mai longeviv actor al Teatrului de Revistă.

Alexandru Lulescu, unul dintre cei mai îndrăgiți actori români, a murit vineri, 17 iunie, la vârsta de 90 de ani.

„Maestrul Alexandru Lulescu a fost omagiat pe scena Teatrului “Constantin Tănase”, anul trecut, în prima ediţie a Galelor Savoy. Avea să fie ultima sa apariţie pe scena pe care a slujit-o aproape 60 de ani. Anul acesta, pe 1 iunie, a împlinit 90 de ani, fiind considerat cel mai longeviv actor al Teatrului de Revistă”, precizează instituţia teatrală pe pagina sa de Facebook.

Conform sursei citate, sicriul cu trupul neînsufleţit al actorului va fi depus, pentru un ultim omagiu, duminică, la ora 9,00, în foaierul Sălii Savoy a Teatrului “Constantin Tănase”, din Calea Victoriei nr. 33.

Vestea morții sale a fost împărtășită și de părintele Emil-Nedelea Cărămizaru, parohul Bisericii „Sfântul Gheorghe Nou”, de la „Kilometrul Zero” al României.

Doliu în lumea teatrului românesc! „Iubea Biserica și slujirea preoțească”

„Astăzi, dimineață la ora 6 m-a sunat la telefon, Doamna Maria Lulescu, să-mi spună că a plecat dintre noi maestrul Alexandru Lulescu.

A rânduit Bunul Dumnezeu, ca ieri, 16 Iunie, să-i dau Sfânta Dumnezeiasca Împărtășanie, venerabilului meu prieten și fiu duhovnicesc, marele actor, Alexandru Lulescu.

Despre un asemenea om, ca maestrul Lulescu, pot vorbi ore întregi la superlativ!

“Tata Lulu” așa cum îi spuneam, avea sufletul poleit cu aur, zâmbetul de-a pururi pe buze, iar chipul plin de bunătate… Talentat, înțelept și iubitor de oameni, avea grijă, întotdeauna, de cel puțin de două ori pe săptămână, să mă sune, să mă întrebe de vorbă: “Părințelul meu drag, ce mai faci?”, și să-și exprime bucuria de a mă auzi, spunându-mi că aceasta îi umple inima de bucurie…

L-am cunoscut cu mult timp în urmă, în preajma unor iluștri prieteni, ca Aristide Buhoiu, Ion Dolănescu, Grigore Vieru și mulți alții…

L-am iubit ca pe un tată, iar acum la vremea unei temporare despărțiri, îi promit lui Tata Lulu că nu o să-l uit niciodată și că va fi de-a pururi în smeritele mele rugăciuni.

Iubea Biserica și slujirea preoțească, adeseori, împreună cu familia, venea la biserica voievodală Sfântul Gheorghe-Nou, participând la Sfintele Liturghii, cu o bucurie greu de arătat în cuvinte…

Drum bun spre Împărăția lui Dumnezeu, Tata Lulu, suflet frumos și plin de lumină!”, este mesajul emoționant al părintelui Cărămizaru, pe pagina de Facebook.

Alexandru Lulescu, cel mai longeviv actor al Teatrului de Revistă

Prima apariţie a maestrului Alexandru Lulescu pe scena Teatrului de Revistă “Constantin Tănase”, care pe atunci se numea Ansamblul de Estradă, este consemnată în anul 1952, ca solist de balet într-un dans tătar din premiera intitulată “Primul spectacol”.

Câţiva ani mai târziu, în 1961, se angajează la Teatrul devenit între timp Satiric-Muzical “Constantin Tănase”, unde joacă în zeci de spectacole, cu sute de reprezentaţii în ţară şi în lume.

Printre spectacolele în care a jucat se numără: “La Grădina Cărăbuş”, “Pagini alese din Revista de altădată”, “Revista cu Tănase”, “Minunile Revistei – Ca la Tănase”, “Veselie la Tănase”, “De la Cărăbuş la Savoy”, “Revista cu paiaţe”, “Vino să ne vezi deseară”, “Scandal la Boema”, “Pompiliu de Pompadour”, “O seară la Revistă”, “Revista dragostei”.

A făcut parte şi din distribuţia musicalurilor de succes “Groapa” (text – Eugen Barbu, muzica – Radu Şerban) şi “O premieră furtunoasă”, după “O noapte furtunoasă” de I. L. Caragiale (text şi versuri – Octavian Sava, muzica – Marius Ţeicu), arată instituţia teatrală.

Timp de douăzeci de ani, a format împreună cu un alt mare actor – Nicu Constantin – unul dintre cele mai de succes cupluri umoristice, fiind deseori supranumiţi “Regii umorului” sau “Cavalerii râsului”.

Ultimele spectacole în care a putut fi aplaudat pe scena de la Revistă au fost: “Hai, zâmbeşte!”, “Lasă supărarea-n hol!”, “Aer Bun! De Savoy!”, “Hai, Hai România!” şi “Cu mască sau fără mască, oamenii vor să zâmbească!”.