Doliu în literatura română, după ce unul dintre cei mai importanți poeți contemporani a părăsit această lume la vârsta de 65 de ani.

Potrivit unui anunț al Uniunii Scriitorilor din România, poetul și jurnalistul Ioan Es. Pop a murit miercuri, 19 iunie 2024, la vârsta de 65 de ani. Pop a fost unul dintre cei mai traduși autori români din ultimele decenii

„Uniunea Scriitorilor din România anunţă cu profundă durere încetarea din viaţă a poetului Ioan Es. Pop. (…) Prin dispariţia lui Ioan Es. Pop, poezia română suferă o ireparabilă pierdere. Dumnezeu să-l odihnească”, a transmis Uniunea Scriitorilor, într-o postare pe pagina de Facebook.

Cine a fost Ioan Es. Pop

Ioan Es. Pop s-a născut la 27 martie 1958, în Vărai, Maramureş. A absolvit în 1993 Facultatea de Filologie, secția limba și literatura română – limba și literatura engleză a Universității din Baia Mare.

Ca student activează în cenaclul „Nord” al revistei studențești omonime, fiind, între 1981 – 1983, și redactorul-șef al acestei publicații. Din 1987 participă sporadic la ședințele cenaclului „Universitas” din București, condus de criticul și profesorul Mircea Martin. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.

A fost editor-șef al „Ziarului de duminică”, supliment al „Ziarului financiar”, și editor senior al revistei „Descoperă”.

• Printre cărţile publicate: Ieudul fără ieşire, Editura Cartea Românească (CR), 1994, Porcec, CR, 1996; Pantelimon 113 bis, CR, 1999, Petrecere de pietoni, Editura Paralela 45, 2003,
• Unelte de dormit, CR, 2011, Xanax, Editura Charmides, 2013; Arta fricii, Editura Charmides, 2016, Premiul „Scriitorul lunii iulie 2016” al USR – filiala Iaşi, Un somn pe scaunul electric, Editurile Tracus Arte și Charmides, 2020.

A obținut numeroase premii naționale (premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România/1994, Premiul Academiei Române pentru poezie, Premiul Uniunii Scriitorilor din România/1999, Premiul ASPRO, Premiul Uniunii Scriitorilor din România/ 2003, Ordinul Meritul Cultural în grad de ofițer/ 2004) și internaționale (laureatul primei ediţii- 2009 a Premiilor „Niram Art” de la Madrid, Marele Premiu „Cununa de Lauri”/2019 de la Alicante (Spania), la ediția a noua a Turnirului de Poezie organizat de Uniunea Scriitorilor din România)

nu ştiu ce l-a apucat pe tatăl meu să-njuge boii la car

nu ştiu ce l-a apucat pe tatăl meu să-njuge boii la car

la doişpe noaptea, să mă trezească şi să-mi spună hai.

eu după ce mor dorm somnuri lungi. unde, am zis,

a zis: la şomcuta mare. ce putea să-l mîne pe el

în miez de noapte tocmai la şomcuta mare,

la atîta drum de satul nostru? şi de ce să nu ia

autobuzul, dimineaţa la şase, de ce să umblăm

patru ceasuri încolo, patru ceasuri încoace

cu mersul moale şi greoi al boilor noştri?

 

dacă-i pe-aşa, n-o să mă mai prindeţi acasă de-acum prea devreme,

n-o să mă trezesc în miez de noapte pentru o nebunie ca asta.

 

şi-atunci se apropie ea şi zice: scoală, dragul mamei, tatăl tău

tocmai pleacă să te-aducă de la şomcuta,

du-te să-l ajuţi să te ridice,

de trei zile zaci acolo fără suflare.

 

şi abia de-au ajuns să ne dea de ştire astă seară,

dragul nostru.

*****

Dumnezeu să-l odihnească în pace!