‘Doctorii au pus simptomele soției mele pe seama vaccinului Covid – de fapt era vorba de un cancer în fază terminală’

Un soț devotat a povestit „durerea de nedescris” de a-și pierde soția din cauza cancerului, după ce aceasta a fost diagnosticată de două ori greșit și nu a putut beneficia de tratament.

Soția lui Tom Cronin și mama celor doi copii ai lor, Katie Pritchard, a început să se îngrijoreze atunci când a dat peste un nodul în urmă cu câțiva ani. Tânăra de 37 de ani a ridicat problema la medicul de familie, dar i s-a spus că nu era „nimic îngrijorător”.

Asistenta manager a NHS ar fi primit o serie de explicații pentru simptomele sale, inclusiv efecte secundare de la vaccinul Pfizer împotriva coronavirusului, o posibilă prolapsare a vezicii urinare de la nașterea copiilor și a fost insultată de o altă sugestie că ar fi vorba de o ITS, în ciuda celor 17 ani petrecuți cu partenerul ei.

În cele din urmă, în ianuarie anul trecut, Katie a fost diagnosticată cu cancer în fază terminală și, în mod devastator, i s-au dat doar câteva luni de trăit. Iar în luna iunie a acestui an, a murit în mod tragic, înconjurată de familia ei, după o luptă de 17 luni cu cancerul de col uterin.

Descriindu-și lupta împotriva cancerului, Katie a declarat anterior: „Voi continua să o iau atâta timp cât corpul meu o poate tolera sau cât voi trăi. Vreau să le spun oamenilor cât de important este să îți trăiești viața și să mergi în multe aventuri.

„Închideți Netflix și ieșiți afară și bucurați-vă. Trebuie să trăiți pentru acum și nu pentru viitor”. Katie a fost diagnosticată cu cancer de col uterin în ianuarie 2022, dar a fost nevoită să aștepte trei luni chinuitoare pentru a începe tratamentul – moment în care cancerul s-a extins.

Ea a început cinci săptămâni de radioterapie, chimioterapie și brahiterapie istovitoare în aprilie anul trecut și i s-a spus că tratamentul a fost un succes. Dar, în decembrie, după ce a fost supusă unor noi scanări, a primit vestea sfâșietoare că cancerul îi revenise și că mai avea câteva luni de trăit.

A strâns 200.000 de lire sterline pentru un tratament privat, după ce i s-a spus că aceasta era singura ei speranță, însă familia ei susține că firma de medicamente s-a retras cu o zi înainte de începerea tratamentului. În ciuda acestei lovituri devastatoare, Katie a fost hotărâtă să rămână pozitivă și, în ziua diagnosticului, iubitul ei, Tom, a cerut-o în căsătorie. O lună mai târziu, în februarie, cuplul și-a rostit jurămintele în fața membrilor familiei apropiate, în cadrul unei ceremonii emoționante la Stratford-upon-Avon Registry Office, scrie Mirror.

A simțit că „cancerul ei nu a existat”

Descriind ziua ca fiind „perfectă” de la început până la sfârșit, Katie a simțit că „cancerul ei nu a existat” în mijlocul festivităților. La momentul respectiv, ea a spus: „A fost perfect și foarte distractiv, cu multe râsete și veselie. M-am simțit foarte bine toată ziua și am uitat cu toții complet de cancerul meu. Ziua s-a simțit fără cancer, cu multă dragoste și sărbătoare”.

Acum, la două luni de la decesul ei, pe 17 iunie, proaspătul soț, Tom, a povestit că este devastat și că simte o „durere de nedescris”. Actualizându-i pe binevoitori pe pagina ei de strângere de fonduri, el a scris: „Am vrut să încep această actualizare cu un imens mulțumesc.

„Katie și cu mine am fost absolut impresionați de sprijinul din partea oamenilor pe care îi cunoaștem, a celor pe care nu îi cunoaștem, a celor din Marea Britanie, din străinătate, a celor cu o poveste personală apropiată de a noastră și a celor care au vrut doar să ajute. Acest sprijin nu a fost doar un ajutor financiar evident, ci am simțit că nu suntem singuri în lupta noastră.

„Într-o perioadă de suferință și tristețe constantă, cuvintele amabile și sprijinul au fost adesea elementul pozitiv care ne-a tras în față. Ultimele 18 luni au fost un adevărat rollercoaster. În special, ultimele 6 luni au fost o luptă deosebită în ceea ce privește asistența medicală, opțiunile viabile și neliniștea emoțională.

Prognostic terminal

„În ianuarie, perspectivele imediate nu erau grozave. Faptul că ni s-a dat un prognostic terminal și „mai degrabă luni decât ani” a însemnat peste noapte că viețile noastre s-au schimbat. În martie, eu și Katie ne-am căsătorit. Deși nu a fost chiar așa cum ne-am gândit că va fi, am avut parte de o zi perfectă, sărbătorind ultimii 18 ani cu familia și prietenii în jurul nostru.

„Nu am fi putut să ne dorim o zi mai bună. Mulțumim tuturor celor care ne-au ajutat în vreun fel. După ce am strâns banii de care aveam nevoie pentru a începe tratamentul cu Pembro, am simțit că măcar avem o speranță.

„Cel puțin ar fi încetinit cancerul și ar fi prelungit viața lui Katie. Cu o zi înainte de primul ei tratament, însă, am primit un telefon de la consultant care ne-a spus că firma farmaceutică a retras medicamentele și că nu vom putea începe tratamentul cu Pembro, din cauza medicamentelor pentru chimioterapie, a momentului și a situației ei.

Era prea bolnavă pentru a fi tratată

„Acest lucru a fost, din nou, absolut devastator și ne-a lovit puternic.” Tom, profesor de geografie, a explicat că Katie a fost acceptată la un alt studiu, dar și această opțiune a fost retrasă atunci când medicii au fost de acord că era prea bolnavă pentru a fi tratată.

El a adăugat: „Ritmul extrem de rapid al bolii ei a însemnat că adesea ne urmăream coada și că încercarea de a o încetini era în zadar. În acest moment, toate opțiunile fuseseră explorate și nu mai aveam alternative posibile.

„Katie se mutase deja în casa părinților ei pentru a-și gestiona durerea și pentru a obține sprijinul și îngrijirea pe care eu nu i le puteam oferi cu doi copii mici în casă. Țintuită la pat și incapabilă să stea în picioare, realitatea de a avea doi copii care doreau spațiul și timpul ei a devenit prea greu de gestionat.

„La sfârșitul lunii mai, cancerul și durerile lui Katie au evoluat și mai mult și am luat decizia comună ca ea să se mute la Myton Hospice. Durerea, mobilitatea și oboseala au devenit o luptă zilnică. Reușisem să stăm câteva ore pe zi cu băieții în camera ei sau să ne jucăm afară.

„Datorită muncii extraordinare a personalului de la Myton, ea a putut avea parte de vizite, petreceri, excursii la pub, plimbări în parc și chiar a reușit să îl vadă pe Cass la antrenamentul de fotbal. Katie a murit cu familia ei în jurul ei pe 17 iunie.

„Spațiul pe care l-a lăsat este de neînlocuit, iar durerea de a-mi pierde cea mai bună prietenă și mama celor doi băieți ai mei la 37 de ani este de nedescris. A fost înmormântată la cimitirul natural Tysoe, cu o adunare foarte mică de familie și prieteni, pe 7 iulie”.