Dificultățile de comunicare. De ce nu reușim uneori să ne facem înțeleși? Unde greșim?

Comunicare defectuoasă cu semenii. Oricât de clar am vorbi, tot nu suntem înțeleși. De ce? Explicațiile psihologului Andra Tănăsescu. De multe ori, avem obiceiul de a ne supăra pe ceilalți pentru reacțiile lor.

Lucrul important care ne scapă din vedere este că răspunsul celui cu care vorbim este un feedback la modul nostru de comunicare. Ce înseamnă asta?

Că nu suntem buni comunicatori? Că nu transmitem mesajul corect? Că nu ne iese să ne facem înțeleși?

“Ce știm sigur este că fiecare vorbește „pe limba lui” și oricât am avea impresia că pentru noi este clar mesajul, atâta timp cât nu „traducem” pe limba celuilalt, lăsăm mult loc de interpretări. Când nu înțelegem complet o informație primită, tindem să umplem golurile cu lucrurile cele mai cunoscute pentru noi, subiective, din experiențe personale.

Astfel că, dacă interlocutorul omite, vorbește prea general sau schimbă sensul, lipsa de claritate ne îndeamnă creierul să completeze mesajul primit cu bucăți de informație familiare pentru noi, nu neapărat corecte pentru situația în care se află celălalt.

Acest proces are loc în modul cel mai rapid, confortabil și familiar cu putință, pentru a folosi cât mai puțină energie cu putință”, explică psihologului Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI).

Totodată, specialistul afirmă că una dintre marile probleme în comunicare este că uneori nu suntem conștienți cât de superficial poate fi mesajul pe care îl transmitem. Fie că recunoaștem sau nu, mulți dintre noi ne așteptăm ca persoanele din jurul nostrum să înțeleagă, să ne citească gândurile, să își dea seama singuri că doar „mă cunosc, nu-i așa?!”, doar „are sens să înțeleagă, că doar nu-i prost”.

“Chiar și atunci când ne cunosc, singurii care ne cunosc cu adevărat suntem doar noi înșine și orice presupunere ar face ceilalți, există o șansă suficient de mare să fie greșită și departe de adevărul nostru interior. Când presupunem că ceilalți înțeleg, „că doar e normal și are sens”, fără ca noi să ne facem datoria să explicăm cu adevărat motivul pentru care ne simțim ignorați, răniți, trădați, apar nemulțumirea și sentimentul că nu le pasă.

Ori, în multe cazuri nu este vorba că nu le pasă. De cele mai multe ori, pentru că își trag propriile concluzii, din lipsă de informație, adoptă atitudinea adecvată propriei concluzii, bazată pe trăirile lor interioare. Este absurd să ne așteptăm la o reacție potrivită trăirii noastre interioare din două motive: fiecare reacționează diferit și omul reacționează la ce primește (dacă primește doar bucățele, fără să înțeleagă cu adevărat sensul, atunci de fapt reacționează la altceva decât ce trăiesc eu în interior).

Universul interior al fiecăruia este unic, special, particular și deosebit de subiectiv. Dacă pentru mine un lucru are sens să fie într-un fel, pentru altcineva poate fi complet diferit. Astfel, este de datoria fiecăruia să picteze o imagine cât mai clară a lumii interioare, cu trăirile propria, astfel încât să se facă înțeles.

Dacă vrei să fii înțeles, descrie clar ce se întâmplă cu tine și folosește-ți cuvintele pentru a explica cât mai fidel ce ia naștere în tine. Spune concret care sunt lucrurile de care ai nevoie și care este motivul pentru care îți plac/te deranjează anumite comportamente. Adoptă această atitudine și vei schimba semnificativ dinamica relațiilor tale în bine”, conchide psihologul Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI).