Dictionar medical

Prezenta a bacteriilor in urina. Desi urina este in mod normal sterila, o bacteriurie nu este sinonima intotdeauna cu o infectie a cailor urinare. In fapt, urina poate fi contaminata in momentul emisiei sale sau al prelevarii: atunci se vorbeste de bacteriurie nepatologica. Pentru ca o bacteriurie sa fie „semnificativa” (adica ea sa ateste o infectie a vezicii, a uretrei sau a rinichilor), sunt cerute criterii foarte stricte, mai ales un numar de bacterii mai mare de 10.000 pe mililitrul de urina. Germenii prezenti in urina se cauta cu ajutorul unui examen citobacteriologic al urinii (E.C.B.U .), asociat cu o numaratoare de germeni.

Este o ingrosare anormala a uneia sau mai multor unghii de la degetele de la maini sau de la picioare. Sinonim: scleronichie.

Tratament prin imbogatirea in oxigen a aerului inspirat. Oxigenoterapia constituie unul dintre tratamentele hipoxiei (oxigenarea insuficienta a tesuturilor) cauzata de o insuficienta respiratorie. Ea este utilizata atat in mod temporar, in afectiunile acute (infectie, edem), cat si in mod indelungat si zilnic, in afectiunile cronice (bronsita cronica evoluata, de exemplu). In anumite insuficiente respiratorii cronice, tratamentul, efectuat la domiciliu, este cvasicontinuu. Tratamentul amelioreaza imediat starea si calitatea vietii subiectului si, pe termen lung, evolutia bolii. Desfasurare -In mediu spitalicesc, oxigenul poate fi furnizat prin conducte care ajung pana la patul bolnavului (fluide medicale). Exista, de asemenea, butelii si canistre cu oxigen comprimat sau lichid, utilizabile oriunde. De altfel, daca debitul necesar nu este prea ridicat, se recurge la extractoare de oxigen pornind de la aerul ambiant. Oxigenul ajunge la pacient pe cale nazala, cu ajutorul unei mici sonde sau al unei masti. El mai poate fi furnizat si printr-o canula de traheotomie sau de catre un respirator artificial. Atunci cand oxigenoterapia este practicata la domiciliu, bolnavul trebuie sa fie instruit pentru a deprinde utilizarea aparatelor.

1. Element constitutiv fundamental al materiei vii, in acelasi fel ca si carbonul, hidrogenul si azotul. 2. Gaz incolor, inodor, constituit din doi atomi de oxigen (02), care formeaza partea de aer necesara respiratiei. Oxigenul reprezinta, in volum, aproximativ o cincime din aerul atmosferic. In organism, el este vehiculat in sange dupa fixarea sa pe hemoglobina globulelor rosii. Acest oxigen este cedat tesuturilor, unde intervine in respiratia celulara (reactii de oxidoreducere producatoare de energie).

Acumulare in diferite tesuturi ale organismului, si cu precadere in rinichi, de cristale de malat de calciu, legata de o productie excesiva de acid oxalic Oxaloxa este o boala ereditara. Boala, care se manifesta in general din frageda copilarie, se traduce prin colici nefretice si mai ales printr-o insuficienta renala cronica. Atunci cand insuficienta renala este intr-un stadiu foarte avansat, o epurare a sangelui prin hemodializa devine indispensabila. Sinonim: hiperoxalurie congenitala.

Celula rezultata din diviziunea unei ovogonii, gamet femel produs de ovar.

Disciplina medicala care se dedica prevenirii, diagnosticarii si tratarii bolilor si anomaliilor care afecteaza gura si dintii.

Distrugerea morfologica a tesuturilor dentare, prin vicii metabolice sau inflamatorii.

Durere de dinti.

Afectiune congenitala, diagnosticata de obicei la nastere si caracterizata prin multiple malformatii precum: anomalii cerebrale, hipoplazie dermica focala, chisturi orbitale, defecte de craniu, de cutie toracica, anomalii urogenitale si diverse fisuri craniofaciale. Sinonim: sindrom Delleman.

Organ al vederii continut de orbita. Structura – Ochiul este un organ sferic format dintr-o cochilie rezistenta care inconjoara continutul propriu-zis. Invelisul extern al ochiului, se compune din trei tunici concentrice. Prima, cea externa, este constituita din sclerotica (albul ochiului), traversata in spate de catre nervul optic si prelungindu-se in fata cu corneea, transparenta si bombata. Corneea este primul si cel mai puternic dioptru (suprafata optica ce intervine in refractie) al sistemului optic al ochiului, a doua membrana, cu rol nutritiv, uveea, este tunica medie a ochiului, bogata in vase. Ea se compune, in spate, din coroida, membrana subtire si vascularizata, si, in fata, din corpul ciliar si din iris, acesta fiind perforat in centru de catre pupila, al carei diametru variaza dupa intensitatea luminii. Tunica cea mai profunda este membrana senzoriala, receptorul vizual propriu-zis, compusa doar din retina, membrana fina si translucida care contine conurile si bastonasele, celulele care capteaza lumina. Continut – ochiului este constituit, din fata spre spate, din umoarea apoasa care hraneste corneea si trece in camera anterioara (intre cornee si iris) prin pupila, inainte de a fi eliminata in unghiul format de iris si cornee; din cristalin (lentila biconvexa transparenta de 1 centimetru diametru), situata in spatele irisului, impreuna cu care delimiteaza camera posterioara si legat de muschiul ciliar printr-un ligament inelar, numit zonula, care este responsabil de acomodarea ochiului; din corpul vitros, sau vitroasa, gel transparent care umple globul ocular intre cristalin si retina, si asigura mentinerea volumului ochiului. Fiziologie – Cei doi ochi lucreaza in mod conjugat sub controlul creierului, luand aceeasi directie pentru a fixa un obiect cu scopul de a se forma o imagine clara pe fiecare dintre retine. Ei realizeaza punerea la punct in functie de distanta fata de obiectul privit, multumita procesului de acomodare. Examene – Examenul oftalmologic incepe printr-un examen al refractiei si al acuitatii vizuale de aproape si de departe, cu sau fara corectie. Specialistul procedeaza apoi la un examen al oculomotricitatii si al echilibrului binocular; el observa pleoapele, examineaza sectorul anterior al ochiului (de la cornee la cristalin) cu biomicroscopul, masoara presiunea intraoculara si procedeaza la un examen al fundului de ochi. Eventualele examene complementare permit sa se evalueze campul vizual si vederea in culori. Bilantul ortoptic, evalueaza oculomotricitatea. Angiografia oculara si ecografia examineaza globii oculari pe plan anatomic. Scanerul si imageria prin rezonanta magnetica (I.R.M.) completeaza explorarea cu aparate optice. Patologie – Bolile ochiului pot afecta globul ocular, nervul optic sau anexele ochiului (conjunctiva, pleoapele, muschii si nervii oculomotori). Ele pot fi de diferite tipuri: – Afectiunile congenitale sunt cauzate de o modificare de origine genetica in dezvoltarea aparatului ocular, sau de o afectiune contractata in timpul vietii intrauterine (rubeola, de exemplu) – Afectiunile inflamatorii afecteaza partea superficiala a aparatului ocular (conjunctivita, episclerita) sau membranele interioare (uveita, coroidita). – Glaucomul este o afectiune in cursul careia presiunea intraoculara, prea ridicata, este insotita de alterari ale nervului optic. – Bolile vasculare sunt grave mai ales atunci cand privesc vascularizarea retinei sau a nervului optic (ocluzia arterei sau venei centrale a retinei). – Bolile degenerative pot fi legate de anomalii ereditare (degenerescente tapetoretiniene) sau de Imbatranirea ochiului (degenerescenta maculara legata de varsta, cataracta zisa „senila”). – Tulburarile de oculomotricitate sunt reprezentate, in principal, prin paralizii oculomotorii (oftalmoplegie) si prin strabisme. Sinonim: glob ocular.

Lama triunghiulara subtire formata din intalnirea teniilor coroidiene ale ventriculului al IV-lea peste extremitatea inferioara a cavitatii.

Vezica hiperactiva (sau OAB) este un sindrom complex care se caracterizeaza prin imperiozitate mictionala cu sau fara incontinenta urinara, asociata cu polachiurie si nicturie – simptome ce apar in absenta infectiei sau a altei patologii dovedite. Sinonim: vezica hiperactiva.

Hranitor.

Functie comuna animalelor si plantelor, constand din procesele de digestie, absorbtie, asimilatie si excretie a substantelor ingerate.

Ramura medicinii care se ocupa cu studiul rinichiului normal si patologic.

Tumora maligna a rinichiului dezvoltata plecand de la tesutul renal. Cancerul rinichiului survine la adult, de cele mai multe ori dupa varsta de 50 ani. Simptome si semne – Cancerul rinichiului se dezvaluie prin prezenta sangelui in urina, uneori printr-o durere a rinichiului atins de tumora. Mai rar, el se traduce printr-o oboseala cu pierdere in greutate, o febra si/sau o poliglobulie (exces de globule rosii). Evolutia este uneori foarte lenta, chiar in caz de metastaze. Acestea sunt, in general, osoase, venoase, pulmonare sau hepatice. Tratament – In absenta metastazelor, cel mai bun tratament al cancerului de rinichi este nefrectomia largita (ablatia rinichiului, a lojei sale si a ganglionilor limfatici adiacenti). Metastazele pot necesita un tratament specific: ablatia chirurgicala daca metastaza este unica; imunoterapia, asociata sau nu cu o chimioterapie, in caz contrar. Prognosticul cancerului de rinichi, atunci cand este tratat inainte de aparitia metastazelor, este de obicei favorabil. Totusi, este necesara o supraveghere regulata a bolnavilor. Sinonime: adenocarcinom al rinichiului, hipernefrom, nefrocarcinom, rinichiului (cancer al).

Moartea unei celule sau a unui tesut organic. Diferite tipuri de necroza – Se deosebesc cauze diferite de necroza. – Necroza ischemica, zisa de coagulare, caracterizata printr-o oprire a circulatiei sangvine, se observa in cursul infarctelor si arsurilor – Necroza cazeoasa, caracteristica tuberculozei, formeaza o materie grunjoasa, alba sau cenusie. – Necroza de lichefiere, obisnuita in infectii, se traduce prin formare de puroi. – Necroza fibrinoida este vizibila in peretii vaselor in cursul bolilor ca lupusul eritematos diseminat si periarterita nodoasa.

Boala cutanata caracterizata prin aparitia de placi pe gambe. Rara, necrobioza lipoidica se observa mai ales la bolnavii atinsi de diabet. Placile sunt ovale si apar pe partea interna a gambelor. In unele cazuri, leziunile sunt ulcerate si se intind pe spatele picioarelor, gleznelor sau ale membrelor superioare. Evolutia necrobiozei lipoidice este cronica. Unele forme localizate sau ulcerate sunt tratate prin ablatie chirurgicala urmata de grefa. Sinonim: boala lui Oppenheim-Urbach.

Forma de prezentare a unor medicamente cu administrare inhalatorie ce consta intr-un dispozitiv ce realizeaza o „ceata” de particule foarte mici care este inhalata, si care permit realizarea unei foarte bune penetrabilitati in caile aeriene inferioare.

Intreruperea voluntara a sarcinii reprezinta un avort provocat chiar la inceputul sarcinii pentru motive nu exclusiv medicale. Un avort din motive medicale poarta denumirea de avort terapeutic. Intreruperea voluntara a sarcinii, sau I.V.S., este supusa unei legislatii care difera dupa tara. Ea este, in general, autorizata, dar intr-un cadru precis (varsta sarcinii, motive justificate). Tehnica ce va fi aplicata pentru intreruperea sarcinii va varia dupa anumite date cum sunt varsta sarcinii, varsta femeii si alti factori. Inainte de 49 zile de amenoree, este eficace tratamentul medical (asocierea de RU 486, sau mifepriston, si prostaglandine). Acest tratament este exclus pentru marile fumatoare trecute de 37 ani, din cauza riscurilor cardio-vasculare legate de prostaglandine. Aspiratia endouterina (metoda lui Karman), practicabila in acest stadiu, este mai curand rezervata sarcinilor mai avansate. Intre a 49-a si a 84-a zi de amenoree, aspiratia endo-uterina, efectuata sub anestezie locala sau generala, este cea indicata. O data colul uterin dilatat printr-o metoda mecanica (aplicarea de bujii sau de laminarii) sau medicamentoasa (RU 486), un catater, ale carui dimensiuni variaza dupa stadiul sarcinii, este introdus prin canalul cervical in cavitatea uterina. El este legat cu o pompa de vid care permite aspirarea continutului uterin. Un chiuretaj permite sa se asigure in continuare curatarea uterului. Interventia, nedureroasa, dureaza 3-5 minute, iar pacienta poate parasi spitalul in aceeasi zi. Dincolo de a 84-a zi de amenoree, o intrerupere voluntara a sarcinii nu mai este autorizata in majoritatea tarilor. Dupa o intrerupere voluntara a sarcinii, este normala o sangerare minima timp de cateva zile, cu o recrudescenta trecatoare in cea de a 3-a zi, dar nu trebuie sa existe nici pierderi vaginale anormale, nici varsaturi, nici febra, iar durerea abdominala trebuie sa se atenueze treptat. Odihna, evitarea eforturilor fizice intense asigura restabilirea pacientei in vreo zece zile. Nu se recomanda sa se faca bai si sa se utilizeze tampoane vaginale pentru a absorbi sangerarea. Dupa 8-15 zile de la intreruperea voluntara a sarcinii, este recomandata o consultatie la centrul unde aceasta a fost practicata. Riscurile de mortalitate pentru acest tip de interventie sunt infime, evaluate cam la 1 caz la 100 000 intreruperi de sarcina. Rasunetul unei intreruperi voluntare a cursului sarcinii, minim pe plan fizic, este uneori important pe plan psihologic in pofida precocitatii interventiei si a caracterului deliberat al deciziei. Unele femei au nevoie de cateva saptamani, chiar luni pentru a se reface psihic; uneori este util un ajutor psihologic. Raporturile sexuale pot fi reluate in saptamana care urmeaza unei astfel de interventii, dar femeia trebuie obligatoriu sa adopte o metoda contraceptiva. Sinonime: avort, metoda lui Karman sau intrerupere voluntara de sarcina.

Se spune despre un copil viabil expulzat mort pe caile genitale materne. Un fat este considerat nascut-mort atunci cand moartea a survenit fie in timpul sarcinii, dupa cateva zile de gestatie, fie in timpul travaliului. Cauzele acestor decese sunt diverse ele pot fi materne (hipertensiune arteriala, diabet, boala infectioasa, traumatism, hematom retroplacentar, hemoragie) sau ovulare (tumora placentara, termen depasit, nod al cordonului ombilical, transfuzie fetomaterna, malformatie fetala grava).

Metoda de investigare a psihismului in cursul careia persoana este pusa intr-o stare de semisomn.

Bacterie raspunzatoare de tuberculoza. Sinonim: Koch (bacil al lui).

Femeie care poarta un copil pe care nu l-a conceput in mod natural, cu scopul de a-l da altcuiva dupa nastere. Sinonim: mama surogat.

Proasta imbinare a ansamblului dintilor de pe un maxilar in raport cu celalalt atunci cand este gura inchisa.

Se spune despre o tumora canceroasa susceptibila de a infiltra tesuturile invecinate si de a se generaliza – si uneori despre o afectiune care prezinta un caracter grav si insidios, spre deosebire de caracterul benign.

Bolnavicios.

Este o afectiune evolutiva si dureroasa care se caracterizeaza prin ingrosarea si scurtarea pielii din palma, ceea ce duce la flexia progersiva a celui de-al patrulea si al cincilea deget de la mana.

Compus mineral care se gaseste in organims in cantitati crescute.