Dictionar medical

Forma tautomera a ureei. Se pare ca are numai o existenta teoretica, deoarece actiunea enzimei hidrolizante (ureaza) nu permite distinctia intre cele doua forme tautomere.

Operatie chirurgicala constand in legarea ileonului (partea terminala a intestinului subtire) la un orificiu practicat pe piele.

Operatie chirurgicala constand in inlocuirea rectului cu o portiune de ileon.

Operatie chirurgicala constand in anastomoza intre ileon si colon.

Inflamatie nespecifica a intestinului, ce afecteaza de obicei ultima parte a intestinului subtire (ileonul) si colonul. Tratamentul depinde de boala in cauza, numeroase ileite acute se vindeca spontan. Sinonim: ileita terminala, enterita regionala, ileocolita granulomatoasa, boala Crohn.

Rezectie a ileonului sau a unei parti a acestuia.

Dermatoza cu caracter familial, care incepe in copilarie si persista toata viata, constand din acoperirea permanenta a pielii cu scuame uscate ce amintesc solzii pestilor. Acoperirea cu scuame este generalizata si dispusa simetric respectand marile plici si portiunile invecinate. Este considerata ca o malformatie a pielii, constand dintr-o diminuarea a secretiei sebacee si sudoripare. Dupa intensitatea uscaciunii si aspectul scuamelor exista urmatoarele forme: i.furfuracee, i.neagra, i.neteda. Tratamentul este cel al simptomelor. El consta in aplicarea de produse keratolitice (care reduc stratul de keratina) pe baza de uree sau de acid salicilic si, mai ales in formele severe, in administrarea de retinoide pe cale generala.

Denumire data starilor morbide instalate brusc apopletic, debut brusc al accidentelor vasculare cerebrale insotite de pierderea starii de cunostiinta.

Colorare in galben a pielii si mucoaselor nou-nascutului, din cauza acumularii in sange a bilirubinei (pigment biliar derivat din hemoglobina). – Icterul simplu al nou-nascutului, zis fiziologic, este frecvent, mai ales la prematuri, si este legat de imaturitatea ficatului si de nivelul mai mic de albumina a copilului. In general putin intens, el apare spre ziua a 2-a dupa nastere si dispare spontan inainte de ziua a 10-a. Disparitia sa se anunta prin colorarea urinei, care initial incolora, incepe atunci sa coloreze scutecul. – Icterul la laptele matern este cauzat de prezenta in laptele matern a unei substante de identificare, inca nesigura, care impiedica conjugarea bilirubinei. El apare in cea de a 5-a sau de a 6-a zi dupa nastere si scade in intensitate atunci cand mama inceteaza sa-i alapteze timp de cel putin 3 zile sau cand laptele matern este incalzit la 60C. Acest icter, benign, nu impiedica alaptatul de catre mama.

Boala de piele caracterizata prin uscarea si descuamarea tegumentelor sub forma de lamele sau de solzi de peste.

Element care desemneaza o afectiune determinata de rezultatul unui tratament, ca efect nedorit, neasteptat, inevitabil.

Element care introduce referirea in termeni la: 1. Medicina. 2. Doctor.

Examen al glerei cervicale prelevate de pe colul uterin dupa un raport sexual cu scopul de a analiza compozitia acesteia si de a evalua numarul si mobilitatea spermatozoizilor prezenti. Testul lui Huhner completeaza spermograma (analiza spermei) in cursul studiului cauzelor unei sterilitati. Prelevarea este facuta la 8 ore dupa un act sexual, la cabinetul ginecologului sau la spital cu ajutorul unui specul si al unei pipete. Ea dureaza, cel mult, cateva minute si nu antreneaza nici un efect secundar. Sinonim: test postcoital, Huhner (test al lui).

Denumire comerciala a unor anticonceptionale orale.

Boala care asociaza o meningita si o uveita posterioara. Corticosteroizii pe cale generala sunt in ansamblu deosebit de eficace.

Proteina a sangelui, haptoglobina este o glicoproteina sintetizata de catre ficat. Varietatea anume de haptoglobina pe care o poseda un individ este ereditara, iar identificarea ci este utilizata in medicina legala in cursul cercetarilor de paternitate. Diminuarea concentratiei de haptoglobina din sange indica o hemoliza (distrugerea patologica a globulelor rosii). Cresterea sa este un semn de boala inflamatorie.

Boala infectioasa cronica ce se caracterizeaza printr-o atingere a pielii, mucoaselor si nervilor. Lepra este inca o boala frecventa in regiunile inter tropicale ale Africii, Asiei, Oceaniei si Americii Latine. Este o boala endemica, adica o boala care face in permanenta un numar mare de victime. Cauze -Afectiunea este cauzata de o bacterie in forma de bastonas, bacilul lui Hansen sau Mycobacterium leprae. Contagiunea nu este posibila decat in unele forme de lepra (lepra lepromatoasa); ea se face pornind de la secretiile nazale sau de la plagile cutanate ale unui bolnav, care contamineaza pielea sau mucoasele (mucoasa respiratorie) unui subiect sanatos. Simptome si semne – Evolutia leprei este foarte lenta si se intinde pe mai multi ani. Primele leziuni sunt mici pete depigmentate, in general albe, cu diametrul de cativa milimetri, unde pielea este insensibila si nu transpira. Boala ia apoi fie o forma numita tuberculoida, fie o forma zisa lepromatoasa, sau chiar o forma intermediara. – Lepra tuberculoida, cea mai frecventa, se intalneste la subiectii care au mijloace de aparare imunitara relativ eficace. Ea lezeaza mai ales nervii, indeosebi in regiunile cotului, gambei sau gatului, si acestia devin palpabili sub forma unor cordoane groase regulate sau avand portiuni cu umflaturi si strangulatii. Evolutia se face catre o extindere a leziunilor, o deshidratare progresiva a pielii, alterari ale muschilor si nervilor care duc la mal perforant plantar (ulceratii), retractii ale tendoanelor si aponevrozelor picioarelor si mainilor. – Lepra lepromatoasa, cea mai grava, se intalneste la subiectii cu mijloace de aparare imunitara insuficiente. Ea se traduce prin aparitia de leproame, noduli de culoare rosie-bruna durerosi, care sangereaza sub piele si sunt suficient de numerosi pentru a fi mutilanti. Fata, atunci cand este atinsa de astfel de leziuni, se numeste leonina (amintind de un leu). Leproamelor li se asociaza o rinita inflamatorie foarte contagioasa care poate antrena o prabusire a cartilagiilor, atingeri ale ochilor, gurii si viscerelor, o febra si o insemnata oboseala generala. Tratament – Lepra este tratata prin administrarea de sulfone; totusi, deoarece au aparut numeroase fenomene de rezistenta la acest medicament in ultimii ani, actualmente se face apel la alte produse (sulfamide, rifampicina, dofazimina). Tratamentul trebuie sa fie urmat vreme indelungata, intre 6 luni si 2 ani, chiar si mai mult in formele evoluate. El duce la vindecarea formelor debutante si impiedica evolutia formelor grave. Sinonim: lepra, boala lui Hansen.

Boala rara caracterizata prin proliferarea si acumularea unui tip special de leucocite (histiocite) in diverse tesuturi si organe din corp. Sinonime: histiocitoza cu celule Langerhans, histiocitoza X, boala Letterer-Siwe

(substanta) care produce halucinatii.

Tulburare psihica constand in perceperea unor lucruri sau fenomene care nu exista in realitate.

Termen folosit in cazul unui microorganism care necesita prezenta unor concentratii crescute de clorura de sodiu pentru o dezvoltare optima.

Afectiune cutanata ereditara, caracterizata prin bule si vezicule. Tratamentul care consta din aplicatii locale cu antiseptice si de corticosteroizi, este deceptionant, dar prognosticul este per ansamblu benign. Sinonim: pemfigus benign familial.

Gen de bacili Gram negativi responsabili de afectiuni respiratorii, de otite, de meningite, de epidemii sezoniere de conjunctivita si de sancru moale.

Teama excesiva de intuneric.

Asistenta respiratorie de urgenta, aplicabila in asteptarea ajutoarelor medicale in caz de stop respirator sau cardiocirculator, care consta, pentru un salvator, in insuflarea de aer pe care il expira, inca bogat in oxigen, subiectului neinsufletit. Salvatorul culca subiectul pe spate, ii elibereaza gura de orice corp strain, scoate eventualele proteze dentare ale subiectului si ii trage maxilarul inferior in fata pentru a degaja intrarea in caile respiratorii, intrare obstruata la bolnavul inconstient prin caderea limbii in spate. Dupa ce a prins nasul persoanei neinsufletite intre police si index si a efectuat o inspiratie profunda, salvatorul isi pune gura deschisa pe cea a subiectului si expira profund. Inaltarea imediata a toracelui subiectului atesta eficacitatea ventilatiei.

Imbinarea chirurgicala a stomacului cu duodenul.

Infectie difuza necrozanta, foarte grava, a tesutului muscular, produsa de germeni anaerobi gram pozitivi (clostridii). Germenii patrund in organism de obicei al nivelul unor plagi contaminate cu pamant.

Procesul de formare a gametilor.

Boala a sistemului imun caracterizata prin anomalii ale celulelor seriei limfoplasmocitare. Pot fi afectiuni maligne (mielomul multiplu, Boala Waldenstrom, Boala lanturilor grele), sau pot fi benigne avand drept cauza o patologie autoimuna diversa: hepatite autoimune, hepatite cronice virale, colagenoze.

Zgomot supraadaugat zgomotelor cardiace normale care se asculta la nivelul cordului.