Dictionar medical

Dragoste exagerata, patologica, pentru propria persoana.

Mica pata cutanata. Un nev este cauzat de un defect al dezvoltarii unei structuri anatomice survenit in timpul vietii embrionare. El poate aparea mai tarziu si, desi in sens strict nu este o tumora, el este asimilat cu o tumora benigna. Nev melanocitar – Denumit in mod curent alunita, nevul melanocitar este o mica pata cutanata dezvoltata pe seama melanocitelor (celule care elaboreaza melanina, pigmentul pielii). De marime variabila (de la cativa milimetri la cativa centimetri in diametru), de o culoare mergand de la galben deschis la brun-negru, nevul poate fi plan sau in relief, neted sau aspru, eventual acoperit cu peri. Nevii melanocitari provin din migrarea, efectuata in timpul vietii embrionare, a melanocitelor, care parasesc sistemul nervos pentru a ajunge la jonctiunea dintre derm si epiderm. Unele alunite au o culoare albastra-verzuie inchisa, care corespunde unei localizari profunde in derm. Aparitia unei depigmentari in jurul unei alunite este un semn obisnuit de benignitate. Singurii nevi care risca sa se transforme intr-un melanom malign (nev congenital cu un diametru mai mare de 2 centimetri, nevul foarte negru in forma de dom, situat intr-o zona de frecare, ca palma sau suprafata plantara etc.), cei care au crescut si provoaca mancarimi pacientului sau care au sangerat trebuie sa fie indepartati chirurgical sau cu laserul cu dioxid de carbon. Ei trebuie in continuare sa faca obiectul unui examen histologic care sa precizeze caracterul lor benign sau malign. Nev nemelanocitar – Acesta se dezvolta pe seama elementelor celulare ale pielii, altele decat melanocitele. Exista multiple varietati. – Nevul anemic, benign, afecteaza mai ales femeile. El se prezinta sub forma unei mici pete depigmentate, cu limite clare, adesea neregulate, uneori strabatute de mici dilatatii ale vaselor la periferie, amplasat pe fata, pe piept si pe membre indepartarea lui este inutila. – Nevul Becker afecteaza de cele mai multe ori subiectul masculin tanar, intre 10 si 30 ani. El apare dupa o expunere solara sub forma unor pete plane, de culoare galbena, acoperite frecvent de peri adesea abundenti, amplasati mai ales pe umeri si pe piept. Nu este necesar nici un tratament. – Nevul conjunctiv, caracterizat prin anomalii ale tesutului colagen sau elastic, se traduce prin leziuni foarte variate: mici papule galbui amplasate pe stern (nev elastic premamar); mici papule albe sau rozalii pe coapse si pe abdomen (nev elastic); placa galbena, acoperita de peri si comedoame la muchia nasului. Constatarea uneia dintre aceste varietati de nev conjunctiv trebuie sa conduca la cautarea anomaliilor osoase prin radiografii sistematice. Nevul, in schimb, nu necesita nici un tratament deosebit. – Nevul epidermic poate lua 3 aspecte: placi de piele ingrosata, de culoare cenusie sau bruna (nev verucos linear); placi de piele ingrosata, rosii si foarte pruriginoase, frecvente la femeie (nev epidermic verucos inflamator linear); placi de piele ingrosata. brune, usor suprainaltate. Acestor nevi li se pot asocia anomalii osoase, oculare, renale sau nervoase. Tratamentul nevilor epidermici este dificil, fie ca se realizeaza prin ablatia lor, chirurgicala sau cu laser cu dioxid de carbon, fie prin administrarea de retinoide. Recidivele lor sunt frecvente. – Nevul sebaceu afecteaza mai ales sugarul si copilul mic. El formeaza pe craniu o placa lipsita de par, bine delimitata, de culoare galbuie, cu suprafata mamelonata si impestritata de mici orificii dilatate, umplute cu keratina, care se ingroasa progresiv in cursul cresterii. La adult, pot surveni complicatii sub forma unor noduli proeminenti corespunzand tumorilor benigne sau maligne (epiteliom bazocelular, in particular). carora pot sa li se asocieze malformatii neurologice, osoase si oculare. Ablatia chirurgicala a acestui tip de nev este de dorit sa se faca din adolescenta. Sinonim: nev.

Tratament medical prin auditii muzicale.

Test utilizat in diagnosticul mononucleozei infectioase, constand in amestecarea pe o lama a unei mici cantitati de ser al pacientului cu o suspensie de globule rosii.

– Corpusculul Malpighi este un element morfologic al nefronului, format din anse capilare neanastomozate intre ele, care iau nastere prin ramificarea arteriolei aferente si care, reunindu-se, formeaza arteriola eferenta. Este invelit de foita interna a capsulei lui Bowman, de care adera strans. – Stratul Malpighi este stratul epidermic situate intre stratul celulelor bazale si stratul granulos. Este format din 6-7 randuri de celule poliedrice, bine fixate intre ele prin desmozomi. Sinonim: strat germinativ.

Anomalie morfologica congenitala a unui organ sau a unei parti a corpului, decelabila de la nastere sau care se manifesta inca din prima varsta a copilariei. Malformatiile sunt diverse si de gravitate foarte variabila, mergand de la simplul angiom cutanat, care dispare in cursul cresterii, pana la o malformatie grava, care face copilul neviabil. Ele rezulta dintr-o tulburare a dezvoltarii embrionare, adica dintr-un accident plasabil intr-o perioada cuprinsa intre fecundatie si a 4-a luna de sarcina (perioada formarii majoritatii organelor). Intre 1,5 si 3% dintre nou-nascuti sunt purtatori ai unei malformatii. Aceasta se poate manifesta din capul locului (malformatia membrelor, malformatia cardiaca de exemplu) sau mai tarziu (malformatia digestiva sau urinara); este de mentionat importanta unui examen fizic aprofundat al oricarui nou-nascut in primele trei zile dupa nastere. Cauze – Cauzele sunt nesigure in 50 pana la 70% din cazuri. Celelalte cazuri releva, in principal, trei origini: – Anomaliile cromozomiale, al caror risc creste in general cu varsta mamei, indeosebi in ceea ce priveste trisomia 21 (mongolism), sunt anomaliile cele mai precoce in dezvoltarea oului; ele exista uneori deja in nucleul ovulului sau spermatozoidului sau pur si simplu survin in cursul primelor diviziuni celulare. Se disting anomaliile de numar (cromozom supranumerar sau lipsa) si anomaliile de morfologie cromozomica (de exemplu, deletia bratului scurt al celui de-al 5-lea cromozom, cauzand boala numita tipatul de pisica). Pot fi atinse toate celulele copilului sau doar un grup celular; atunci se vorbeste de mozaic. Malformatiile antrenate sunt, in general, complexe, asociind de cele mai multe ori un anumit grad de deficienta mintala – Anomaliile ereditare pot fi legate de anomalia unei singure gene (ereditate monofactoriala) sau a mai multor gene (ereditate multifactoriala). Frecventa acestui tip de anomalie creste in caz de consangvinitate (copii proveniti din doi membri ai aceleiasi familii). – Anomaliile legate de sarcina sunt multiple. Substantele toxice ingerate sau inhalate de catre mama in timpul sarcinii, indeosebi alcoolul, sunt responsabile de o crestere statistica a numarului de malformatii (atingere in particular a bazinului si membrelor inferioare). Anumite infectii ale mamei in timpul sarcinii pot, de asemenea, sa fie sursa malformatiilor. Ele sunt, in general, cu atat mai periculoase cu cat survin mai la inceputul sarcinii, indeosebi in cursul dezvoltarii embrionare; rubeola este responsabila de malformatii oculare, cardiace si auditive, toxoplasmoza (infectie parazitara provocata de un protozoar, Toxoplasma gondi, de atingeri oculare si de hidrocefalie, in timp ce infectia cu citomegalovirus poate provoca o atingere a creierului (microcefalie, calcificari cerebrale) si anomalii ale globului ocular (microftalmie) si ale retinei (corioretinita). Tratament – Atunci cand este posibil, tratamentul este de cele mai multe ori chirurgical (de exemplu, chirurgie estetica in caz de fanta labiopalatina etc.). Intr-un numar mic de cazuri, tratamentul este cel preventiv. Depistare – Multumita mijloacelor de depistare aparute in cursul ultimilor ani, frecventa anomaliilor congenitale grave la copii ar trebui sa descreasca. – Ecografia obstetricala permite studierea morfologiei fatului din al 2-lea trimestru de sarcina – Amniocenteza, prelevarea de lichid amniotic, permite depistarea anomaliilor cromozomiale (in particular pe cea a trisomiei 21), determinarea sexului copilului pentru malformatiile legate de sex, si dozarea anumitor substante ca alfafetoproteina, al carei nivel este deosebit de crescut in spina bifida. Amniocenteza a devenit cvasistematica atunci cand mama a depasit varsta de 35 ani – Prelevarea de sange fetal din cordonul ombilical, sub ecografie, permite, de asemenea, depistarea unor malformatii – Dozarea sangvina a hormonilor mamei este un indicator al unor malformatii, un nivel prea mare de hormon corionic gonadotrofic, de exemplu, indica o posibilitate de trisomie 21 – Sfatul genetic poate fi solicitat de un cuplu care a avut deja un copil malformat sau atins de o boala genetica, sau chiar inaintea nasterii primului copil in caz de antecedente familiale de boli ereditare.

1. Termen anatomic avand semnificatia de arie deosebita structural de restul suprafetei din care face parte. Macula lutea (pata galbena) este o depresiune ovalara in retina polului posterior al globului ocular, continand aproape exclusiv celulele cu conuri. 2. In dermatologie, macula este o leziune elementara a pielii caracterizata printr-o modificare de culoare a pielii.

Compus chimic care se afla in organism in cantitati crescute.

In cazul macerarii, planta (de exemplu), va fi mentinuta un timp mai indelungat (dar maxim 8 ore) in contact cu un solvent sau dizolvant (in mod normal, apa la temperatura camerei). Vasul in care se va macera planta va fi agitat din cand in cand. Dupa ce s-a obtinut maceratia, se va strecura, iar daca nu se va consuma in scurt timp, se va pastra la rece maxim 24 de ore. Prin macerare se obtin vinuri, tincturi, oteturi medicinale.

Eliminarea de lactoza in urina.

Partea lichida care ramane din lapte dupa indepartarea cheagului rezultat din actiunea fermentilor (este lipsit de cazeina).

Secretia glandei lacrimale, cu rol in mentinerea umiditatii corneei.

Inflamatie a unei cavitati a urechii interne, labirintul. O labirintita este consecutiva, de cele mai multe ori, unei infectii virale (oreion, rujeola, gripa sau mononucleoza infectioasa) sau bacteriene (otita prost tratata). O labirintita provoaca mai ales vertij, deoarece urechea interna controleaza echilibrul. Ea mai poate sa se manifeste si prin greturi, prin miscari involuntare ale globilor oculari, prin tiuituri si infundari ale urechii, printr-o scadere a auzului. O labirintita virala se vindeca de la sine. O labirintita bacteriana necesita un tratament medical rapid si energic (antibiotice) sau chirurgical, in caz contrar, pot surveni complicatii grave (surditate definitiva, meningita).

Evidare chirurgicala totala sau partiala a labirintului, urmata de abolirea definitiva a functiilor labirintice.

Care apartine buzelor si nasului.

Afectiune tropicala produsa de un virus transmis prin muscatura capusei de padure. Se intalneste in India.

Test utilizat in diagnosticul sarcoidozei.

Sindrom de scleroatrofie avansata a mucoasei vulvare.

Infectie supurata a pielii capului provocata de o ciuperca microscopica. Kerionul este o forma de chelbe. El apare ca un placard rotunjit, gros si tare, cu suprafata cu cruste, perforata de orificii foliculare prin care ies puroiul si sangele; firele de par parazitate se desprind cu usurinta de pielea capului. Tratamentul este bazat pe aplicatii locale si pe administrarea pe cale orala a unor antifungice (medicamente contra ciupercilor), precum grizeofulvina si ketoconazolul. Dupa tratament, in locul parului cazut, dupa sase luni pana la un an, creste alt par. Afectiunea poate lasa cicatrice si un par rarefiat. Sinonim: chelbe supurativa, kerion al lui Celse.

Ingrosare localizata a stratului cornos (stratul cel mai de suprafata al epidermului). Termenul keratoza desemneaza orice crestere a stratului cornos, indiferent de natura sa (bataturi ale degetelor picioarelor, veruci etc.); in acest caz se mai vorbeste si de hiperkeratoza. Termenul keratoza se refera de asemenea si la boli precise, dintre care cele mai importante sunt keratozele pilare, senile si solare. – Keratoza pilara afecteaza indeosebi adolescentul sub forma unor mici ridicaturi rosietice, aspre ca niste cruste pe maini si pe pulpe. Ea se trateaza prin aplicatii de medicamente keratolitice pe baza de uree sau de acid salicilic. – Keratoza senila si keratoza solara (sau actinica) sunt leziuni precanceroase avand aspectul unor mici ridicaturi putin aspre, rozalii, cenusii sau maronii, care se intind formand un corn cutanat. Forma solara se dezvolta la subiectii mai tineri expusi ani de zile unor insoriri puternice. Tratamentul consta in distrugerea prin frig (crioterapie), prin curent electric (electrocoagulare) sau cu laser cu dioxid de carbon. Sinonim: keratodermie, keratosis.

Instrument pentru aprecierea curburii corneei.

Termen generic utilizat pentru orice afectiune a corneei.

Interventie chirurgicala care corecteaza miopia grava.

Afectiune congenitala a ochiului care consta in deformarea globuloasa a corneei.

Inflamatie simultana a conjunctivei si a corneei. O keratoconjunctivita este o complicatie frecventa a unei conjunctivite. Diferite tipuri de keratoconjunctivite – Dupa cauza sa, o keratoconjunctivita poate sa se manifeste in modalitati foarte diferite. – Keratoconjunctivita cu adenovirus se caracterizeaza prin aparitia, sub cornee, a unor mici noduli rotunjiti si albiciosi care nu deranjeaza vederea decat daca sunt situati pe axul vizual. Ei regreseaza de obicei fara a lasa sechele, insa foarte lent, in cateva luni, chiar in mai multi ani. – Keratoconjunctivita uscata, cea mai frecventa, mai ales la persoanele in varsta, este legata de o insuficienta a secretiilor lacrimale. Aceasta uscaciune oculara poate face parte din sindromul lui Gougeret-Sjogren. Ea provoaca uneori aparitia unor filamente formate din celule care se des prind din cornee. Afectiunea poate fi insotita de o senzatie dureroasa de corp strain in ochi si poate antrena o ulceratie a corneei cu un risc de suprdinfectie si de perforatie. – Keratoconjunctivita flictenulara, foarte rara, se traduce prin dezvoltarea pe conjunctiva si pe cornee a unor mici noduli cenusii care duc la constituirea unor mici vezicule umplute cu un lichid limpede, denumite flictene. Acestea se resorb dupa cateva zile. Aceasta afectiune insoteste adesea o primo-infectie tuberculoasa. Diagnostic si tratament -Diagnosticul unei keratoconjunctivite se pune pe baza unui examen oftalmologic. Tratamentul este cel al cauzei (colire cu antibiotice, chiar cu substante antivirale, colire destinate sa compenseze insuficienta lacrimala si sa accelereze cicatrizarea).

Boala ce afecteaza oasele si articulatiile, care apare la copii si adolescenti si determina tulburari de crestere si deformari articulare. Este endemica in unele zone din Siberia, Coreea, China, Tibet. Deficitul de seleniu a fost citat printre factorii etiologici.

Procesul de dizolvare a nucleului celular, care apare in necroza celulara si este precedat de fragmentarea nucleului.

Durere intensa, cu caracter de obicei intermitent si localizare toracica, intalnita in afectiuni pleuropulmonare, cardiace.

Afectiune inflamatorie a jejunului.

Forma a unei enzime care catalizeaza acelasi tip de reactie, dar are cateva diferente fizice si imunologice. Sinonime: izoenzima, izoferment.