Dictionar medical

Durere la deglutitie (inghitire).

Parte a sistemului optic al unui microscop prin care observatorul priveste pentru examinarea preparatului. Sinonim: oftalmic.

Este o oprire a circulatiei in artera centrala a retinei sau in una dintre ramurile in care ea se imparte. Cauze – Aceasta ocluzie este provocata de cele mai multe ori de prezenta, pe peretele intern a unei artere cu destinatie cefalica (artera carotida primitiva sau interna, artera toracica etc.), a unei placi de aterom (depunere grasoasa). Un fragment de placa desprins (sau embol) este atunci uneori antrenat in circulatie si obtureaza brusc artera centrala a retinei. Simptome si semne -Un subiect afectat de ocluzia arteriala a retinei pierde brusc vederea cu un ochi, in cateva secunde. Daca ocluzia atinge o ramura a arterei, pierderea vederii este partiala si corespunde portiunii de retina atinse. Aceasta pierdere a vederii este uneori precedata de episoade identice, dar mai scurte. Tratament -Tratamentul este urgent deoarece, in cateva ore, ocluzia arterei centrale a retinei antreneaza cecitatea definitiva de partea atinsa. Tratamentul unei ocluzii arteriale retiniene cauzata de o embolie consta in administrarea de medicamente vasodilatatoare si anticoagulante pe cale generala.

Inchiderea sau micsorarea sectiunii conductei prin care trece un fluid sau material pulverulent.

Intrerupere totala a circulatiei normale a materiilor solide sau lichide intr-un conduct al organismului.

Studiul starii femeii din momentul fecundatiei pana la sfarsitul lauziei.

Exces de greutate prin cresterea masei tesutului adipos.

Boala ereditara care se traduce prin prezenta de mici chisturi in medulara (partea profunda) a rinichiului.

Scleroza a arterelor si arteriolelor renale provocata de o hipertensiune arteriala. Nefroangioscleroza este consecinta unei hipertensiuni arteriale prost echilibrate. Ea evolueaza pe termen lung spre insuficienta renala, necesitand, in cazurile cele mai severe, dializa.

Care se refera la rinichi.

Ablatie chirurgicala partiala sau totala a unui rinichi sau a ambilor rinichi. Diferite tipuri de nefrectomie – Nefrectomia bilaterala sau binefrectomia, nu este practicata decat in mod exceptional, atunci cand ambii rinichi sunt distrusi si pot constitui sursa de complicatii sau in caz de tumora maligna. – Nefrectomia partiala este ablatia unei parti a parenchimului renal si a caii excretorii (calice), corespunzatoare. Aceasta interventie este indicata in caz de tumora a rinichiului (atunci cand aceasta este benigna, de dimensiuni mici etc.) sau de infectie renala localizata (provocata de calculi, de o tuberculoza). Nefrectomia totala simpla este ablatia totala a rinichiului, a capsulei fibroase care o inconjoara si a partii inalte a ureterei, respectand loja renala. Ea se practica pe un rinichi distrus (prin pielonefrita, de exemplu) sau inutil din punct de vedere functional. Atunci cand celalalt rinichi este sanatos, ablatia totala sau partiala a unui rinichi nu are nici o consecinta asupra functiei renale globale a pacientului. Nefrectomia bilaterala antreneaza in schimb o insuficienta renala terminala, necesitand o epurare extrarenala (dializa, hemodializa) pe viata sau o grefa de rinichi.

Administrarea unui medicament lichid prin pulverizari nazale sau bucale. Nebulizarile sunt indicate in cursul unor boli respiratorii cronice: astm, mucoviscidioza, bronsiectazie (dilatare a bronhiilor). Medicamentele (antibioticele, de exemplu) sunt atunci administrate cu ajutorul unui aparat, numit nebulizator, fie pneumatic, fie cu ultrasunete. Nebulizatoarele pulverizeaza produsul (nebulizatul) prin intermediul unei masti pe care subiectul si-o aplica pe fata. In timpul nebulizarii, respiratia pacientului trebuie sa fie ampla, cu scopul ca cea mai mare cantitate posibila de produs sa poata fi depusa in caile sale respiratorii.

Lipsa de atentie, atitudine, vorba, gest etc. care vadeste lipsa de atentie (fata de cineva).

Organ care formeaza o proeminenta pe treimea medie a inaltimii fetei, ce constituie partea initiala a cailor respiratorii. Nasul este compus din os si din cartilagii, care constituie scheletul lui. El contine partea anterioara a foselor nazale, care se deschid inspre inainte prin nari. Functionare – Nasul este organ al respiratiei. Aerul inspirat intra prin fosele nazale, care il umidifica, il incalzesc si il purifica multumita mucusului si cililor care retin impuritatile. Nasul este, de asemenea, organ al simtului mirosului. Patologie – Prin forma sa proeminenta, nasul constituie subiect al traumatismelor (inclusiv fracturi), sursa de dureri si deformatii, care se trateaza chirurgical. Septoplastiile corecteaza deviatiile septului nazal. Copiii, mai ales cei intre 2 si 4 ani, isi introduc in nas uneori corpuri straine. Orice corp strain introdus in fosele nazale trebuie scos, uneori sub anestezie generala, avand in vedere riscurile de inhalare si deci de obstructie bronsica.

Tulburare genetica ce se caracterizeaza prin anomalii de dezvoltare ale dintilor, tulburari de vedere, cataracta congenitala si alte malformatii oftalmologice (microcornee, nistagmus) iar uneori apare si retard mental.

Bacterie foarte mica (intre 0,3-0,5 micrometri), lipsita de perete. Micoplasmele sunt prezente in natura (apa, sol, vegetale), la insecte, animale si la om (suprafata mucoaselor). Unele sunt patogene pentru om, ca Mycoplasma pneumoniae, cauzatoare a infectiilor respiratorii sau Mycoplasma hominis si Mycoplasma ureaplasma urealyticum, responsabile de infectii ale cailor genitourinare. Unele antibiotice (tetracicline) permit tratarea eficace a infectii lor cu micoplasme. Sinonim: micoplasma.

Digestie (procesul de prelucrare a alimentelor si absorbtia elementelor nutritive la nivelul tubului digestiv) deficitara, necorespunzatoare.

Zona care contine portiuni cu structura diferita de structura din jurul lor, portiuni numite pete sau macule.

Dezvoltare somatica exagerata. Un fat macrosom – este un fat cu greutate la nastere mai mare decat greutatea considerata normala.

Vizibil cu ochiul liber.

Este o boala infectioasa articulara, neurologica si cardiaca, al carei agent este o bacterie din familia spirochetelor, Borrelia burgdoferi. Borrelia burgdoferi este transmisa omului prin intepatura unei capuse. Mai multe mamifere, intre care cerbii, constituie rezervoarele de bacterie. Boala lui Lyme se intalneste in Europa, America si Australia. Evolutie – Boala lui Lyme evolueaza in trei faze: – Faza primara se manifesta printr-o leziune cutanata numita eritem cronic migrator, survenind intre trei zile si o luna dupa intepatura capusei. Acesta este o roseata cutanata initial papuloasa si inflamatorie, centrata pe punctul de intepatura, care se intinde in mod concentric, formand un inel. Eritemul este insotit de o febra de mica intensitate, de dureri articulare si musculare. Leziunea cutanata dispare in trei saptamani. – Faza secundara se exprima prin pusee de eritem, prin manifestari neurologice, prin manifestari cardiace si prin dureri articulare de origine inflamatorie. Ea dureaza de la cateva saptamani pana la cateva luni. – Faza tertiara survine la mai multi ani dupa intepatura; ea asociaza o acrodermatita cronica atrofianta, un pseudolimfom, reumatism cronic al uneia sau mai multor articulatii si atingeri cerebrale. Tratament – Tratamentul consta in antibioterapie, care trateaza manifestarile clinice debutante si previne manifestarile neurologice tardive. Boala lui Lyme poate lasa sechele de natura variata, indeosebi neurologice sau cutanate. Prevenirea bolii consta eventual in tratarea cu antibiotice dupa o intepatura de capusa daca regiunea geografica este cunoscuta ca loc de aparitie a bolii. Sinonim: borelioza, febra recurenta.

Termen care cuprinde ansamblul proteinelor din lapte: imunoglobuline, lactoglobuline, lactalbumina si lactosiderofilina. In laptele de femeie, lactoproteina are concentratia mai mare decat cea a cazeinei.

Glicoproteina cu M de 80 kDa care prezinta o afinitate crescuta pentru fier (ioni ferici).

Gen de Lactobacillaceae, considerat uneori in relatie cu etiologia cariei dentare, dar care, de obicei nu este patogen. Prin fermentatie produce acid lactic.

1. Proces de formare si secretie a laptelui din celulele glandei mamare si de excretie a acestuia prin canalele galactofore. 2. Termen utilizat pentru denumirea perioadei in care o femeie alapteaza.

1. Care contine lapte, se bazeaza pe lapte. 2. Sare a acidului lactic.

Enzima care transforma acidul lactic in acid piruvic in prezenta NADH. A permis descoperirea izoenzimelor.

Interventie chirurgicala prin care se creeaza un canal anastomotic intre fundul de sac conjunctival inferonazal si mucoasa nazala.

1. Plaga cu marginile anfractuoase, rezultata prin lezarea violenta a tegumentelor si a tesutului celular subcutanat subiacent. 2. Interventie chirurgicala prin care se indeparteaza tesuturile afectate in procesul de dilacerare.

Proces de descifrare a limbajului vorbit, folosit de subiectii surzi, bazat pe analiza miscarii buzelor interlocutorului.