Dictionar medical

Dilatatie sau distensie a calicelor renale, cel mai adesea asociata cu hidronefroza; se pune in evidenta prin ecografie sau urografie intravenoasa. Sinonim: hidrocalicoza.

Formatiuni intalnite la nivelul rinichiului – au forma unei cupe. Este locul unde se varsa urina provenita de la mai multi nefroni (cei care produc urina); de la nivelul calicelor (mici si mari) urina trece in bazinetul renal, apoi in ureter, vezica urinara (unde este depozitata intre mictiuni) si uretra.

Ansamblu al organelor cavitare ale aparatului respirator care conduc aerul pana la alveolele pulmonare, unde se efectueaza schimburile gazoase intre sange si aer (oxigenarea sangelui, in principal). Sinonim: tract respirator.

Ansamblu al vaselor limfatice care dreneaza limfa pana in circulatia sangvina prin canalul toracic. Sinonim: tract limfatic.

Ansamblu al organelor cavitare ale aparatului digestiv. Incepand de sus in jos, se disting: cavitatea bucala, faringele, esofagul, stomacul, intestinul subtire (duodenul, jejunul, ileanul), colonul – care se termina prin sigmoid – rectul si anusul. Sinonim: tract digestiv.

Element chimic prezent in natura si in corpul uman, unde este indispensabil pentru asigurarea soliditatii osoase si functionarii celulelor musculare si nervoase. Calciul (Ca) este depozitat in oase (acestea contin in jur de 1 kilogram de calciu, adica 99% din calciul organismului), carora le asigura soliditatea, sub forma de fosfat de calciu si citrat de calciu. El intervine in functionarea muschilor, in particular a miocardului, si in comandarea muschilor de catre nervi. Calciul joaca, de asemenea, un rol in permeabilitatea membranelor celulare fata de ioni, in receptionarea mesajelor hormonale de catre celule si in activarea enzimelor. In sfarsit, el intervine in mai multe etape ale coagularii sangelui. Surse si necesar – Calciul este continut in principal de produsele lactate. Ele aduc intre 60 si 80% din calciul total consumat. Laptele furnizeaza 120 miligrame pe 100g, branzeturile proaspete intre 70 si 170 miligrame pe suta de grame, iar cele uscate intre 150 si 1200mg/100g. Aportul zilnic de calciu recomandat este de: 600-1200 miligrame pana la adolescenta, apoi de 900 miligrame la adult (cel putin 1200 miligrame pentru femeia aflata la menopauza, 1200-1500 miligrame in timpul sarcinii si alaptarii). Se recomanda sa se consume cel putin un produs lactat la fiecare masa. Utilizari terapeutice – Calciul utilizat in scopuri terapeutice se ia pe cale orala si pe cale injectabila: – pe cale orala, calciul este indicat daca alimentatia este carentata in calciu, in demineralizarile osoase (rahitism, osteoporoza), in completarea altor tratamente si uneori in spasmofilie (totusi fara a exista dovada stiintifica a eficacitatii sale) – pe cale injectabila, este indicat in hipocalcemie si tetanie hipocalcemica. Contraindicatii si efecte adverse – Calciul este contraindicat daca exista deja o supraincarcare cu acest mineral (hipercalcemie, calcul urinar) si la pacientii tratati cu digitalice (medicamente utilizate in cardiologie). Efectele nedorite ale calciului sunt in mod exceptional tulburarile digestive. Supradozarea provoaca o hipercalcemie care necesita uneori un tratament de urgenta.

Boala caracterizata prin formarea de depuneri de cristale dintr-o sare de calciu, apatita, in tendoane. Boala atinge toate articulatiile, dar locul sau de predilectie este tendonul muschiului supraspinal, care acopera umarul. Calcificarile pot sa devina deranjante daca, prin marimea lor, limiteaza mobilitatea tendoanelor sau daca ele se rup. Cristalele de calciu formate provoaca o periartrita acuta care se vindeca fara sechele. Tratament – Tratamentul consta in infiltratii locale de corticosteroizi si, in caz de jena majora, poate necesita o ablatie chirurgicala.

Os al tarsului, cel mai voluminos, situat la partea inferioara si posterioara a piciorului care formeaza calcaiul. Patologie – Fracturile de calcaneu, frecvente, sunt urmarea, in general, a unei caderi violente. Tratament – Tratamentul lor poate fi functional (reeducare imediata cu carje), ortopedic, chiar chirurgical in cazul unei deplasari osoase importante. O inflamatie (calcaneita) afecteaza uneori zona in care se fixeaza – sub calcaneu – tendoanele situate la talpa piciorului. Ea antreneaza o durere, chiar o umflare, aparand la mers. Mai mult, radiografia poate pune in evidenta prezenta unei spine calcaneene (mica excrescenta osoasa situata la partea inferioara a osului). Tratamentul se bazeaza pe purtarea de incaltaminte ortopedica, asociata cu infiltratii cortizonice locale.

Intoxicatie cu cafeina manifestata prin: neliniste, tremuraturi, agitatie psihomotorie, insomnie, cresterea diurezei, inrosirea fetei, crampe abdominale.

Formatiune care margineste un orificiu sau o cavitate. La cavitatea bucala (gura) – fiecare dintre cele doua parti carnoase limitand, sus si jos, orificiul extern al cavitatii bucale. Buza superioara poate fi sediul unei malformatii, fanta labiala (fanta mediana, denumita in mod obisnuit buza-de-iepure). Alte afectiuni ale buzelor sunt cheilitele (inflamatii), tumorile benigne si tumorile maligne, care se observa, in principal, la marii fumatori. La organele genitale feminine – cele doua buze mari si cele doua buze mici ale aparatului sexual extern feminin. Sinonim: labiile mari si labiile mici. Buzele mari (labiile mari) este vorba de cele doua pliuri cutanate ale vulvei (ansamblul organelor genitale externe ale femeii). Buzele mici (labiile mici)- este vorba de cele doua mici pliuri cutanate din interiorul buzelor mari, de o parte si de alta a vestibulului vulvei. Buzele mici, dreapta si stanga, se unesc si formeaza, in fata, capisonul care acopera clitorisul si, in spate, furseta. Buzele mici, sau nimfele, marginesc meatul uretral si orificiul vaginului. In timpul unei excitari sexuale, buzele mici, din cauza sensibilitatii lor proprii, exercita atunci o stimulare a clitorisului si participa astfel la orgasm.

Boala parazitara cauzata de infestarea celulelor pielii si mucoaselor (in particular cele ale fetei) cu protozoarele flagelate din genul Leishmania. Leishmaniozele cutaneomucoase se intalnesc mai ales in America Centrala si in America de Sud. Contaminare – Parazitul, care masoara cativa microni in diametru, este gazduit de animale si se transmite prin intepatura micilor insecte din genul Phlebotomus sau Lutzomiya. Intepatura insectelor femele este dureroasa (insectele masculi nu inteapa). Simptome – Leishmaniozele cutaneomucoase se manifesta prin ulceratii pe fata, care pot lasa cicatrice, chiar mutilari insemnate. Durata de evolutie a bolii este variabila si se poate intinde pe mai multi ani. Tratament – Injectarea directa in ulceratiile bolnavului a unor medicamente ca antimoniatul de meglumina, lomidina, amfotericina B sau stibiogluconatul de meglumina accelereaza vindecarea. Sinonim: buton de Bahia, Leishmanioza cutanata.

Este cel de al doilea stadiu eruptiv al bartonelozei. Sinonim: veruca peruana.

Grefon osos aplicat chirurgical in apropierea unei articulatii cu scopul de a-i creste suprafata. Termen francez adoptat in limbajul medical. Grefonul, cel mai des prelevat de la pacientul in cauza, poate fi aplicat la sold pentru a trata o displazie (malformatie sau anomalie a dezvoltarii), cu scopul de a creste suprafata portanta a articulatiei si de a Incetini aparitia unei artroze. Grefonul este adesea asociat cu o osteotomie (corectare chirurgicala) a femurului, destinata recentrarii capului femural In articulatia marita prin „butee”. In caz de artroplastie totala a soldului (Inlocuirea articulatiei printr-o proteza), un „butee” osos poate fi realizat in cavitatea articulara pentru a asigura mentinerea de durata a protezei. El mai poate fi realizat si la umar atunci cand cavitatea articulara a omoplatului a fost deteriorata prin luxatii repetate: asociat unei repuneri sub tensiune a capsulei articulare, grefonul permite prevenirea altor luxatii.

Punga limitata printr-o membrana de aceeasi natura cu o membrana sinoviala articulara si destinata facilitarii alunecarii pielii, unui muschi sau unui tendon pe un os.

Bacil KOCH (bacil al lui) – Mycobacterium tuberculosis, o bacterie care determina tuberculoza.

Malformatie caracterizata printr-o deschidere anormala a orificiului calului uterin. Cauze – Beanta colului uterin este cel mai des de origine traumatica: ea apare dupa o nastere dificila sau dupa un avort provocat traumatic. Cand este congenitala, beanta este asociata adesea cu alte malformatii uterine. Simptome si diagnostic – Beanta colului uterin se manifesta numai in timpul sarcinii si poate antrena fie un avort tardiv (in cursul celui de al doilea trimestru de sarcina), fie o nastere prematura. Diagnosticul este stabilit prin calibrarea colului cu o bujie (instrument cilindric pentru masurarea unui canal sau unui orificiu). Diagnosticul este confirmat prin histerografie si/sau histeroscopie. Tratament – Se bazeaza pe serclajul calului uterin In primele trei luni de sarcina.

Vaccin B.C.G – Vaccinul antituberculos. B.C.G.-ul (sigla bacilului lui Calmette si Guerin, inventatorii vaccinului) a fost fabricat plecand de la o cultura de bacili Mycobacterium tuberculosis bovis. Vaccinul B.C.G., un vaccin viu atenuat, permite sa se obtina o imunitate durabila fata de tuberculoza. El mai este utilizat si ca imunostimulant in anumite boli maligne (cancer de vezica sau leucemie). Vaccinarea, obligatorie in 64 de tari, este recomandata in multe alte tari. Vaccinarea se practica uneori chiar de la nastere in mediile de risc (membru al familiei unui tuberculos, copiii personalului spitalicesc etc.), dar cel mai des inaintea intrarii in colectivitate (cresa, gradinita), prin injectare intradermica sau prin multiinjectare (inel) aplicata pe brat sau pe coapsa. Un test de control in ce priveste dobandirea imunitatii este realizat 3 luni mai tarziu prin intradermoreactia la tuberculina, cu inel sau timbru. Vaccinarea trebuie sa fie recomandata daca rezultatul testului este negativ; tentativa poate fi reinnoita de trei ori maximum. Vaccinul nu provoaca decat usoare reactii locale (mica pustula cicatriceaIa). Acestea evolueaza in mod exceptional intr-o ulceratie sau cu diseminarea leziunii. Bolile de piele si starile de imunodepresie constituie contraindicatii ale acestei vaccinari.

Celula sangvina din grupul leucocitelor (celule albe ale sangelui) care are afinitate pentru colorantii bazici.

Cea de-a treia perioada a vietii, urmand copilariei si vietii adulte. Granita dintre varsta adulta si batranete este trecuta in cursul celui de-al saselea deceniu de viata. Din punct de vedere medical, batranetea este marcata prin cea mai mare frecventa a afectiunilor majore: arterioscleroza, cancere, boli degenerative. Din punct de vedere social se pot distinge doua perioade de batranete. In timpul primeia, uneori denumita si varsta a treia, subiectii, fie ca sunt sau nu bolnavi, raman autonomi. Aceasta parte de viata, care merge de la 60 la 80 ani aproximativ, este astazi mult mai bine traita decat in secolul trecut, multumita in particular progreselor igienei, prevenirii si terapeuticii. Cea de-a doua, corespunzand la ceea ce se numeste varsta a patra, priveste subiectii foarte in varsta, afectati adesea in grade diferite de tulburari motorii si de deficite senzoriale si/sau intelectuale, care ii priveaza in masura mai mare sau mai mica de autonomia lor.

Stiinta care se ocupa cu studiul bacteriilor.

Tratament medical cu un amestec de oxigen si ozon.

Un hormon secretat de catre hipofiza, care are ca roluri: contractia uterului in timpul travaliului, stimularea secretiei si eliberarii de lapte de la nivelul glandei mamare.

Colectie anormala de lichid, delimitata de o membrana si situata in interiorul unui ovar Marimea unui chist ovarian este foarte variabila (de la cativa milimetri la mai multi centimetri in diametru). Un ovar care prezinta mai multe chisturi se numeste polichistic. Diferite tipuri ale chistului de ovar: – Chistele functionale reprezinta 90% dintre cazuri. Ele rezulta dintr-o hiperfunctionare a hormonilor care regleaza ovarul. – Chistele organice, de cauza necunoscuta, cuprind chistul dermoid, format dintr-o structura celulara identica cu cea a pielii, chistul mucoid, provocat de o secretie locala de mucina (suhstanta de consistenta unei paste) si chistul seros (de continut mai fluid). Simptome si semne -In numeroase cazuri, un chist al ovarului nu se traduce prin nici un semn si este descoperit cu ocazia unui examen ginecologic (tuseu vaginal asociat cu palparea abdomenului). In alte cazuri, chistul provoaca o senzatie de greutate abdominala, dureri in timpul raporturilor sexuale, o amenoree (oprirea fluxului menstrual) sau o sangerare, sau o jena la urinat. Unele chisturi secreta hormoni feminizanti (estrogeni) sau masculinizanti (androgeni). Primele nu dau simptome, celelalte antreneaza o inasprire a vocii si o pilozitate abundenta. Tratament – Tratamentul chisturilor functionale face apel la un medicament ca „pilula”, care blocheaza ovulatia; chistul dispare In mod normal dupa cateva cicluri menstruale. Chisturile organice sunt tratate prin ablatie, realizata de cele mai multe ori prin celioscopie. In cele mai multe cazuri, ovarul este pastrat, iar fecunditatea nu are de suferit.

Procesul de dezvoltare a dintilor.

Element celular al pulpei dentare, rezultat din diferentierea celulelor mezenchimale din papila germenului dentar.

Durere la deglutitie (inghitire).

Parte a sistemului optic al unui microscop prin care observatorul priveste pentru examinarea preparatului. Sinonim: oftalmic.

Este o oprire a circulatiei in artera centrala a retinei sau in una dintre ramurile in care ea se imparte. Cauze – Aceasta ocluzie este provocata de cele mai multe ori de prezenta, pe peretele intern a unei artere cu destinatie cefalica (artera carotida primitiva sau interna, artera toracica etc.), a unei placi de aterom (depunere grasoasa). Un fragment de placa desprins (sau embol) este atunci uneori antrenat in circulatie si obtureaza brusc artera centrala a retinei. Simptome si semne -Un subiect afectat de ocluzia arteriala a retinei pierde brusc vederea cu un ochi, in cateva secunde. Daca ocluzia atinge o ramura a arterei, pierderea vederii este partiala si corespunde portiunii de retina atinse. Aceasta pierdere a vederii este uneori precedata de episoade identice, dar mai scurte. Tratament -Tratamentul este urgent deoarece, in cateva ore, ocluzia arterei centrale a retinei antreneaza cecitatea definitiva de partea atinsa. Tratamentul unei ocluzii arteriale retiniene cauzata de o embolie consta in administrarea de medicamente vasodilatatoare si anticoagulante pe cale generala.

Inchiderea sau micsorarea sectiunii conductei prin care trece un fluid sau material pulverulent.