Dictionar medical

Ansamblu al conducturilor organice goale sau pline situate unul in prelungirea celuilalt si vehiculand fluidele sau influxurile. Caile biliare, de exemplu, transporta bila elaborata de catre ficat pana in intestinul subtire (duoden); caile optice transmit senzatia vizuala primita pe retina pana la cortexul cerebral al lobului occipital. Caile trebuie sa fie deosebite de aparate si de sisteme, ele constituind elemente componente ale acestora din urma: caile biliare fac parte din aparatul digestiv, caile optice – din sistemul nervos, de exemplu. Sinonim: tract.

Structuri nervoase care transmit senzatia vizuala a retinei la cortexul occipital al creierului. Leziunile cailor optice pot fi urmarea unor boli vasculare, inflamatorii, degenerative si indeosebi tumorale. Tratamentul lor depinde de cauza lor. – Atingerea unui nerv optic, pe traiectul sau intre globul ocular si chiasma, se manifesta printr-o scadere a vederii la ochiul al carui nerv este lezat. – Atingerea chiasmei oculare se traduce printr-un deficit al campului vizual, variabil dupa localizarea leziunii. Atingerea chiasmei in portiunea ei laterala provoaca un deficit in campul vizual nazal de pe aceeasi parte; atingerea chiasmei in partea sa mediana antreneaza un deficit in campul vizual al ambilor ochi (hemianopsie bitemporala). Sinonim: tract optic.

Conditie caracterizata printr-o predispozitie de a forma calculi.

Sindrom caracterizat prin depuneri anormale de calciu in tesuturi sau organe. Calcinoza poate atinge diferite tesuturi ale corpului, in special pielea si cartilajele. Ea poate fi generalizata sau localizata (in special la nivclul urechii sau burselor). Tratamentul calcinozei este cel al cauzei sale directe. Chirurgia nu se impune decat pentru cazurile dureroase.

Depunere a calciului in tesuturi. Calcificarea este cel mai des un proces normal de fixare a calciului in tesutul osos, contribuind in mod major la soliditatea acestuia. Uneori, calcificarea, anormala, se produce in tesuturile moi. Ea este cel mai des consecinta unor alterari locale ale tesuturilor: leziunea ateromatoasa intr-o artera, hematomul intr-un tendon sau o articulatie, alterarea cartilaginoasa legata de o condrocalcinoza articulara, necroza tuberculoasa intr-un plaman, necroza tumorala la un cancer de san. Sinonim: calcifiere.

Parte posterioara a piciorului. Scheletul calcaiului este constituit din osul calcaneu; el formeaza punctul de sprijin posterior al piciorului. Afectiunile calcaiului pot rezulta fie dintr-o atingere a calcaiului (calcaneita, osteocondrita a calcaneului la adolescent, fractura etc.), fie a tendonului lui Ahile, care se insera pe calcaneu, sau inca mai poate fi o consecinta a prabusirii podului plantar, de exemplu in cazul unei imobilizari prelungite. In toate cazurile, un exces de greutate sau o tulburare statica a piciorului (orientare defectuoasa a axei calcaneului, indeosebi) pot agrava simptomele.

Strat (mucoasa) care captuseste peretii uterului in timpul sarcinii, fiind eliminata dupa nastere. Sinonim: decidua.

Insuficienta renala acuta ce survine in caz de afectare grava a musculaturii. Sindromul lui Bywaters survine ca urmare a leziunilor intinse ale muschilor scheletici, provocate prin fenomene de compresie sau zdrobire. El este consecinta eliberarii in circulatia sangvina a unui pigment continut in mod normal in celulele musculare, mioglobina. Prezenta in cantitate mare in sange, aceasta devine rapid toxica si blocheaza tubulii renali, ceea ce provoaca o insuficienta renala acuta. Tratamentul face cel mai des apel la hemodializa, vindecarea efectuandu-se, in general, fara sechele. In paralel, un tratament chirurgical al leziunilor musculare se dovedeste uneori a fi necesar. Sinonim: sindrom de zdrobire.

Malformatie caracterizata printr-o fanta a buzei superioare si/sau a palatului. Sinonim: fanta labiopalatina.

Boala parazitara cauzata de infestarea celulelor pielii si mucoaselor (in particular cele ale fetei) cu protozoarele flagelate din genul Leishmania. Leishmaniozele cutaneomucoase se intalnesc mai ales in America Centrala si in America de Sud. Contaminare – Parazitul, care masoara cativa microni in diametru, este gazduit de animale si se transmite prin intepatura micilor insecte din genul Phlebotomus sau Lutzomiya. Intepatura insectelor femele este dureroasa (insectele masculi nu inteapa). Simptome – Leishmaniozele cutaneomucoase se manifesta prin ulceratii pe fata, care pot lasa cicatrice, chiar mutilari insemnate. Durata de evolutie a bolii este variabila si se poate intinde pe mai multi ani. Tratament – Injectarea directa in ulceratiile bolnavului a unor medicamente ca antimoniatul de meglumina, lomidina, amfotericina B sau stibiogluconatul de meglumina accelereaza vindecarea. Sinonim: leishmanioza cutaneomucoasa.

Adenovirus din familia papovavirusurilor. B.K. virusul este caracterizat printr-o lunga perioada de latenta; el este responsabil de o encefalita demielinizanta cu evolutie lenta. Aceasta encefalita rara, dar observandu-se in cazurile de imunodepresie (SIDA, grefa renala), este prima boala de acest tip care a fost raportata categoric la un virus. B.K. virusul nu trebuie sa fie confundat cu bacilul lui Koch, raspunzator de tuberculoza.

Calozitate dureroasa pe un deget de la picior.

Esofagul Barrett este o afectiune in care epiteliul scuamos normal care captuseste esofagul este inlocuit cu un epiteliu columnar datorat refluxului gastro-esofagian sau, ocazional, esofagitei corozive.

Ramura a medicinei care studiaza actiunea profilactica si curativa a apelor termale sau minerale si a namolurilor.

Boala parazitara a colonului cauzata de infestarea cu Balantidium coli. Balantidioza, prezenta pe toata suprafata globului, dar mai ales in zona tropicala, afecteaza porcul si, mai rar, omul. Contaminarea se face prin parazitii inchistati (chistul fiind forma de rezistenta a protozoarelor in mediul exterior), prin ingerarea apei infestate sau a carnii de porc insuficient gatita. Aceasta zoonoza (boala a animalului transmisibila la om) se traduce printr-o dizenterie cu scaune mucoase si sangerande, prin dureri abdominale si, uneori, prin hemoragii intestinale, o peritonita si o colita cronica.

Prezenta a bacteriilor in urina. Desi urina este in mod normal sterila, o bacteriurie nu este sinonima intotdeauna cu o infectie a cailor urinare. In fapt, urina poate fi contaminata in momentul emisiei sale sau al prelevarii: atunci se vorbeste de bacteriurie nepatologica. Pentru ca o bacteriurie sa fie „semnificativa” (adica ea sa ateste o infectie a vezicii, a uretrei sau a rinichilor), sunt cerute criterii foarte stricte, mai ales un numar de bacterii mai mare de 10.000 pe mililitrul de urina. Germenii prezenti in urina se cauta cu ajutorul unui examen citobacteriologic al urinii (E.C.B.U .), asociat cu o numaratoare de germeni.

Termen generic prin care este desemnat ansamblul microorganismelor unicelulare, care nu apartin nici regnului vegetal, nici regnului animal, ci grupei protistelor procariote. Fiinta apartinand unui grup caracterizat printr-o structura unicelulara foarte simpla, cu nucleu difuz si care se reproduce prin sciziparitate (divizarea in doua). Unele bacterii au un efect benefic asupra organismului: cele care traiesc in intestin si contribuie la digestie si cele care, prezente in permanenta pe piele, impiedica bacteriile patogene sa o colonizeze (flora saprofita). Alte bacterii sunt patogene si se afla la originea a numeroase afectiuni. Ele patrund in organism in diferite moduri: inhalare (tuberculoza, difterie, tuse convulsiva), ingestie (febra tifoida), prin aparatul urogenital (bolile cu transmitere sexuala, ca sifilisul si blenoragia), prin plagi (tetanosul) sau prin foliculii pilosi (furuncule). Infectiile bacteriene cutanate sunt favorizate de caldura, transpiratie si astuparea pielii cu scutece sau cu pansamente.

Stiinta medicala traditionala indiana; este cel mai vechi sistem medical din lume de intretinere a sanatatii, de prevenire si eliminare a bolilor.

Care se refera la axon.

Acid mineral puternic coroziv. Formula chimica: HNO3.

Reducerea, pana la absenta uneori, a secretiilor digestive.

Masa de granule de material care contine calciu, gasita frecvent in glanda hipofiza.

Accident neurologic localizat, cu durata mai mare de 24 ore, cauzat de o leziune vasculara cerebrala. Diferitele tipuri de accident vascular cerebral – Accidentele vasculare cerebrale ischemice, numite si infarcte cerebrale sau inca si ramolismente cerebrale, apar cel mai adesea ca o consecinta a unui trombus (cheag de sange care se formeaza intr-o artera), a unui embola (corp strain sau un trombus mobilizat care, antrenat prin circulatie, va produce obstructia arterei) sau o ingustare a arterei favorizata de ateroscleroza (ingrosarea invelisului intern al peretelui arterial). Ultima este cauza principala a accidentelor vasculare cerebrale ischemice. – Accidentele vasculare cerebrale hemoragice se datoreaza unei scurgeri de sange in tesutul cerebral. Cauza lor o constituie in general hipertensiunea arteriala sau, mult mai rar, malformatiile vasculare (angiom, anevrism), tulburarile de coagulare sau complicatiile unui tratament anticoagulant. Simptome si diagnostic – Simptomele observate (hemiplegie, tulburari de sensibilitate, ale campului vizual, paralizia unuia sau mai multor nervi cranieni, afazie tulburari de vorbire etc.) pot fi izolate sau asociate in diferite modalitati dupa sediul si intinderea accidentului vascular cerebral. O scanografie cerebrala este indispensabila pentru a confirma diagnosticul si pentru a preciza natura ischemica sau hemoragica a accidentului. Alte examene – analize de sange, ecografie cardiaca, explorare a arterelor care iriga creierul prin metoda Doppler sau prin arteriografie – permit determinarea cauzei. O punctie lombara poate fi necesara pentru decelarea unei hemoragii meningeene asociate. Tratament si prevenire – Tratamentul accidentului vascular cerebral, cu o eficacitate limitata, are mai ales drept scop asigurarea functiunilor vitale ale bolnavului si evitarea extinderii leziunilor cerebrale. In unele cazuri, este necesara o interventie de chirurgie vasculara cu scopul de a practica ablatia unei malformatii vasculare si de a reduce astfel riscurile unui nou accident vascular cerebral. Bolnavii spitalizati care si-au pierdut partial sau total starea de constienta trebuie sa aiba caile respiratorii degajate si trebuie sa fie hraniti fie prin perfuzie intravenoasa, fie prin sonda nazogastrica. Dupa faza acuta intervine faza de recuperare. Aceasta, treptata si mai mult sau mai putin completa, este usurata prin practicarea unei reeducari destinate sa trateze deficitele motorii sau senzitive si sa duca la regresia tulburarilor de vorbire. Multi bolnavi care au fost afectati de paralizie ajung sa mearga din nou cu ajutorul unei reeducari adecvate. In schimb, deficitele intelectuale sunt adesea ireversibile. Prevenirea recidivelor este bazata pe corectarea factorilor de risc: tratarea unei hipertensiuni arteriale, a unei hipercolesterolemii, a unui diabet, dar mai ales suprimarea fumatului. Atunci cand accidentul vascular cerebral a fost provocat de o embolie, bolnavul poate primi un tratament antiagregant plachetar (aspirina) sau anticoagulant. In acest caz, tratamentul este adesea prescris pe viata.

Necroza a unei parti mai mult sau mai putin importante a encefalului, legata de obstructia uneia dintre arterele care il iriga. Infarctul cerebral este forma cea mai grava a ischemiei cerebrale (micsorarea aporturilor sangvine arteriale la creier). Cauza cea mai frecvent constatata este o tromboza (obstructia cu un cheag sau trombus), favorizata de prezenta, in interiorul arterei, a unei placi de aterom (depunere de colesterol). O a doua cauza este embolia, migrarea unui fragment de trombus sau a unei placi de aterom situate in amonte pe o artera (carotida sau aorta toracica) sau in inima. Simptome si semne – Acestea depind de teritoriul cerebral al necrozei, deci de artera implicata. Obstructia unei ramuri a carotidei interne provoaca o hemiplegie, uneori o afazie (tulburare de vorbire). Obstructia unei ramuri a trunchiului bazilar (artera nascuta din reunirea a doua artere vertebrale, destinata partii posterioare a cerebelului) provoaca fie tulburari vizuale complexe (pierderea unei parti a campului vizual, tulburarea recunoasterii vizuale), fie un sindrom altern (hemiplegia uneia din parti, paralizia fetei de pe cealalta parte) sau un sindrom cerebelos si vestibular (tulburari ale coordonarii miscarilor, vertijuri). Diagnostic si tratament – Diagnosticul se pune pe baza unei examinari scaner. Tratamentul, in faza acuta, este indeosebi cel al simptomelor: el vizeaza mentinerea functiilor vitale, evitarea extinderii leziunilor si complicatiilor legate de imobilizarea la pat. Pe termen lung, medicamentele anticoagulante sau antiagregante evita recidivele. Evolutia se face in mod obisnuit spre o recuperare treptata a deficitului sau deficitelor neurologice (motricitate, limbaj); recuperarea este ajutata prin adaptarea ei la fiecare caz. Sinonim: infarct cerebral, ramolisment cerebral.

Nervul accesor, perechea a XI-a de nervi cranieni.

Parazit de talie mica, cu capul, toracele si abdomenul nediferentiate, fiind purtatorul de germeni ai unor boli grave. Acarienii, ca si insectele, sunt artropode. Ei sunt ectoparaziti (traiesc pe piele), in general hematofagi (se hranesc cu sangele gazdei lor). Unii nu provoaca decat neplaceri cutanate, ca mancarimile: larva capusei, sarcoptul scabiei. Altele, precum capusele, transmit boli infectioase: arboviroze (diverse febre virale), rickettsioze (febrele purpurice), febra Q, borrelioze (febre recurente, boala Lyme). De altfel, inhalarea de acarieni morti, continuti in praful de casa, favorizeaza crizele de astm la subiectii predispusi.

Apofiza spinoasa a vertebrelor.

Simptom de afazie care consta in imposibilitatea de a utiliza cifrele si numerele si de a efectua calcule matematice elementare.

Tulburare a functiei musculaturii esofagiene, constand din hipertonia sfincterului esofagian inferior, absenta relaxarii sale in cursul deglutitiei si absenta undelor peristaltice normale in cele 2/3 inferioare ale esofagului.

Simptom psihic caracterizat prin lipsa mai mult sau mai putin pronuntata a vointei, antrenand o inhibare a activitatii fizice si intelectuale.