Dictionar medical

Factorul VII este un factor al coagularii – proteina plasmatica ce intervine in mecanismul coagularii sangvine.

Hormon peptidic (format din mai multi acizi aminati) secretat de atrii la nivelul auriculelor, care provoaca o vasodilatatie si usureaza eliminarea sodiului.

Factor care creste riscurile de aparitie a unei boli. Exista factori predispozanti care tin de mediu (canalizarile, gazele de esapament, fumul de uzina, produsele chimice, radioactivitatea, bolile infectioase etc.) susceptibili sa fie raspunzatori de unele boli. Ereditatea, tabagismul, mai ales atunci cand fumul este inhalat, iar consumul este mai mare de sase tigarete pe zi, obezitatea, hipertensiunea arteriala, hiperlipidemia (nivel ridicat al lipidelor sangvine), mai ales hipercolesterolemia cu niveluri coborate ale lipoproteinelor de mare densitate (HDL), hiperglicemia (nivel ridicat al lipidelor sangvine), diabetul, sedentarismul, stresul etc., sunt factori predispozanti ai unei boli coronariene. Hipertensiunea arteriala este cel mai important factor de risc pentru un accident vascular cerebral. Sinonim: factor predispozant.

Aspect caracteristic al fetei in cursul unei boli, al unei stari emotive etc. Fizionomie.

Dezvoltarea incompleta a vezicii si a peretelui abdominal situat sub ombilic. In extrofia vezicala, vezica, incomplet dezvoltata, se deschide direct pe peretele abdominal, intre ombilic si pubis, urina scurgandu-se atunci direct in exterior. O extrofie necesita mai multe operatii: reconstructia vezicii, a peretelui abdominal, a sfincterului uretral si a uretrei.

Situat sau aparand in afara organismului asa cum se intampla in rinichiul artificial sau in aparatul inima-plaman.

Pierdere totala a glasului determinata de afectiuni ale laringelui, cavitatii bucale, nervilor sau muschilor implicati in actul vorbirii. Sinonim: afonie.

Invadare a alveolelor de catre plasma sangvina care a traversat peretele capilarelor (vase mici). Un edem pulmonar este cel mai frecvent de origine hemodinamica, legat de o crestere a presiunilor in circulatia pulmonara. Aceasta poate fi datorata unei proaste functionari a inimii, unui puseu de hipertensiune arteriala sistemica sau unei hipervolemii (cresterea volumului sangvin). Mult mai rar, edemul pulmonar poate fi consecinta unei alterari a permeabilitatii capilarelor pulmonare de catre agentii infectiosi (virusul gripei, unele bacterii) sau toxici. Simptome si semne – In edemul pulmonar acut, apar brusc la bolnav o gafaiala intensa, ceea ce-l obliga sa stea asezat sau in picioare (ortopnee), precum si o tuse, insotita uneori de expectoratii spumoase rozalii caracteristice. Aparitia mai mult sau mai putin rapida a semnelor (edem subacut) depinde de modul de evolutie al insuficientei ventriculare stangi. Auscultarea inimii indica o tahicardie (accelerarea ritmului cardiac), cea a plamanilor raluri uscate, zise crepitante, cu predominenta la baza plamanilor. Alte semne de insuficienta cardiaca periferica (cresterea marimii ficatului, turgescenta venelor jugulare) sunt mai rare, edemul pulmonar manifestandu-se mai ales atunci cand insuficienta ventriculara stanga nu este insotita inca de complicatia unei insuficiente ventriculare drepte. Tratament – Diureticele pe cale intravenoasa si/sau vasodilatatoarele, in particular cele venoase, trateaza simptomele si antreneaza o diminuare rapida a presiunii in circulatia pulmonara. Ameliorarea oxigenarii se face prin inhalarea de oxigen cu ajutorul unei sonde sau al unei masti, iar corectarea caderii debitului cardiac se trateaza prin medicamente cardiotonice. Tratamentul de fond este cel al bolii in cauza. Sinonim: edem pulmonar.

Care se gaseste intr-o pozitie anormala.

Infectie cutanata caracterizata printr-o ulceratie care survine cel mai des pe membre. Ectima, provocata de o bacterie, streptococul, afecteaza in general subiectii debilitati. Ea se traduce printr-o ulceratie cu coji a pielii. Antibioticele (peniciline), luate in urgenta si in doze mari, permit oprirea infectiei. Ingrijirile locale sunt cele ale unei ulceratii (curatire locala, pansamente antiseptice).

Ecografie realizata cu ajutorul a unei sonde ecografice care se introduce in vagin si care permite vizualizarea organelor genitale interne, si a unei sarcini incipiente.

Boala parazitara provocata prin infestarea cu larva unei tenii de caine, Echinococcus granulosu. Frecventa in Magreb, Kenia si in bazinul mediteranean, echinococoza este o cestodoza. Larva se dezvolta in ficat, plamani si, mai rar, in alte organe. Echinococcus granulosus provoaca formarea unui chist hidatic, un fel de tumora rotunda de marime variabila (pana la 15 sau chiar 20 centimetri in diametru) marginita de un perete gros si umpluta cu un lichid mai mult sau mai putin limpede si cu scolecsi (capete de tenie) care pot sa dea din nou nastere, la om, unui alt chist si la caine unei tenii adulte Tenia adulta este gazduita mai intai de catre caine, care, defecand, raspandeste ouale teniei pe sol. Omul se contamineaza atunci cand ingera ouale de tenie raspandite pe sol care contamineaza apa sau legumele consumate crude, ori cand isi duce mainile la gura fara sa si le fi spalat, dupa ce a manipulat pamantul sau a mangaiat un caine a carui blana contine parazitul. Chisturile pot sa se dezvolte in diferite organe. Ele pot sa se rupa, eliberand in organism scolexul (sau scolecsii) susceptibil sa cauzeze multiple chisturi denumite secundare (echinocoza diseminata). – Un chist hidatic al ficatului provoaca o crestere in volum a ficatului, dureri localizate, un icter (pielea ia o culoare galbena) si pusee trecatoare de urticarie – Un chist hidatic al plamanilor provoaca o tuse, dureri toracice si, uneori, eliminarea unei cantitati mici de lichid continut in chist. Ablatia tumorii printr-o interventie chirurgicala este recomandata intotdeauna. Echinococozele diseminate pot fi tratate cu albendazol. Sinonim: hidatidoza, chist hidatic.

Boala parazitara cauzata de prezenta in ficat a larvei unei tenii de vulpe, Echinococcus multilocularis. Echinococoza multiloculara este o cestodoza care se intalneste in emisfera nordica si, in particular, in rasaritul Frantei. Vulpea se infesteaza mancand rozatoarele salbatice infestate, apoi isi depune scaunele continand oua de tenie pe pamant. Omul se contamineaza mancand fructe salbatice sau manipuland cadavrele vulpilor. Larva se dezvolta anarhic in ficat. lnfestarea se traduce printr-o durere surda in regiunea ficatului, prin pierdere in greutate si printr-un icter (galbinare). Tratamentul necesita ablatia partiala a ficatului sau grefarea unui ficat sanatos; prognosticul este rezervat. Prevenirea consta in spalarea fructelor salbatice inaintea consumarii lor si in spalarea mainilor dupa manipularea unui cadavru de vulpe. Sinonim: echinococoza alveolara.

Ingrosare localizata a stratului cutanat al epidermului pe o zona de frecare a piciorului.

Diminuarea importanta a continutului in calciu al organismului, in mod particular in oase si in dinti. Sinonim: decalcificare.

Aparat folosit pentru masurarea debitelor de curgere a lichidelor si gazelor.

In general, masurarea unui debit lichidian. Termenul se utilizeaza indeosebi cu referire la debitul urinar mictional, care normal este peste 40 ml/s.

Volum de aer inspirat sau expirat de catre plamini pe unitatea de timp si a carui masuratoare este utilizata in scopuri de diagnostic. Sinonim: debit ventilator.

Examen destinat determinarii numarului de globule rosii si de globule albe eliminate in urina pe minut. In urina unui subiect normal, debitul hematiilor trebuie sa fie mai mic de 5.000 si cel al leucocitelor mai mic de 10.000. Un debit pe minut ridicat al hematiilor nu permite localizarea originii sangerarii. Un debit pe minut ridicat de leucocite este cel mai des urmarea unei infectii urinare. Sinonim: numaratoare a lui Addis-Hamburger.

Cantitatea de sange expulzata de fiecare ventricul intr-un minut. La omul sanatos, valoriile medii variaza intre 5,5 si 6,5 l.

Se spune despre o afectiune (ca este debilitanta) care este capabila sa provoace o dizabilitate, un handicap.

Diclor-difenil-tricloretan, insecticid organo-clorurat. Este utilizat in dilutie ca pulbere, solutie uleioasa sau spray.

Unitate de masura utilizata in biologia moleculara. Este egala cu masa unui atom de hidrogen. Simbol: Da.

Studiul amprentelor digitale pentru indentificarea indivizilor, cu aplicatii indeosebi in antropometria judiciara si in genetica.

Hipertrofie a degetelor.

Inflamatia unui deget de la mana sau picior.

Semne efectuate cu ajutorul degetelor, utilizate pentru comunicare de catre persoanele cu deficiente de auz si vorbire (surdo-muti).

Parte superioara a trunchiului, separata de abdomen printr-un muschi numit diafragm, continand principalele organe ale respiratiei. Structura – Toracele se intinde de la radacina gatului la partea de sus a abdomenului. El se articuleaza cu cele doua membre superioare prin articulatiile scapulohumerale. Toracele este compus dintr-un invelis cutanat si muscular, care contine cei doi plamani, esofagul, inima si vasele mari care pleaca de la ea sau care se despart. Examene – Examenul clinic (inspectie, palpare, percutie si auscultare) al toracelui permite indeosebi sa se studieze inima si plamanii. Examenele complementare sunt fie globale (radiografie toracica, scaner, imagerie prin rezonanta magnetica (I.R.M.), fie selective. Patologie – Peretele toracic poate fi sediul plagilor sau al fracturilor de coaste. Principalele patologii care afecteaza organele toracelui sunt: – pentru inima, insuficienta coronariana, infarctul de miocard, valvulopatiile, miocardopatiile, pericarditele; – pentru vase, malformatiile congenitale (coarctatia sau ingustarea aortica, persistenta canalului arterial, transpozitia vaselor mari, comunicatia interauriculara sau interventriculara), anevrismul aortic, embolia pulmonara; – pentru plamani, tuberculoza, pneumopatiile, astmul, bronsiectazia, emfizemul, fibroza, cancerul bronhopulmonar; – pentru pleura, pleureziile, pneumotoraxul, mai rar, cancerul; – pentru esofag, esofagita, refluxul gastroesofagian, cancerul; – pentru mediastin, adenopatiile, limfoamele, mediastinitele. Sinonim: torace.

Protuberanta situata la suprafata de masticatie a dintelui.

Capabil sa produca caldura.