Boala infectioasa contagioasa provocata de o bacterie, Mycobacterium tuberculosis sau bacilul Koch. Se apreciaza ca, actualmente, exista in lume aproximativ 10 milioane de persoane atinse de tuberculoza – trei sferturi dintre acestea in tarile lumii a treia -, din care jumatate ar fi contagioase. Incepand de prin 1995, se constata o stagnare in tarile dezvoltate, daca nu chiar o recrudescenta a bolii, cauzata se pare de extinderea SIDA, dar si de pauperizarea unui segment crescand al populatiei. Contaminare – Omul este in acelasi timp rezervorul si agentul transmisiei bacilului. Doar un pacient la care s-a identificat prezenta bacililor, prin examenul direct al expectoratiilor, este contagios. El inceteaza sa mai fie contagios dupa a treia saptamana de tratament. Contaminarea se face prin intermediul picaturilor de saliva care contin bacilul, propulsate atunci cand bolnavul vorbeste, stranuta sau tuseste. Boala mult mai rara, tuberculoza cu Mycobacterium africanum, care se observa mai ales pe continentul african, se transmite intr-un mod comparabil celui prin care se transmite tuberculoza clasica si da simptome similare. Mecanism – Primul contact cu bacilul declanseaza o afectiune numita primo-infectie tuberculoasa. In 90% dintre cazuri, primo-infectia se vindeca definitiv si spontan. In 5% dintre cazuri, bacilul se raspandeste pe cale sangvina si se afla la originea focarelor infectioase care pot ramane latente timp de mai multi ani apoi, in cazul unei imunodeficiente, trecatoare sau nu, putand sa se reactiveze. Astfel, imunodeficienta cauzata de SIDA explica in parte cresterea recenta a cazurilor de tuberculoza. In alte cazuri, bacilul ramane localizat in plamani si in tesuturile invecinate (ganglioni); boala se poate traduce printr-o atingere pulmonara cu tuse, oboseala, febra si pierdere in greutate. Simptome si semne – Tuberculoza pulmonara obisnuita este consecutiva reactivarii focarului primo-infectiei pulmonare; ca se traduce printr-o alterare a starii generale (febra cu predominanta seara, oboseala, pierdere in greutate), transpiratii nocturne, o tuse mai mult sau mai putin umeda, expectoratii uneori sangvinolente (hemoptizii), o gafaiala la efort. Radiografia toracica pune in evidenta noduli (opacitati) si caverne (regiuni luminoase) in partile posterioara si superioara ale plamanului. Diseminarea sangvina a bacilului se afla la originea formelor poliviscerale ca pleurezia, pericardita tuberculoasa sau tuberculoza miliara. Diagnostic – In cazul ideal, acesta se pune pe baza evidentierii bacilului. Se examineaza expectoratiile (sau secretiile traheobronsice inghitite de bolnav, prelevate prin tubaj gastric facut a jeun, dimineata. In caz de atingere poliviscerala, se analizeaza lichidul peritoneal, al pericardului, urina, lichidul pleural sau cefalorahidian. Examenul direct la microscop nefiind intotdeauna pozitiv, trebuie ca prelevatul sa fie pus in mod sistematic in cultura; in acest ultim caz, rezultatele nu sunt cunoscute decat dupa un interval de 3-4 saptamani. Atunci cand prelevatele obisnuite sunt negative, se pot realiza prelevari prin fibroscopie (cu ajutorul unui fibroscop, tub suplu dotat cu un sistem optic, introdus prin nas); uneori, se mai practica o biopsie (bronsica, osoasa, ganglionara, pleurala etc.) pentru a gasi bacilul sau semnele indirecte ale bolii (granulom, de exemplu). Uneori, toate prelevatele sunt negative, chiar dupa cultivare in medii de cultura, si se pune un diagnostic prezumptiv – nu unul cert – dupa simptome, dupa rezultatele testelor tuberculinice, dupa faptul daca persoana a fost sau nu in contact cu un subiect contagios si dupa aspectul fotografiilor. Medicul prescrie atunci tratamentul in pofida absentei dovezii categorice, riscul legat de efectele nedorite ale medicamentelor fiind mult mai mic decat cel antrenat de faptul de a lasa o tuberculoza sa evolueze. Daca semnele dispar sub tratament, diagnosticul este confirmat aposteriori. Tratament si prognostic – Tratamentul necesita asocierea a trei sau patru antibiotice antituberculoase luate o singura data dimineata pe nemancate, pe o durata care este in functie de fiecare caz, dar care oricum nu este mai scurta de sase luni. Atunci cand tratamentul este urmat in mod corect, se obtine o vindecare in aproape toate cazurile Prevenire – Aceasta consta indeosebi in vaccinarea cu B.C.G., a carei eficacitate este partiala dar care permite reducerea frecventei formelor grave. Alte laturi ale preventiei sunt: tratamentul bolnavilor, izolarea lor timp de cel putin 3 saptamani atunci cand sunt contagiosi si depistarea subiectilor contaminati cu bacili din anturajul bolnavului. Sinonim: tuberculoza.
