Dictionar medical

Organ de protectie caracterizat printr-o keratinizare intensa. Parul, dintii, unghiile si perii sunt fanere. Keratina, proteina fibrosa si principalul constituent al paturii superficiale a epidermului, este o substanta dura, rezistenta si protectoare.

Cardiopatie congenitala care asociaza o comunicare interventriculara, o hipertrofie ventriculara dreapta si o pozitie defectuasa a aortei. Sangele dezoxigenat poate trece in aorta, antrenand o cianoza a unghiilor si buzelor. Tratamentul chirurgical, este practicat, cand greutatea copilului a atins 15 kg.

Capturare, ingestie si distrugere de catre o celula a particulelor sau a altor celule. Capacitatea de fagocitoza este proprie anumitor celule, numite fagocite, ca polinuclearele neutrofile si celulele macrofage.

Glicoproteina sintetizata de endoteliu, de megacariocite dar si de tesutul conjunctiv subendotelial, cu roluri importante in hemostaza. In deficitul de factor von Willebrand apar tulburari de coagulare.

Factor care creste riscurile de aparitie a unei boli. Exista factori predispozanti care tin de mediu (canalizarile, gazele de esapament, fumul de uzina, produsele chimice, radioactivitatea, bolile infectioase etc.) susceptibili sa fie raspunzatori de unele boli. Ereditatea, tabagismul, mai ales atunci cand fumul este inhalat, iar consumul este mai mare de sase tigarete pe zi, obezitatea, hipertensiunea arteriala, hiperlipidemia (nivel ridicat al lipidelor sangvine), mai ales hipercolesterolemia cu niveluri coborate ale lipoproteinelor de mare densitate (HDL), hiperglicemia (nivel ridicat al lipidelor sangvine), diabetul, sedentarismul, stresul etc., sunt factori predispozanti ai unei boli coronariene. Hipertensiunea arteriala este cel mai important factor de risc pentru un accident vascular cerebral. Sinonim:factor de risc.

Substanta a sistemului imunitar avand mai ales rol in lupta impotriva celulelor canceroase. In engleza: Tumor Necrosis Factor (TNF). Factorii necrozanti ai tumorilor fac parte dintre citokine (proteine secretate de o celula si care se fixeaza pe o alta celula pentru a declansa aici diverse fenomene, ca multiplicarea sa sau diferentierea sa). Sinonim: TNF.

Situat in afara unui organ, de exemplu muschii extrinseci ai globului ocular.

Contractie cardiaca anormala, survenind in mod prematur in cursul ciclului cardiac. Cauze si simptome – Extrasistolele sunt de cele mai multe ori hiperexcitabilitati electrice ale unei zone limitate a miocardului. Ele pot trece complet neobservate sau, invers, sunt insotite de o senzatie de lovituri in piept, de palpitatii, de indispozitie sau pauza cardiaca. Diagnostic – Extrasitolele sunt usor detectate prin luarea pulsului si mai ales prin auscultarea cardiaca prelungita, care deceleaza neregularitatea batailor cardiace. Ele sunt confirmate prin electrocardiografie. Atunci cand medicul considera necesar, prescrie o inregistrare electrocardiografica pe o durata de 24 de ore (inregistrarea Holter), care da posibilitatea sa se precizeze caracteristicile extrasistolelor: sediul si numarul, repetitia la intamplare sau identica, existenta si lungimea unei pauze extrasistolice, variabilitate pe 24 de ore. Tratament – Acesta nu este sistematic si depinde de caracterul simptomatic sau nu al extrasistolelor, precum si de sediul lor, de frecventa lor si de asocierea lor sau nu cu o cardiopatie. De fiecare data cand aceasta este posibil, tratamentul extrasistolelor este cel al cauzei lor. El face adesea apel la administrarea de antiaritmice.

Retentie patologica de lichid in tesuturile organismului, in particular in tesutul conjunctiv. Cauze – Trebuie deosebiti mai multi factori. – Factorii mecanici pot provoca edeme. Obstruarile venoase (flebita, insuficienta cardiaca etc.) sau limfatice (limfangite) deranjeaza circulatia lichidelor in organism. – Factorii fiziochimici pot, de asemenea, sa dea nastere unui edem. Astfel pot sta lucrurile in afectiuni renale, ca sindromul nefrotic sau carentele in proteine. Simptome si semne – edemul se manifesta mai intai printr-o crestere in greutate. Atunci cand se agraveaza, se constata o umflare care atinge cel mai des membrele inferioare. Aceasta forma de edem este insotita, in general, de oboseala si se manifesta cel mai frecvent seara. Printre edemele membrelor inferioare, se deosebesc edemul bilateral si edemul unilateral, consecutiv adesea unei insuficiente venoase la bolnavii care au varice sau flebita unei vene profunde. Edemul poate, de asemenea, sa afecteze alte parti ale corpului (abdomen, gamba, piept, fata etc.). Retentia lichidiana poate cuprinde cavitatea peritoneala, realizand o ascita, sau cavitatea pleurala, formand o efuziune pleurala. Tratament – edemele nu pot fi tratate decat prin stimularea evacuarii lichidului in urina de catre rinichi. Pentru a ajunge la acest rezultat, se impune administrarea de diuretice si tinerea unui regim alimentar hiposodat. Tratamentul difera totusi dupa tipul de edem si dupa cauza edemului. Un edem unilateral al unui membru inferior, cauzat de o flebita, se reduce In urma unui tratament anticoagulant. Daca el este cauzat de o insuficienta venoasa, poate fi ameliorat prin purtarea unui ciorap de varice. Un edem bilateral al membrelor inferioare, imputabil unei insuficiente cardiace, se trateaza prin administrarea de medicamente antidiuretice, cardiotonice si vasodilatatoare.

Crestere in volum a creierului, consecutiva unei cresteri a continutului de apa al tesuturilor sale. Edemul cerebral insoteste diferitele boli ale encefalului: tumora, traumatism, infectie, inflamatie, accident vascular cerebral. Craniul fiind rigid, edemul cerebral antreneaza o hipertensiune intracraniana, care se traduce prin semne ca paralizii, vome, dureri de cap, coma, si poate fi mortal. Tratamentul necesita o spitalizare de urgenta si asociaza antiedematoase cerebrale (macromolecule, corticosteroizi) la tratamentul cauzei. Antiedematoasele nu sunt eficace decat in cazul unui edem vasogenic.

Este o reactie alergica ce este caracterizata printr-o eruptie edematoasa subcutanata. Acest edem se poate declansa prin absortia de alimente, de o intepatura de insecta sau e luarea unor medicamente. Edemul afecteaza mucoasele bucale si ale cailor respiratorii superioare, precum si tesuturile subcutanate laxe ale fetei. Se manifesta printr-o umflatura bine delimitata, tare, de culoare roz pal, nepruriginoasa, dar care produce o senzatie de arsura. Poate cauza asfixia din cauza localizarii lui. Se impune un tratament de urgenta, mai ales daca exista o jena respiratorie, cu corticosteroizi injectabili cu actiune rapida, asociati cu clorhidrat de adrenalina. In caz ca tratamentul nu da roade si edemul continua sa evolueze, este imperativ transportul bolnavului la reanimare. Sinonim: Quincke (edem al lui), angioedem.

Afectiune cutanata alergica, acuta sau cronica, caracterizata prin zone rosii suprainaltate de mici vezicule lichidiene deosebit de pruriginoase. Tipuri – Dupa cauza lor se disting trei tipuri principale de eczema, care pot, fiecare dintre ele, sa imbrace o forma acuta sau cronica. – Eczema alergica de contact sau dermita de conlact survine cu ocazia contactelor repetate cu o substanta alergica (nichel, cauciuc, detergenti, unele substante medicamentoase etc.). Unii subiecti, cel mai des adultii, ajung astfel sa faca un puseu de eczema la fiecare nou contact. – Eczema atopica, numita, de asemenea, eczema constitutionala sau dermatita atopica, afecteaza subiectii atinsi de atopie, adica predispusi ereditar la alergii. Ea este foarte frecventa la sugar. Simptomele si puseele sunt declansate, in principal, de catre pneumalergene (praf de casa, animale microscopice ca acarienii, polenuri) sau de catre alte alergene prezente in unele alimente: lapte, oua, soia etc. – Eczema prin sensibilizare interna este cauzata de prezenta unui focar infectios care declanseaza un fel de alergie cu manifestari la nivelul pielii. Se poate intampla ca o afectiune cutanata (psoriazis) sa aiba leziuni asemanatoare celor provocate de eczema; aceasta complicatie este datorata cel mai des aplicarii de medicamente alergizante. Simptome si semne – Dupa cum este acuta sau cronica, eczema imbraca forme foarte diferite. Eczema acuta se manifesta prin aparitia de placi de un rosu aprins prost delimitate, pruriginoase; apoi apar vezicule (basici minuscule) care in continuare se rup, provocand o scurgere; in sfarsit, se formeaza cruste mai mult sau mai putin groase, care cad dupa una-doua saptamani si lasa cicatrice de culoare roz. Eczemele cronice, mai variate, se clasifica in trei categorii principale: – formele uscate, care se traduc prin placarde rosii si cu cruste, prost delimitate, cu o descuamare cand fina, cand in lambouri mari; – formele lichenifiate, care se caracterizeaza prin plaje de piele groasa si de culoare violet-purpuriu, parcurse de santuri cu desen cu romburi; – formele dishidrozice, care se traduc prin aparitia de vezicule pe fetele laterale ale degetelor; acestea pot sa se rupa si sa formeze cruste sau fisuri, in particular pe palme si pe suprafete le plantare. Tratament – Tratamentul este, in primul rand, cel al cauzei, atunci cand aceasta este posibil. Doar suprimarea contactului cu alergenul vindeca eczemele de contact, dar acesta este dificil de realizat in practica. In caz de eczema atopica, suprimarea pneumalergenelor (acarienii) este uneori posibila, ca si cea a alergenelor alimentare. In sfarsit, o desensibilizare (injectii repetate cu alergene in doze foarte mici) poate fi intreprinsa in unele cazuri de eczema atopica. In caz de eczema prin sensibilizare interna, antibioticele vindeca definitiv atat infectia, cat si eczema. Alte tratamente vizeaza suprimarea sau atenuare a simptomelor locale sau generale. Tratamentele locale implica antiseptice (mai ales in eczema acuta) si dermocorticosteroizii (mai ales in eczema cronica). Tratamentul general consta in administrarea orala de antihistaminice cu scopul de a calma mancarimile. Ingrijirea psihologica, schimbarea climatului ca si curele termale constituie tot atatea ajutoare de avut in vedere in tratamentul eczemei, mai ales cand ea este cronica. Prevenirea eczemei atopice consta in evitarea la toti copiii, dar mai ales in caz de precedente familiale, a contactelor precoce si repetate cu alergenele potentiale Acesta constituie unul din motivele pentru care se recomanda actualmente diversificarea progresiva a alimentatiei sugarului.

Viziune halucinanta in decursul careia subiectul percepe animale hidoase sau periculoase, caracteristica anumitor intoxicatii cu alcool sau cocaina.

Unul din straturile de invelis ale ovocitului, care trebuie strabatut de spermatozoid pentru a ajunge la ovul si a-l fecunda.

Oligoelement indispensabil organismului, care pennite mai ales activarea unui mare numar de enzime, in principal cele care sunt implicate in sinteza proteinelor (ARN-polimeraze, in special). Necesitati si surse – Aporturile zilnice recomandate de zinc (Zn) sunt de ordinul a 5 pana la 10 miligrame pentru femei, de 15 miligrame pentru barbat si pentru femeia gravida si de 19 miligrame pentru femeia care alapteaza. Principalele surse alimentare de zinc sunt alimentele bogate in proteine de origine animala (carne, peste, produse lactate, oua), dar si legumele uscate. Absorbtia intestinala a zincului variaza dupa compozitia mesei: de ia 35% in cantitatea de zinc ingerat (pentru o masa normala) pana la 15% (pentru o masa bogata in vegetale si saraca in carne); in plus, cerealele si legumele uscate impiedica aceasta absorbtie Dozare si carenta – Zincemia (nivelul de zinc din serul sangvin), cu doza delicata, este in functie de aportul alimentar in zinc: valorile normale se situeaza in jur de 1,25 miligrame pe litru. O carenta in zinc poate fi consecinta unui aport alimentar insuficient, a unei cresteri a necesitatilor (crestere, sarcina), a unor diferite stari patologice (alcoolism, diabet, infectie) sau a unei tulburari ereditare a metabolismului zincului (acrodermatita enteropatica). Simptomele carentei variaza dupa gravitatea ei: intarziere a cresterii, alterari ale pielii si mucoaselor (dermita seboreica, inflamatia comisurilor buzelor, eruptie asemanatoare unei eczeme sau psoriazisului), caderea parului, pierderea simtului gustativ, micsorarea apetitului, probleme de cicatrizare, tulburari ale imunitatii si ale maturarii sexuale (atrofie a gonadelor, micsorarea spermatogenezei) si, la femeia gravida, riscul de malformatii si de hipotrofie fetala. Aport excesiv – O supraincarcare in zinc poate surveni in caz de intoxicatie acuta sau cronica de origine industriala (inhalarea de vapori bogati in oxid de zinc), in caz de suplimentare excesiva a aportului sau in cursul bolilor ereditare exceptionale (boala lui Pick, hiperzincemia familiala); ea risca sa provoace o carenta in cupru, la randul ei responsabila de o anemie severa. Utilizare terapeutica – Zincul este utilizat, pe cale orala si injectabila, in prevenirea si tratamentul carentelor corespunzatoare, pe cale orala sau in cursul tratamentului acneei si, local, ca antiseptic. El mai intra si in compozitia unor medicamente (insulina, de exemplu).

Zgomot produs de catre alimentele lichide si de catre gazele pe care le degaja acestea in stomac sau in intestin in cursul digestiei. Borborigmele fac parte din procesul normal de digestie si constituie un fenomen pe deplin benign; nu necesita nici investigatii, nici tratamente deosebite. Sinonime: borborigm, ghiorait (popular), borborism.

Enzima pancreatica care are rol in descompunerea zaharozei in glucoza si fructoza.

Inflamatie a apendicelui xifoid.

Boala congenitala caracterizata prin uscarea si descuamarea continua a pielii din cauza cresterii stratului cornos si a scaderii secretiilor cutanate. Pielea uscata apare mai ales la nivelul bratelor si picioarelor, dar poate afecta si trunchiul.

Delir in care bolnavul e convins ca este influentat de la distanta prin sugestie, hipnoza.

Colorare in galben a pielii.

Coloratie in galben-maroniu a tegumentelor, mucoaselor sau lichidelor organismului.

Canal excretor principal al pancreasului. Canalul lui Wirsung traverseaza longitudinal pancreasul si devarsa sucul pancreatic in al doilea segment al duodenului (portiunea initiala a intestinului subtire) prin intermediul ampulei lui Vater, in care se deschide, in calitate de cale biliara principala (canalul coledoc). Examene – Canalul lui Wirsung poate fi explorat prin ecografie, eco-endoscopie, scaner si pancreatografie (radiografie a canalului lui Wirsung dupa opacifiere, constituind un timp al colangiografiei iradiografie a cailor biliare). Patologie – Acest canal poate fi sediul calculilor (litiaza) in cursul pancreatitelor cronice. El mai poate fi comprimat prin tumori ale duodenului sau ale pancreasului.

Tumora maligna a rinichiului dezvoltata pe seama tesutului renal embrionar. Tumora lui Wilms afecteaza indeosebi copilul. Foarte voluminoasa, ea se revela de cele mai multe ori printr-o crestere in volum a abdomenului. Tumora poate, de altfel, sa comprime vena cava inferioara si sa provoace edeme ale membrelor inferioare si o ascita (acumulare de lichid in cavitatea peritoneaia). Nu rar se intampla ca tumora sa afecteze ambii rinichi. Metastazele pulmonare si hepatice sunt frecvente. Diagnostic – Diagnosticul se pune pe baza ecografiei renale, a urografiei intravenoase si a scanerului abdominal, completate uneori cu o arteriografie renala. Tratament si prognostic – Tratamentul cuprinde nefrectomia (ablatia chirurgicala) a rinichiului pe care se afla tumora si, adesea, o chimioterapie si o radioterapie in caz de metastaze sau cand tumora este prea voluminoasa pentru a putea fi operata. Sinonim: nefroblastom.

Boala hemoragica ereditara cauzata de o anomalie cantitativa sau calitativa care atinge una dintre proteinele plasmei sangvine, factorul Willebrand, care intervine in procesul hemostazei. Factorul Willebrand (FVW) serveste la transportul factorului VIII, proteina plasmatica indispensabila coagularii si aderarii plachetelor la peretii vaselor atunci cand acestia sunt lezati. Simptome si semne – Sangerarile frecvente, ating mai ales mucoasele: sangerari ale nasului, evacuare de sange prin anus, fluxuri menstruale anormal de lungi si abundente la femei. Pot surveni sangerari dupa o interventie chirurgicala chiar minora, o extractie dentara sau un traumatism in schimb, hemartrozele (efuziune sangvina intr-o cavitate articulara), frecvente in caz de hemofilie, sunt rare. Diagnostic – Acesta se pune pe baza examenului clinic si a cunoasterii antecedentelor ereditare, precum si pe baza examenelor sangvine: timpul de sangerare al unei scarificari practicate pe antebrat) si timpul de cefalina (studiul procesului de tromboplastinoformare), care sunt anormal de lungi. Diagnosticul se sprijina si pe dozarea, in laborator, a factorului Willebrand si factorului VIII. Tratament – Acesta consta in prevenirea si/sau stavilirea hemoragiilor: in caz de sangerare putin importanta sau de interventie chirurgicala minora, se administreaza desmopresina sau acid aminocaproic. Sangerarile sau actele chirurgicale mai importante necesita o corectie a factorului VIII prin administrarea de crioprecipitate sau de factor VIII concentrat.

Boala congenitala caracterizata printr-o crestere in volum a limbii, o hernie ombilicala, o hipertrofie a viscerelor, un gigantism si o hipoglicemie prin exces de secretie de insulina. Boala lui Wiedemann-Beckwith este cauzata de o tulburare a dezvoltarii fetale. I se asociaza frecvent un angiom plan frontal, uneori o microcefalie (craniu de volum foarte mic fata de dimensiunile normale) si aparitia unei tumori maligne (a rinichiului, a glandelor suprarenale, a gonadelor sau a ficatului). Diagnostic – Acest sindrom poate fi depistat, inca dinainte de nastere, prin ecografie. Dupa nastere, diagnosticul este confirmat prin examen clinic si prin dozarea glicemiei. Tratament si prognostic – Singurul tratament posibil consta in corectarea hipoglicemiei si in supravegherea cu regularitate, prin ecografii abdominale indeosebi, a unei eventuale dezvoltari tumorale. Unele tumori pot face obiectul unei ablatii chirurgicale. Tratamentul precoce al hipoglicemiei a permis reducerea considerabila a sechelelor neurologice (convulsii, paralizii) ale acestui sindrom. Doar microcefalia asociata poate perturba dezvoltarea neurologica a copilului.

Tip de virus care afecteaza de obicei pasarile si tantarii, iar omul doar accidental. Este comun in Africa, Asia Centrala si de Vest si Orientul Mijlociu. O parte dintre persoanele infectate fac o boala de gravitate medie cu febra, dureri de cap, dureri musculare, uneori eruptii pe piele si edeme ale unor glande. Nu se cunosc efecte pe termen lung in urma acestor imbolnaviri. O mica parte dintre persoanele infectate fac forme neurologice severe de boala: meningite, meningoencefalite, encefalite.

Hemoragie a glandelor suprarenale care se declara in cadrul unei purpure fulminans (forma foarte grava septicemica de infectie cu meningococ). Aceasta hemoragie atinge ambele glande suprarenale; ea este legata de inflamatia difuza a vaselor sangvine, care caracterizeaza purpura fulminans si este insotita de o stare de soc. Tratamentul – Consta in administrarea de antibiotice pe cale intravenoasa, trebuie sa fie instituit de extrema urgenta. Prognosticul este rezervat.

Boala genetica rara, caracterizata prin prezenta mai multor malformatii congenitale: tumora Wilms, aniridie (lipsa partiala sau completa a irisului), malformatii genito-urinare (hipospadias, testicul necoborat) si retard mintal.

Afectiune de natura inflamatorie a vaginului si/ sau vulvei, insotita adesea de o umflare locala. Este cauzata de un virus, de un parazit sau de o ciuperca. Dezvoltarea vulvoginitei cauzate de o ciuperca este responsabila de o candidoza vulvovaginala si este favorizata de sarcina, de luarea unor medicamente antibiotice sau corticosteroizi sau de un tratament cu imunosupresoare. Vulvovaginita candidozica acuta se manifesta prin aparitia unei leucorei albe, cremoase, urat mirositoare, insotita de prurit sau arsura, uneori durere la contactul sexual, prin mancarimi, prin arsuri la mictiune si mers. Vulvovaginita candidozica cronica persista sau recidiveaza ani in sir cu aceeasi simptomatologie si necesita tratamente generale si locale potente si prelungite 2 – 4 saptamani cat si explorarea atenta pentru depistarea unor eventuali factori favorizanti neglijati.