Dictionar medical

Reprezinta scaderea anormal de rapida a fortei musculare. Oboseala cronica reprezinta un sindrom constand intr-o stare permanenta de oboseala cu epuizare la cel mai mic efort. Oboseala cronica se caracterizeaza printr-o oboseala intensa, declansata de cel mai mic efort, cu reducerea la cel putin jumatate a activitatii obisnuite, insotita de febra, dureri musculare si dorsale, dureri de cap, tulburari de somn si de dificultate in concentrare. Tratamentul cuprinde luarea de: acizi micsti, oligoelemente ca manganul, cupru, calciu, magneziu, o alimentatie regulata si echilibrata, precum si luarea de vitamine: A,D,E si vitaminele grupului B1. Se va evita utilizarea amfetaminelor, anabolizantelor si a medicamentelor dopante. Sinonim: fatigabilitate.

Instrument cu care se masoara unghiurile de inclinatie ale axelor bazinului si inclinatia simfizei pubiene pe aceste axe.

Structura rigida, puternic mineralizata, constituind scheletul omului si vertebratelor. In afara rolului sau de sustinere, osul reprezinta principala rezerva de calciu a organismului, element al carui nivel constant in sange este indispensabil pentru numeroase functii fiziologice. Diferite tipuri de oase – Dupa forma lor se deosebesc oasele plate (osul boltei craniene, coastele, omoplatii, sternul), oasele scurte (oasele carpului sau ale tarsului vertebrele) si oasele lungi (femurul, tibia, peroneul, humerusul, cubitusul, radiusul). Oasele lungi prezinta o parte medie, diafiza si doua extremitati, epifizele, imbracate in cartilagiu, formand suprafetele articulare. Intre diafiza si epifiza, diametrul osos creste treptat, aceasta zona de tranzitie este numita metafiza. Cartilagiul de conjugare, situat intre metafiza si epifiza, materializeaza zona de crestere in lungime a oaselor lungi, el nu exista decat la copil. Structura – Osul este un tesut conjunctiv de sustinere, cu structura lamelara. Suprafata sa este acoperita de periost. Membrana conjunctiva care permite cresterea osoasa in grosime si fabricarea calusului in caz de fractura. Dedesubt se gaseste o lama de os dens, deosebit de rezistent, asemanator fildesului, osul cortical sau osul compact. Sub aceasta lama, se paote gasi un os mai putin dens: acesta este osul spongios sau osul trabecular. El contine maduva osoasa rosie, care fabrica celulele sangvine (globule rosii, globule albe si plachete). Tesutul osos este constituit dintr-o lama proteica, zona osteoida, compusa, in principal, din colagen, dintr-o fractiune minerala constituita din calciu si fosfor si din trei familii de celule: – osteoblastele si osteocitele, care elaboreaza matricea osoasa – osteoclastele, care o distrug. Patologie -Distrofiile (leziunile provocate de o deficienta de nutritie a osului) pot fi dobandite (boala osoasa a lui Paget) sau ereditare (osteoporoza). – Fracturile trebuie sa fie reduse si imobilizate intr-o modalitate ortopedica (gips) sau chirurgicala (osteosinteza) – Infectiile oaselor sunt indeosebi osteomielita si tuberculoza osoasa – Bolile oaselor pot fi legate de o afectiune extraosoasa (osteodistrofia insuficientelor renale, demineralizarea hiperparatiroidiilor, osteoporoza hipertiroidiilor etc.). – Tumorile oaselor pot fi benigne (condrom, osteom, osteoblastom) sau maligne (osteosarcom, condrosarcom, fihrosarcom, sarcomullui Ewing, tumora secundara).

Substanta organica sau minerala, asimilabila direct fara a suferi procesul de degradare al digestiei. Nutrimentele sunt reprezentate de catre acizii aminati, acizii grasi, glucidele simple, mineralele, vitaminele, apa si alcoolul. Fibrele nu sunt considerate ca fiind nutrimente, deoarece elementele pe care le contin nu sunt absorbite de catre mucoasa intestinala. Absorbite de catre enterocite (celulele intestinale), nutrimentele trec in circulatia sangvina si sunt utilizate de catre organism pentru a-si satisface necesitatile nutritionale (energetice sau specifice). In plus, toate produsele ultime ale digestiei, degradate sub actiunea enzimelor digestive, sunt nutrimente. – Nutrimentele energetice sunt proteinele, lipidele, giucidele si alcoolul. Ele furnizeaza organismului energia de care are nevoie, dar unele, ca si proteinele, au, de asemenea, un rol de constructie. – Nutrimentele neenergetice sunt mineralele, vitaminele si apa. In organism, ele joaca un rol de constructie si/sau de protectie.

Examen destinat determinarii numarului de globule rosii si de globule albe eliminate in urina pe minut. In urina unui subiect normal, debitul hematiilor trebuie sa fie mai mic de 5.000 si cel al leucocitelor mai mic de 10.000. Un debit pe minut ridicat al hematiilor nu permite localizarea originii sangerarii. Un debit pe minut ridicat de leucocite este cel mai des urmarea unei infectii urinare. Sinonim:debit pe minut al hematiilor si leucocitelor (masurare a).

Numaratoare a formulei sangvine.

Prezenta unor depozite de calciu in parenchimul (tesutul functional) renal. O nefrocalcinoza poate fi consecinta unei boli renale ereditare (acidoza tubulara) sau poate fi legata de o crestere a nivelului sangvin al calciului, indeosebi in caz de functionare exagerata a glandelor paratiroide. In majoritatea cazurilor, aceasta afectiune este nedureroasa si nu are decat putine consecinte asupra functiei renale. Nu exista un tratament specific al nefrocalcinozei. In schimb, boala in cauza trebuie intotdeauna sa fie ingrijita, cu scopul de a impiedica extinderea calcificarilor.

Durere de rinichi.

Moartea unui tesut osos, cauzata de o intrerupere a circulatiei sangvine, ducand la un infarct osos. Traveele osoase ale osului mort nu se mai reinnoiesc si sfarsesc prin a se prabusi. Daca osteonecroza afecteaza o zona articulara, articulatia se deformeaza si devine dureroasa. O osteonecroza poate atinge toate articulatiile, in particular capul femural, cel al humerusului si condilul intern (extremitatea inferioara) a femurului. Cauze – Osteonecroza poate surveni ca urmare a unui traumatism (fractura colului femural care sectioneaza vasele ce il hranesc, fractura semilunarei incheieturii mainii) sau a unei hiperpresiuni osoase (osteonecroza plonjorilor submarini), in cursul unor afectiuni (diabet, drepanocitoza, alcoolism) sau al unui tratament cu corticosteroizi. Uneori, mai ales la copii, nu se gaseste cauza bolii. Simptome – Durerea antreneaza o diminuare a mobilitatii articulare. Diagnosticul precoce se face prin scintigrafie osoasa sau prin imagerie prin rezonanta magnetica (l.R.M.). radiografia nepunand in evidenta semnele bolii decat mult mai tarziu. Tratament – Daca osul necrozat nu este de sprijin, tratamentul consta in usurarea incarcarii pe membrul afectat, pacientul trebuind sa mearga cu ajutorul bastoanelor timp de 3 sau 4 luni. Daca, din contra, osul necrozat se afla intr-o zona osoasa care suporta greutatea corpului (femur, tibie), o osteotomie (sectionarea osului) si, uneori, punerea unei proteze articulare sunt necesare. Sinonim: osteonecroza.

Proces gradual prin care celulele dintr-un tesut isi pierd functia si mor.

Nastere care are loc intre a 29-a si a 38-a saptamana de amenoree. O nastere prematura poate surveni spontan sau poate fi provocata printr-o decizie medicala. Cauzele sunt multiple si pot sa se conjuge: ruperea pungii care contine lichidul amniotic, anomalia uterului matern, hemoragia, infectia bacteriana sau virala, multiparitatea (mama a avut deja unul sau mai multi copii), sarcina multipla (gemeni sau tripleti), hidramniosul (exces de lichid amniotic). In plus, un context socioeconomic defavorabil sau conditii de munca stresante (oboseala, drumuri lungi) creste riscul unei nasteri premature spontane. Decizia medicala de nastere prematura este luata, intre altele, in caz de patologie grava privind mama sau fatul. Incompatibilitatea Rhesus intre mama si fat poate, de asemenea, sa influenteze asupra deciziei medicale de a scurta durata unei sarcini. In acest caz, nasterea prematura se face prin declansarea artificiala a travaliului sau prin practicarea unei cezariene.

Persoana care sufera de narcisism.

Dimensiuni anormal de mici ale inaltimii in raport cu inaltimea medie a indivizilor de aceeasi varsta si de acelasi sex. Cauze – Trebuiefacuta deosebirea intre nanismele ale caror cauze sunt antenatale si cele care debuteaza (sau care sunt evidentiate) dupa nastere. Printre cauzele antenatale se afla: intarzierea cresterii intrauterine, anomalii cromozomiale care conduc la diverse malformatii (sindrom al lui Turner, trisomie 21 ), unele anomalii osoase, constitutionale(dintre care cea mai frecventa este acondroplazia- boala genetica ce afecteaza scheletul). Printre cauzele de nanisme cu debut post natal se numara anomaliile endocrine, cum ar fii insuficienta hormonului de crestere, hipotiroidia (absenta seu deficienta glandei tiroide), sau, mai rar, hipercorticismul (cresterea excesiva a cantitatii unuia sau mai multor hormoni corticosuprarenali). Unele boli sunt uneori responsabile de nanism. Malnutritia si carenta afectiva pot sta si ele la originea unui nanism. Exista totus unele cazuri, in care nu este pusa in evidenta nici o cauza. Tratament – Trebuie aplicat un tratament al cauzei atunci cand este posibil. In unele cazuri sunt in curs incercari terapeutice de utilizare a hormonului de crestere insa acestea sunt recente, iar reculul lor este insuficient pentru a se putea sti care va fi inaltimea definitiva a copilului.

Enzima care transforma maltoza in glucoza.

Nutritie deficitara, alimentare necorespunzatoare.

Boala parazitara provocata de infestarea cu hematozoare (organisme unicelulare, un tip particular de protozoare) din genul Plasmodium. Exista patru specii de hematozoare ale paludismului: Plasmodium falciparum, Plasmodium vivax, Plasmodium ovale si Plasmodium malariae. Acesti paraziti traiesc in ficatul omului, apoi in globulele sale rosii, a caror distrugere o provoaca (hemoliza responsabila de o anemie), ceea ce declanseaza accesul febril. Frecventa – Paludismul este boala cea mai raspandita din lume, in particular in tarile tropicale. Contaminare – Parazitii se transmit omului prin intepaturile anofelilor (specie de tantari) femeie infestate, care-si depun ouale in apele statatoare. Parazitii, prezenti in saliva tantarului, patrund astfel in sangele uman. Ei mai pot fi transmisi si in cursul unei transfuzii sangvine, ori de la mama la fat in timpul sarcinii in continuare, parazitii invadeaza mai intai ficatul, apoi globulele rosii, in care se multiplica. Globulele rosii se destrama si elibereaza parazitii infestand atunci alte globule rosii care devin capabile sa infesteze, la randul lor, tantarii in cursul inteparii unei persoane atinse. Simptome si semne – Perioada de incubatie (timpul scurs intre intepatura tantarilor si aparitia simptomelor) dureaza de cele mai multe ori de la una la doua saptamani, dar se poate prelungi pana la mai multe luni – chiar mai multi ani – daca subiectul a luat medicamente antipaludice in scop preventiv, in acest ultim caz, crizele, daca apar, sunt benigne. Ele pot sa se manifeste tardiv, dupa intreruperea tratamentului. Crizele de paludism comporta intotdeauna un acces de febra de 40 sau de 41 „C si frisoane, apoi o cadere a temperaturii insotita de transpiratii abundente si senzatie de frig. Puseele de febra se produc, in general, din doua in doua zile (febra terta), mai rar in fiecare zi (febra cotidiana) sau din trei in trei zile (febra cvarta) Doar parazitul Plasmodium falciparum este cauza unui accident pernicios (acces de febra mortal in absenta tratamentului). Diagnostic – Descoperirea parazitilor in cursul unui examen microscopic efectuat pe un frotiu de sange si in picatura groasa confirma diagnosticul. Evolutie – Atunci cand crizele de paludism se repeta des, timp de mai multi ani si cand sunt prost ingrijite, se instaleaza un paludism visceral cu o anemie, un icter, o splina care creste si se poate rupe, si o stare de mare oboseala. Tratament – Chinina, indispensabila in timpul acceselor pernicioase, constituie tratamentul obisnuit al tuturor formelor de paludism. Este, de asemenea, posibil sa fie folosite artemeterul, clorochina, meflochina sau halofantina. Prevenire – Utilizarea medicamentelor antipaludice este absolut necesara inca dinainte de a pleca intr-o tara in care se intalneste paludismul, pe toata durata sederii in acea tara si o perioada de timp dupa intoarcerea din tara respectiva. In majoritatea tarilor tropicale, Plasmodium falciparum a dobandit rezistenta fata de dorochina, in acest caz va trebui sa se utilizeze, daca sederea in respectiva tara nu depaseste 3 luni, meflochina in prize saptamanale. Tratamentul trebuie sa fie urmat inca 3 saptamani dupa intoarcere. De asemenea, trebuie avuta in vedere dotarea, in caz de sedere intr-un loc izolat, cu o cantitate suficienta de medicamente pentru un tratament curativ in fata oricarui simptom care evoca o criza de paludism. Daca durata sederii este mai mare de 3 luni, va fi necesar sa se ia in fiecare zi dorochina si proguanil, tratamentul trebuind sa fie urmat si dupa intoarcere, timp de doua luni. Este obligatorie utilizarea plasei impotriva tantarilor (musticar), plasa imbibata cu insecticid, care permite indepartarea tantarilor. Sinonim: paludism.

Tesut prezent in os, responsabil de producerea tuturor elementelor figurate ale sangelui (globule rosii, globule albe, plachete). Maduva osoasa este prezenta in toate oasele la nastere. Ea contine numeroase celule grasoase si toate descendentele care vor da nastere celulelor sangelui circulant. Functia sa de productie se concentreaza, la varsta adulta, in interiorul oaselor rachisului, toracelui, umarului si bazinului. Maduva osoasa normala permite regenerarea celulelor sangvine multumita unei rezerve de celule-suse. Maduva osoasa produce in fiecare zi miliarde de celule, de exemplu 200 miliarde de globule rosii si 10 miliarde de polinucleare neutrofile. In caz de nevoie, productia de celule a maduvei osoase creste considerabil. Astfel, pentru globulele rosii, numarul poate fi multiplicat cu 10 in caz de pierdere prin hemoragie sau prin hemoliza (distrugere). Explorari si patologie – Maduva osoasa este explorata si studiata printr-o punctie, realizata in stern sau printr-o biopsie efectuata la nivelul crestei iliace posterioare. Bolile maduvei osoase pot fi clasificate in diferite categorii. – Aplaziile, saracia maduvei osoase in celule suse ale diferitelor descendente, sunt provocate, in general, de o leziune a celulelor suse. Toxicitatea anumitor medicamente poate fi o cauza. – Bolile cauzate de toxice sau de deficitele in vitamine (medicamente toxice industriale ca benzenul, carenta in acid folic, in vitamina B12) impiedica dezvoltarea normala a celulelor maduvei – Proliferarile anormale ale celulelor prezente in maduva se observa in cursul diferitelor tipuri de boala maligna (leucemie, mielom etc.). – Fibroza maduvei se observa in cursul mielofibrozelor (cresterea retelei de colagen situata in jurul celulelor suse ale maduvei osoase). Sinonim: maduva hematopoietica.

Tulburare de vedere cu caracter halucinator, care consta din impresia de marire a obiectelor sau a persoanelor pe care le priveste bolnavul. Poate fi datorata unei boli ce afecteaza macula, dar poate aparea, de asemenea si in spasmul de acomodatie. Sinonim: macropie.

Tulburare de vedere cu caracter halucinator, care consta din impresia de marire a obiectelor sau a persoanelor pe care le priveste bolnavul. Poate fi datorata unei boli ce afecteaza macula, dar poate aparea, de asemenea si in spasmul de acomodatie. Sinonim: macropsie.

Dezvoltare exagerata a maxilarelor. Macrognatia poate fi o malformatie ereditara sau consecinta unei macroglosii (dezvoltare excesiva a limbii). Sinonim: macrognatie.

Crestere in volum a limbii. – macroglosia congenitala corespunde unei malformatii a vaselor sangvine sau a vaselor limfatice, unui chist sau unei ectopii tiroidiene (un fragment din glanda tiroida se afla plasat anormal in interiorul limbii). Poate sa apara de asemenea in cadrul sindromului Down. – macroglosie dobandita apare la varsta adulta. Daca ea se dezvolta treptat pe o durata de mai multi ani, poate fi rezultatul unei tulburari hormonale ca insuficienta glandei tiroide (mixedem) sau acromegalie (hipertrofia extremitatilor: cap, maini, picioare). Daca ea apare brusc in cateva zile, atunci traduce o inflamatie a venelor linguale.

Prezenta in sange a unor mari cantitati de macroglobuline, produse de o proliferare maligna a limfocitelor in anumite tipuri de limfoame.

Prezenta in sange de eritrocite anormal de mari (macrocite). Macrocitoza este caracteristica anumitor tipuri de anemie (anemie macrocitara), cum ar fi anemia din deficitul de vitamina B12 si acid folic sau in anemiile caracterizate printr-o crestere a ratei de productie a eritrocitelor.

Persoana care prezinta macrocefalie. Capul este foarte mare in raport cu corpul.

Se spune despre un regim vegetarian compus, in principal, din cereale, legume si fructe. Macrobiotica provine din gandirea chineza, in conceptia careia, orice manifestare din lume este guvernata de ritmul a doi timpi, cel al timpului pasiv si cel al timpului activ (zi/noapte, vara/iarna), dupa legea lui yin si yang, yin reprezentand inertia, iar yang, forta. Pornind de aici, o metoda macrobiotica se vrea un mjloc de a gasi prin alimentatie un echilibru fizic si psihic si de a fi in armonie cu mediul. Hrana se imparte in alimente yang (cereale, mancaruri sarate) si alimente yin (fructe, mancaruri acide si dulci, potasiu): alimentatia macrobiotica cuprinde mai multe paliere care introduc restrictiile succesiv (eliminarea produselor animale, apoi a fructelor); un raport intre yin si yang de 5/1 constituie echilibrul perfect, regimul „ideal” (corespunzand ultimului palier) fiind compus exclusiv din cereale (orez brun). Acest tip de alimentatie, foarte carentata, este nerecomandabil.

Este o afectiune dermatologica grava caracterizata printr-o dezlipire a intregului epiderm. Sindromul lui Lyell survine la adult, cu ocazia luarii anumitor medicamente sau la copil ca urmare a unei infectii cu stafilococ. Acest sindrom se manifesta prin aparitia brusca a unei roseli cutanate generalizate, pe care apar basicute/umplute cu lichid, care se rup foarte repede, lasand dezvelite tesuturile subiacente si dand bolnavului un aspect caracteristic de oparit. Se mai observa febra, dureri articulare, deshidratare, oboseala intensa. Tratamentul se realizeaza de urgenta, in mod intensiv, intr-un serviciu specializat de reanimare. Pe langa antibioticele pentru prevenirea riscului de suprainfectie, tratamentul mai consta in stavilirea simptomelor, ingrijiri cutanate repetate, alimentatie artificiala, rehidratare cu perfuzie intravenoasa. Sinonim:necroliza epidermica acuta.

Dizaharid care se gaseste in lapte si este format dintr-o molecula de glucoza si una de galactoza. Este o substanta organica incolora, cu gust dulce. Intoleranta la lactoza?- Exista mai multe tipuri de intoleranta la lactoza. Foarte rara este intoleranta cu caracter ereditar, consecutiva unui deficit congenital de lactaza. Ea se manifesta de la nastere printr-o diaree si prin vome declansate de lapte. Aceasta intoleranta este definitiva; tratamentul ei consta in excluderea laptelui din alimentatia subiectului si inlocuirea lui cu alimente industriale speciale, fara lactoza. O intoleranta la lactoza poate surveni si mai tarziu, spre varsta de 5 ani. Ea este consecutiva atunci unei micsorari sau unei sistari a activitatii lactazice, dar nu impune, in general o excludere definitiva a laptelui, din care mici cantitati (mai putin de un sfert de litru) sunt tolerate perfect, la fel ca si iaurtul. In sfarsit, o intoleranta la lactoza poate fi tranzitorie, legata de o afectiune digestiva, cel mai frecvent de o diaree acuta infectioasa; ea se vindeca atunci concomitent eu aceasta. Reintroducerea laptelui se face treptat in patru sau cinci zile.

Un tip de regim vegetarian in care sunt permise alaturi de vegetale si lactate.

Un tip de regim vegetarian in care sunt permise alaturi de vegetale si lactate si oua.