Sylvius (scizura a lui)
Sant profund al cortexului cerebral, indreptat din fata in spate pe fata laterala a fiecareia dintre emisferele cerebrale, separand lobii frontal si parietal de lobul temporal.
Aici puteți găsi dictionarul medical, termeni de specialitate explicati de dictionarul medical, explicarea bolilor, traducerea unor cuvinte specifice domeniului medical utilizate de medici
Dicționar medical cu termeni medicali explicați pentru o mai bună înțelegere a stării de sănătate, a celor mai frecvente boli și afecțiuni
Sant profund al cortexului cerebral, indreptat din fata in spate pe fata laterala a fiecareia dintre emisferele cerebrale, separand lobii frontal si parietal de lobul temporal.
Asociere a unei eruptii acute febrile formate din papulonoduli (ridicaturi rotunde si de consistenta tare), cu un edem foarte pronuntat cauzat de infiltratia in derm a anumitor globule albe, polinuclearele neutrofile, precum si cu o crestere in sange a numarului acestor polinucleare neutrofile. Sindromul lui Sweet afecteaza femeile intre 30 si 50 ani. Tratamentul – Consta in luarea de corticosteroizi pe cale orala timp de 3 luni. Evolutia este, in general, favorabila. Sunt posibile recidivele si ele depind de afectiunea subiacenta; o supraveghere sangvina indelungata este necesara din cauza posibilitatii de a surveni ulterior sindroame mieloproliferative. Sinonim: dermatoza acuta febrila neutrofilica.
Asociere de diferite afectiuni cutanate (acnee, pustuloza) si osteoarticulare (sinovita, hiperostoza, osteita).
Sutura chirurgicala a trompei uterine.
Desfacerea chirurgicala a aderentelor care fixeaza trompa si pavilionul acesteia la organele din jur.
Bacterie patogena intestinala care cauzeaza unele boli infectioase (febra tifoida, paratifosul, intoxicatii alimentare etc.).
Vas superficial de calibru mic asigurand intoarcerea sangelui din membrele inferioare in inima. Exista doua vene safene, una intema, alta externa, pentru fiecare dintre membrele inferioare. Aceste vene pot fi atinse de varice, se pot dilata si pot justifica – fie din motive terapeutice, fie din motive estetice – practicarea de injectii sclerozante sau un gest chirurgical (stripping).
Vezicula in vestibulul membranos, situata dedesubtul utriculei, in partea cea mai decliva a cavitatii vestibulare, de forma sferica, cu diametrul de 2 mm, prezentand pe fata interna o proeminenta albicioasa, pata acustica, care corespunde terminatiei nervului sacular.
Examen radiologic care exploreaza continutul canalului rahidian lombar si sacral si, indeosebi, al radacinilor nervilor rahidieni destinati membrelor inferioare. Indicatii – Saccoradiculografia este o forma de mielografie. Ea exploreaza terminatia maduvei spinarii, radacinile nervoase care pornesc de la ea si fundul de sac meningean. Ea da posibilitatea punerii in evidenta a compresiei unui nerv in cursul unei sciatici de durata sau complicata cu o hernie discala, de o tumora a unei radacini nervoase, de o ingustare a canalului osos, de o leziune directa sau indirecta a maduvei in caz de paralizie a membrelor inferioare, de pierdere a controlului sfincterelor si, mai ales, permite sa se stabileasca partea si nivelul leziunii. Ea mai permite si sa se efectueze prelevari de lichid cefalorahidian cu scopul ca acesta sa fie analizat in laborator. Contraindicatii – Saccoradiculografia nu este practicata la femeia gravida din cauza pericolului pe care il prezinta radiatiile X pentru fat. Tehnica – Injectarea, prin punctie lombara, a unui produs de contrast iodat hidrosolubil permite opacifierea lichidului cefalorahidian care circula in spatiul subarahnoidian. Se mai pot astfel observa limitele canalului rahidian (peretii laterali si fundul de sac inferior) si continutul lui. Acesta apare ca negativ (de culoare deschisa) pe fondul opac: partea inferioara a maduvei spinarii (conul terminal) si radacinile nervoase ale membrelor inferioare (coada de cal). Efecte secundare – Produsul de contrast iodat poate provoca o reactie trecatoare: greturi, varsaturi, eruptie cutanata de tip urticarie sau chiar scaderea presiunii arteriale. Daca pacientul este alergic la iodul din produsul de contrast, medicul ii prescrie un tratament antialergic cu cateva zile inainte de examen. Saccoradiculografia era, pana de curand, un examen prescris in mod curent. Dar, datorita caracterului lor mai simplu si mai eficace, scanerul si, actualmente, imageria prin rezonanta magnetica (I.R.M.) sunt preferate acesteia de acum inainte. Sinonime: mielografie dorsolombara, radiculografie lombara.
Aspect al limbii caracterizat prin acoperirea mucoasei linguale cu un depozit alb-galbui, se intalneste in unele tulburari gastrice legate sau nu de o afectiune generala.
Malformatie la nivelul structurii osoase numita „sa turca” situata intracranian (unde se gaseste de obicei glanda hipofiza) caracterizata prin prezenta unei cavitati cu lichid la acest nivel.
Ruperea membranei amniotice inainte de termenul nasterii.
Afectiune cutanata provocata de parazitii din ordinul acarienilor, sarcoptii (Sarcoptes scabiei). Scabia survine in epidemii ciclice, separate prin perioade de 30 pana la 40 ani. Dupa tipul de transmisie, se deosebeste scabia zisa umana, caracterizata printr-o contaminare pornind de la o alta persoana, de scabia zisa ne-umana, caracterizata printr-o contaminare plecand de la un animal sau de la o planta. Sinonime: acarioza sarcoptica, scabie, sarcoptidoza, scabioza.
Anestezie regionala a abdomenului si membrelor inferioare prin injectarea unui anestezic in canalul rahidian. Rahianestezia este utilizata in chirurgia aparatului urinar jos (vezica), a aparatului genital feminin, a anusului si a membrelor inferioare. Rahianestezia are un efect mult mai rapid decat anestezia peridurala, dar, spre deosebire de ea, nu poate fi practicata pentru operatii cu durata mai mare 2,5 ore. Principiu – Se injecteaza un anestezic local in lichidul cefalorahidian, la inaltimea radacinilor nervoase ale cozii de cal. Dupa cateva minute se instaleaza un blocaj senzitiv si motor complet al partii de jos a corpului, intinzandu-se pe o regiune mai mare sau mai mica, neurcand mai sus de partea inferioara a abdomenului. Desfasurare – Rahianestezia este realizata dupa instituirea unei perfuzii intravenoase. Bolnavul este asezat pe marginea mesei de operatie sau culcat pe o parte. Dupa introducerea prin piele, intre doua vertebre lombare, a unui trocar (ac gos tubular destinat sa ghideze traiectul) se infige usor prin trocar un ac fin pana cand lichidul cefalorahidian reflueaza, apoi se injecteaza anestezicul prin acul fin cu ajutorul unei seringi. Efecte nedorite – Acestea sunt foarte rare si pot surveni in timpul anesteziei sau in orele urmatoare: greturi si varsaturi, scaderea tensiunii arteriale, retentia pasagera a urinei, dureri de cap.
Alterare a vocii, care se traduce printr-un timbru surd, aspru sau harait. O raguseala este provocata de o boala a laringelui sau de o anomalie a functionarii sale (laringita, surmenaj vocal). Tratamentul raguselii depinde de cauza sa: oprirea fumatului in caz de laringita, repaus vocal in caz de surmenaj etc. Orice raguseala care persista mai mult de 15 zile impune un examen medical serios.
Examen radiologic asociat cu un studiu al presiunilor caii biliare principale (canalul coledoc), practicat in cursul unei interventii chirurgicale. Examenul radiologic biliar peroperatoriu este indicat in timpul ablatiei veziculei biliare, operatie impusa de o litiaza biliara (formarea de calculi). Acest examen permite sa se asigure ca pe calea biliara principala nu exista nici un obstacol (calcul sau obstacol functional). In anumite indicatii, el este completat printr-un studiu manometric biliar. O sonda dotata cu un aparat de masurare a presiunilor este introdusa atunci in canalul coledoc, accesibil in mod direct, urmata de o alta sonda care permite opacifierea aeestui conduct cu un produs radioopac pentru a putea obtine imagini radiologice.
Fotografiere pe film fotografic, cu ajutorul razelor X, a imaginii unui corp opac, imaginea insasi.
Inregistrare cinematografica a imaginilor unui organ in miscare, obtinuta prin radiologie.
Examen radiologic care exploreaza continutul canalului rahidian lombar si sacral si, indeosebi, al radacinilor nervilor rahidieni destinati membrelor inferioare. Indicatii – Saccoradiculografia este o forma de mielografie. Ea exploreaza terminatia maduvei spinarii, radacinile nervoase care pornesc de la ea si fundul de sac meningean. Ea da posibilitatea punerii in evidenta a compresiei unui nerv in cursul unei sciatici de durata sau complicata cu o hernie discala, de o tumora a unei radacini nervoase, de o ingustare a canalului osos, de o leziune directa sau indirecta a maduvei in caz de paralizie a membrelor inferioare, de pierdere a controlului sfincterelor si, mai ales, permite sa se stabileasca partea si nivelul leziunii. Ea mai permite si sa se efectueze prelevari de lichid cefalorahidian cu scopul ca acesta sa fie analizat in laborator. Contraindicatii – Saccoradiculografia nu este practicata la femeia gravida din cauza pericolului pe care il prezinta radiatiile X pentru fat. Tehnica – Injectarea, prin punctie lombara, a unui produs de contrast iodat hidrosolubil permite opacifierea lichidului cefalorahidian care circula in spatiul subarahnoidian. Se mai pot astfel observa limitele canalului rahidian (peretii laterali si fundul de sac inferior) si continutul lui. Acesta apare ca negativ (de culoare deschisa) pe fondul opac: partea inferioara a maduvei spinarii (conul terminal) si radacinile nervoase ale membrelor inferioare (coada de cal). Efecte secundare – Produsul de contrast iodat poate provoca o reactie trecatoare: greturi, varsaturi, eruptie cutanata de tip urticarie sau chiar scaderea presiunii arteriale. Daca pacientul este alergic la iodul din produsul de contrast, medicul ii prescrie un tratament antialergic cu cateva zile inainte de examen. Saccoradiculografia era, pana de curand, un examen prescris in mod curent. Dar, datorita caracterului lor mai simplu si mai eficace, scanerul si, actualmente, imageria prin rezonanta magnetica (I.R.M.) sunt preferate acesteia de acum inainte. Sinonime: mielografie dorsolombara, saccoradiculografie.
Se spune despre o manifestare patologica provocata de o radioterapie.
Structura osoasa constituita din 33 de vertebre suprapuse, intinzandu-se de la baza craniului la bazin, care inconjoara si protejeaza maduva spinarii si sustine capul si trunchiul. Structura si functie – Cele 33 de vertebre sunt compuse din 7 vertebre cervicale, 12 vertebre dorsale, 5 vertebre lombare, 5 vertebre sudate ale sacrumului si din 4 vertebre sudate ale coccisului. In fiecare interval dintre doua vertebre se afla un disc format din cartilagiu fibros si dens la periferie si dintr-un nucleu central elastic, nucleus pulposus. Fiecare vertebra prezinta, in spatele corpului sau o cavitate centrala. Cum vertebrele sunt suprapuse, aceste cavitati formeaza un canal lung, denumit canal rahidian. Acesta inchide in interior maduva spinarii, de la care pornesc radacinile nervilor periferici. Patologie – Rachisul poate fi afectat de anomalii congenitale, mecanice sau degenerative, precum leziunile inflamatorii sau infectioase: – Anomaliile congenitale sunt reprezentate prin spina bifida (defect de inchidere a canalului rahidian). – Deformatiile rachisului pot sa se traduca printr-o lordoza (curbura accentuata la nivelul vertebrelor cervicale sau lombare), de o cifoza (curbura accentuata la nivelul vertebrelor dorsale) sau de o scolioza (deviatie laterala) – Infectiile cele mai frecvente ale rachisului sunt osteomielitele (infectii ale osului si maduvei osoase). Inflamatiile articulatiilor vertebrale, ca o spondilodiscita (inflamatia simultana a unui disc intervertebral si a vertebrelor adiacente, adesea de origine infectioasa), pot antrena o redoare permanenta sau o deformatie a coloanei. – Leziunile ca ruptura musculara, entorsa ligamentara, luxatia, hernia discala pot fi provocate de gesturi excesive – Degenerescenta rachisului se caracterizeaza printr-o artroza a cartilagiului articular. Ea este cauzata de uzura si atinge indeosebi subiectii peste 60 de ani. Persoanele in varsta, femeile dupa menopauza sunt expuse osteoporozei. Sinonim: coloana vertebrala, spate.
Metoda de tratament al bolilor cutanate care asociaza administrarea de psoralene (substante care exercita o actiune fotosensibilizanta) cu expunerea la radiatiile ultraviolete. Indicatii – Puvaterapia este indicata mai ales in tratamentul psoriazisuIui, dar si in cel al bolii numita vitiligo, in care poate contribui la repigmentarea pielii, si in cel al altor afectiuni ca parapsoriazisul, micozisul fungoid sau mastocitozele. Ea este, de asemenea, utilizata pentru prevenirea cazurilor de lucita (eruptii declansate de expunerea la soare). Mecanismul de actiune al puvaterapiei este fixarea psoralenei pe A.D.N.-ul celulelor (constituent ai cromozomilor), care blocheaza diviziunea celulara a keratinocitelor (celulele epidermului) si provoaca o fotosensibilizare: celulele devin mai sensibile la radiatii. Desfasurare – Bolnavul absoarbe psoralenele pe cale orala cu o cantitate mica de produs lactat cu 2-3 ore inaintea sedintei. Aceasta se desfasoara intr-o cabina speciala si dureaza dupa caz intre 2 si 15 minute; subiectul este complet dezbracat, dar trebuie sa poarte o protectie oculara (ochelari speciali) si, daca este barbat, o protectie genitala. Tratamentul se intinde pe mai multe luni, mai intai cate 3 sedinte saptamanal, apoi cate una pe saptamana. Contraindicatii – Puvaterapia este contraindicata in caz de sarcina (din cauza psoralenelor), de insuficienta hepatica, de insuficienta renala, de cataracta (risc de leziuni oculare grave), de cancer al pielii sau de leziune cutanata (alunita) susceptibila la malignizare; se procedeaza in acest ultim caz la ablatia leziunii inainte de a intreprinde un tratament. Sinonim: fotochimioterapie.
Tumora benigna care se dezvolta la nivelul ductelor galactofere ale glandei mamare.
Portiune a peretelui duodenal unde se imbina canalul coledoc (canalul biliar principal, vehiculul bilei) si canalul lui Wirsung (canalul pancreatic, vehicul al sucului pancreatic). Sinonim: Vater (ampula a lui).
Muschii papilari sunt muschii de la nivelul valvelor cardiace; au rol in inchiderea si deschiderea valvulara.
Mica proeminenta a pielii, a unor mucoase.
Test diagnostic pentru afectiunile maligne sau premaligne ale colului uterin prin examenul citologic exfoliativ. Se disting cinci clase: – I: frotiu normal – II: frotiu inflamator – III: frotiu suspect cu celule modificate – IV: frotiu tipic neoplazic, cu celule atipice si celule normale – V: frotiu neoplazic cu un mare numar de celule atipice. Sinonime: test Papanicolau, frotiu Papanicolau.
Tumora maligna care se dezvolta pe seama pancreasului exocrin (adica a tesutului glandular care secreta enzimele digestive), de cele mai multe ori sub forma unui adenocarcinom (cancer al tesutului glandular), mult mai rar pe seama pancreasului endocrin (adica al tesutului glandular care secreta insulina), sub forma unui insulinom. Cancerul de pancreas afecteaza indeosebi barbatii trecuti de 50 ani si pare a fi favorizat de tabagism sau de diabet. Simptome si semne -Un adenocarcinom al pancreasului nu este descoperit de cele mai multe ori decat tardiv, prin dureri epigastrice. Alterarea starii generale este rapida, cu pierderea in greutate, lipsa de pofta de mancare, oboseala si uneori varsaturi. In tumorile capului de pancreas, se observa instalarea unui icter, provocata prin compresia caii biliare principale de catre tumora. Cancerul pancreasului poate sa mai fie descoperit si prin metastazele hepatice, prin dezechilibrul inexplicat al unui vechi diabet tratat corect etc. Diagnostic – Diagnosticul consta din diferite examene: ecografie, scaner abdominal, ecoendoscopie; eventual, o arteriografie este realizata preoperator. Se observa uneori o crestere a nivelului sangvin al amilazei (enzima pancreatica) si o colestaza (oprirea scurgerii bilei in caile biliare). Tratament – Tratamentul este chirurgical (ablatia totala sau partiala a pancreasului). Atunci cand ablatia este imposibila, cancerul fiind deja prea avansat, tratamentul consta in administrarea de analgezice si in aportul nutritional. Cancerul de pancreas are un prognostic sever.
Boala inflamatorie care afecteaza toate cele trei straturi ale inimii: pericardul, miocardul si endocardul.
Reprezinta o senzatie de batai ale inimii mult mai rapide si mai putin regulate decat de obicei. Ele sugereaza existenta unei tulburari de ritm cardiac, dar pot sa insoteasca un efort mare, o emotie sau un bufeu de angoasa.