Dictionar medical

Tulburare ce apare dupa nastere, de obicei dupa a treia sau a patra zi si care se caracterizeaza prin probleme emotionale (plans fara motiv, iritabilitate, neliniste si anxietate), care de obicei nu determina afectare functionala.

Tip de paraziti ce afecteaza omul si animalele. Speciile intalnite in imbolnavirile umane sunt Babesia divergens, Babesia microti si Babesia duncani. Boala este numita babesioza.

Exces de uree in urina.

Prelungire a celulei nervoase.

Medicament analgezic si antipiretic (activ fata de durere si febra) de referinta. Acidul acetilsalicilic, singur sau in asociere cu alte principii active, intra in compozitia a numeroase preparate farmaceutice. Utilizarea sa terapeutica depinde de posologie in doze mici, este un antiagregant plachetar: el impiedica plachetele sanguine sa se prinda unele de altele, ceea ce evita formarea cheagurilor de sange in vase. In dozele medii obisnuite, acidul acetilsalicilic este analgezic si antipiretic, in doza mare, este un antiinflamator, indicat in unele afectiuni reumatismale. Contraindicatii – Atunci cand in antecedente exista un ulcer de stomac sau un astm, prescrierea acidului acetilsalicilic devine o problema delicata. El este contraindicat la sfarsitul sarcinii, subiectilor alergici la salicilati (grupul de medicamente caruia ii apartine) si copiilor sub 12 ani pe durata unei boli virale. In plus, exista numeroase interactii nedorite cu alte substante: antiinflamatoarele nesteroide si anticoagulantele. Efecte secundare – Principalele efecte secundare sunt: leziunile digestive (gastrita), tulburarile hemoragice (sangerari digestive, hemoragii la sfarsitul sarcinii), trombopeniile (scaderea numarului de plachete sanguine), sindromul lui Reye (afectarea ficatului si encefalului, la copiii mai mici de 12 ani infectati cu un virus). Pot interveni si intoxicatii grave, mai ales la copil; ele se manifesta prin tulburari de auz, transpiratii, voma, hipotensiune arteriala, somnolenta si acidoza (exces de acizi in organism). Sinonim: aspirina.

Neurotransmitator in sinapsele nervilor parasimpatici si in jonctiunile neuromusculare.

Retinerea voluntara de la consumul unor alimente, alcool, droguri sau de la activitatea sexuala.

1. Zgarietura sau fenomen fiziologic sau patologic de slefuire a marginilor si suprafetelor dintilor antagonisti prin articularea interdentara sau masticatie. 2. In dermatocosmetologie, termenul de abraziune este folosit pentru a defini procedurile de exfoliere a tegumentului.

Malformatie congenitala manifestata prin absenta totala sau partiala a pleoapelor. Sinonim: ablefarie.

Malformatie congenitala manifestata prin absenta totala sau partiala a pleoapelor. Sinonim: ablepharie.

Pierderea sau degenerarea functiilor fara o cauza aparenta.

Muschi care efectueaza miscari de abductie.

Interventie chirurgicala prin care se indeparteaza grasimea si tegumentul in exces de la nivelul abdomenului.

Partea inferioara a trunchiului, continand cea mai mare parte a viscerelor aparatului digestiv si a aparatului urinar. Continutul abdominal este invelit intr-un sac conjunctiv, peritoneul. Cavitatea abdominala se imparte pe doua niveluri. Etajul superior cuprinde ficatul, caile biliare, pediculul hepatic, duodenul, pancreasul, stomacul si splina. Etajul inferior cuprinde intestinul gros, intestinul subtire (jejunul si ileonul) si apendicele. O parte a colonului si rectul se gasesc in bazinul mic, subdiviziune a etajului inferior limitata prin arcul osos al centurii pelviene (sacrumul si osul iliac). Acesta mai contine, la barbat, vezica urinara, ansa sigmoida si ansele subtiri; la femeie, vezica urinara, uterul, trompele si ovarele. Examene – Palparea abdominala permite examinarea ficatului, splinei, uterului, vezicii urinare, detectarea anumitor tumori, perceperea unei distensii gazoase (meteorism) sau a unei efuziuni peritoneale (ascita). Explorarea clinica a continutului abdominal mai poate face apel si la tuseul rectal, asociat cu tuseul vaginal la femeie. Mijloacele de explorare a abdomenului, luate in ordinea crescanda a complexitatii lor, sunt: radiografia simpla (abdomen fara pregatire), ecografia, scanografia si imageria prin rezonanta magnetica (I.R.M. sau imagerie R.M.N.) Patologie – Peretele abdominal poate comporta zone de mai mica rezistenta, care stau la originea herniilor: canalul inghinal, ombilicul etc. Insusi peretele abdominal, in afara organelor, poate fi sediul unor contuzii sau al unor plagi. O contuzie poate provoca o leziune mai mult sau mai putin importanta a unui organ intern plin: ficat, splina, pancreas, cu risc de hemoragie interna in cazul primelor doua organe, de pancreatita in cazul ultimului organ. O contuzie atrage adesea dupa sine si o smulgere vasculara, sursa de hemoragie, si spargerea unui organ intern cavitar, ceea ce provoaca o peritonita. Cele doua leziuni pot fi asociate. Semnele unei hemoragii interne sau ale unei peritonite determina interventia de urgenta. O plaga poate sa nu lezeze decat peretele abdominal sau sa fie penetranta, adica transfixianta (sa comporte o intrare si o iesire). Orice plaga penetranta necesita conditii operatorii perfecte. Tratamentul in cazul unei plagi abdominale  se bazeaza pe doua principii: corectarea socului si sangerarii printr-o reanimare rapida si explorarea chirurgicala completa a cavitatii abdominale.

Colectie purulenta constituita, plecand de la un focar local de infectie, pe seama tesuturilor normale. Prin extensie, se mai numeste abces sau empiem, colectia purulenta constituita intr-o cavitate seroasa (peritoneu, pleura, meninge). Abcesele se pot dezvolta in oricare punct al organismului. Abcesul superficial, accesibil vederii si palparii, este amplasat cel mai des la degete (panaritiu) sau pe marginea anusului, dar si in gat, pe sezut, subsuoara sau pe partea ventrala. Abcesul profund poate fi localizat la nivelul ficatului, rinichiului, creierului, plamanului. Gravitatea sa depinde de localizare: abcesul creierului, fiind asemanator cu tumora, poate provoca hipertensiune intracraniana. Dupa modul lor de constituire si dupa viteza de evolutie, se pot distinge abcesele calde de abcesele reci.

Abcesul rece este cauzat de bacilul lui Koch, agentul tuberculozei sau de ciuperci microscopice. Simptome si semne – Abcesul rece, cu constituire lenta si care nu antreneaza o reactie inflamatorie, evolueaza spre fistulizare. Cand este superficial, el lasa sa iasa in afara un puroi granulos. Cand este profund, se propaga spre os si muschi. El se manifesta printr-o febra prelungita si neregulata, o alterare a starii generale si pierdere in greutate.

Abces ce apare in osul care inconjoara varful dintelui.

In psihiatrie, stare a unui subiect afectat de disparitia unei legaturi afective sau materiale de care se leaga existenta sa. Abandonul poate privi o legatura naturala (parinti, copii) sau liber consimtita (soti, prieteni). El se manifesta printr-o dereglare profunda, a carei persistenta este adesea indiciul unor tulburari grave la copil (sindromul de arieratie afectiva, spitalism) si la subiectul varstnic, care sunt adesea foarte vulnerabili.

Este o boala a sistemului nervos central, de natura genetica ce este provocata de o acumulare a grasimilor in creier. Este destul de rara si afecteaza mai ales popoarele din Centrul si Nordul Europei. Apare inca din primul an de viata si se manifesta prin oprirea si apoi regresia achizitiilor psihice, intelectuale si motorii.

Desen care nu se poate sterge, practicat pe piele. Un tatuaj este realizat de cele mai multe ori din motive de gust personal, dar el mai poate avea ca scop si o reparatie estetica practicata de un medic specialist, constand, de exemplu, in redesenarea areolei unui san dupa o interventie chirurgicala Tehnica – Diferiti pigmenti pot fi introdusi in derm, fie prin intepaturi, cu ajutorul unor ace manipulate cu mana sau montate intr-un aparat electric, fie prin depuneri in incizii cutanate, care se cicatrizeaza si inchid in interior pigmentul; de asemenea, se mai poate trece un fir colorat printr-un tunel sapat in epiderm. Riscuri – Riscul principal al tatuajului este contaminarea cu agenti infectiosi ca HIV sau virusul hepatitei, transportati prin instrumente de la o persoana contaminata la o persoana indemna (care nu are in corp acesti agenti infectiosi). Probabilitatea acestor incidente este ridicata atunci cand se apeleaza la tatuatori neprofesionisti care nu respecta regulile de asepsie, de sterilizare si de utilizare a materialului de unica intrebuintare. In plus, tatuajele facute de neprofesionisti sunt, in general, mai profunde, mai neregulate si mai dificil de sters decat cele care sunt realizate de profesionisti. Tehnicile de distrugere a tatuajelor sunt numeroase, dar nici una nu este cu adevarat satisfacatoare, deoarece toate sunt indelungate (mai multe luni) si expun la un risc de cicatrice, in particular hipertrofica (prin formarea unui sul fibros).

Schelet al partii posterioare a piciorului. Tarsul se compune din doua parti: – Tarsul anterior formeaza scheletul unei parti din spatele piciorului; el cuprinde 5 oase scurte juxtapuse: cuboidul, scafoidul si cele 3 oase cunciforme. Tarsul participa la constituirea boltei plantare. – Tarsul posterior cuprinde doua oase suprapuse: calcaneul (osul calcaiului) si, deasupra, astragalul. Patologie – Fracturile de astragal si de calcaneu survin in cursul traumatismelor violente sau al caderiior grave. Tratament Tratamentul chirurgical, este adesea dificil, deoarece el trebuie sa reconstituie suprafetele articulare corecte. Necroza osului fracturat (in particular a astragalului) sau survenirea unei artroze posttraumatice constituie principalele complicatii. – Fracturile cuneiformelor, mai benigne, sunt tratate ca fracturi ale metatarsienelor printr-o imobilizare gipsata de 6 pana la 10 saptamani. – Fracturile scafoidului tarsian pot sa se complice cu o luxatie care face necesara o interventie chirurgicala.

Stiinta care se ocupa cu studiul conditiilor, cauzelor si naturii unui deces. Stiinta care studiaza semnele, fenomenele si ritualurile (in etnologie) legate de moarte.

Totalitate a tulburarilor provocate de prezenta de lichid sub presiune in interiorul pericardului (invelisul seros al muschiului cardiac). Lichidul continut in pericard este de cele mai multe ori format din sange, raspandit in decursul unei interventii de chirurgie cardiaca. Ecocardiografia confirma diagnosticul. Tratamentul consta intr-o punctie imediata a pericardului. In functie de gravitatea atingerii, se ajunge de cele mai multe ori la completarea acestui act cu un drenaj chirurgical.

Medicament utilizat pentru proprietatile sale antiinflamatoare si imunosupresive. Talidomida era utilizata in anii ’60 ca hipnotic (impotriva insomniei). Prescrisa multor femei gravide, talidomida a provocat nou-nascutilor focomelii (malformatii ale membrelor, mainile si picioarele fiind legate direct de trunchi). Actualmente talidomida este indicata, in principal, in tratamentul leprei, lupusului eritematos diseminat, aftelor multiple care complica SIDA. Ea mai este prescrisa si in prezent in cursul reactiilor de rejectie a grefei. Distribuirea ei este riguros reglementata. Contraindicatii – Talidomida este strict interzisa femeii gravide si femeilor aflate la varsta procreatiei.

Teama patologica de mare.

Boala ereditara caracterizata printr-un defect al sintezei hemoglobinei, care se traduce prin microcitoza (micsorarea in dimensiuni a globulelor rosii) si adesea printr-o anemie. Frecventa – Talasemia este foarte raspandita pe tot conturul Marii Mediterane, precum si in Orientul Apropiat, in Africa subsahariana, in India, in tot sud-estul asiatic si in sudul Chinei. Diferite tipuri de talasemie – Talasemiile sunt anomalii genetice caracterizate prin defectul de sintetizare a unuia dintre lanturile globinei, constituentul principal al hemoglobinei. Hemoglobina cuprinde, la adult, doua feluri de lanturi de globina, globina alfa si globina beta, a caror sinteza este sub dependenta genelor corespunzatoare. In consecinta, se disting doua mari tipuri de talasemii, talasemiile care afecteaza genele alfa, sau alfatalasemiile, si talasemiile care afecteaza genele beta, ori betatalasemiile. Alfatalasemia – Aceasta boala genetica, provocata de un defect al sintezei lanturilor globinei alfa are patru forme: cum exista cate doua gene alfa pe fiecare cromozom, o alfatalasemie poate rezulta din defectul a una pana la patru dintre aceste gene. Simptome si semne – Atingerea uneia sau a doua gene nu antreneaza decat o forma minora a bolii, fara anemie atingerea a 3 gene din 4 antreneaza o hemoliza (distrugerea globulelor rosii) cronica, ce constituie un handicap mai mult sau mai putin sever. Prognosticul este mult mai sumbru in cazul atingerii celor 4 gene alfa: copilul moare fie inainte, fie imediat dupa ce se naste. Betatalasemia – Aceasta boala genetica provocata de un defect de sintetizare a lanturilor globinei beta are doua forme principale. In fapt, exista o singura gena beta per cromozom. Talasemiile pot fi deci legate fie de una dintre aceste doua gene (talasemie heterozigota), fie de ambele gene (talasemia homozigota sau anemia lui Cooley). Simptome si semne – Betatalasemia heterozigota se caracterizeaza in formele cele mai severe printr-o anemie moderata. Anemia lui Cooley se traduce printr-o anemie grava, o deformatie a oaselor craniului care confera subiectului un facies mongoloid, o intarziere a cresterii si o splenomegalie (splina hipertrofiata). Diagnosticul si tratamentul talasemiilor – Diagnosticul se pune pe baza electroforezei (separarea componentelor unei solutii de macromolecule sub efectul campului electric) hemoglobinei, care permite punerea in evidenta a anomaliilor cantitative ale diferitelor sorturi de hemoglobina ale subiectului. Formele heterozigote nu necesita nici un tratament. Formele homozigote justifica tratamente specializate. Depistarea talasemiilor – Gravitatea bolii justifica depistarea heterozigotilor in vederea unui sfat genetic, comportand eventual propunerea unui diagnostic prenatal (prin biopsie a trofoblastului) atunci cand ambii parinti sunt purtatori ai unei gene talasemice, pusa in prealabil in evidenta intr-un prelevat sangvin. Sinonim: leptocitoza ereditara.

Structura a creierului care participa la receptia informatiilor nervoase. Talamusul este un centru nervos care joaca un rol de integrare in majoritatea functiilor nervoase. El primeste informatiile senzitive si senzoriale care provin de la alti centri nervosi si le analizeaza inainte de a le transmite cortexului cerebral.

Tulburare de ritm (aritmie) cardiac, caracterizata prin accelerarea frecventei cardiace (tahicardie).

Preparat farmaceutic in forma de disc mic – comprimat, pastila, pilula.

Manifestare neurologica tardiva a sifilisului.