Dictionar medical

Aditivul alimentar reprezinta orice substanta naturala sau chimica care nu este consumata ca aliment in sine si nu este folosita ca ingredient constituent al unui aliment, care are sau nu valoare nutritiva si care se adauga intentionat, cu un scop tehnologic (incluzand modificari organoleptice) in timpul producerii, procesarii, prepararii, tratarii, impachetarii, ambalarii, transportului si stocarii unui aliment, devenind un component sau afectand intr-un fel caracteristicile alimentelor la care se adauga.

Indepartarea unei canule.

Mic instrument in forma de tub utilizat de catre bolnavul asmatic pentru a-si controla starea respiratorie.

Parametrii utilizati in spirometrie, necesari pentru precizarea caracteristicilor ventilatorii pulmonare ale unui subiect.

Grafic desenat de un aparat de masura a respiratiei, utilizat pentru diagnosticarea si supravegherea afectiunilor respiratorii.

Insuficienta a dezvoltarii intelectuale. Deficienta mintala se deosebeste de psihozele infantile primitive, de sindroamele de carenta (spitalismul) si de deficitele senzoriale, perceptive sau motorii (surditate, instabilitate psihomotorie, dislexie). Ea grupeaza ansamblul de afectiuni care impiedica accesul copilului la autonomie si la adaptare sociala. Cauze – Deficienta mintala poate fi congenitala: aberatii cromozomiale (trisomia 21), tulburare ereditara de metabolism, boala endocrina a tiroidei sau paratiroidei, malformatie craniocerebrala, facomatoza, epilepsie. Ea poate, de asemenea, sa fie dobandita, in urma unei boli infectioase (rubeoIa, toxoplasmoza) contractata de mama in timpul sarcinii, unei encefalite, unei meningite sau unei suferinte cerebrale (provocata de o anoxie, o hemoragie, un icter nuclear (sindrom caracterizat prin leziuni ale nucleilor cenusii ai creierului). In 50% dintre cazuri, cauza ramane necunoscuta. Tratament – Orientarea si tratamentul copilului depind de mai multi factori: structura afectiva (uneori foarte bogata); starea functiilor senzoriale, motorii si instrumentale; stabilitatea comportamentului; armonia familiala; toleranta mediului etc. Copilul are mai ales nevoie sa simta incredere in altii si in el insusi. Asociata cu o sustinere psihoterapeutica, reeducarea permite adesea sa se obtina progrese apreciabile; in caz de agitatie sau de agresivitate a copilului, se asociaza uneori neuroleptice usoare. Sinonime: arieratie mintala, deficienta mintala, oligofrenie.

Sindrom caracterizat prin obstructia foramenelor Magendie si Luschka (orificii de comunicare intre ventriculii cerebrali), ce afecteaza circulatia normala a lichidului cefalorahidian avand drept consecinta aparitia hipertensiunii intracraniene.

Inflamatie, acuta sau cronica, a sacului lacrimal, situat intre unghiul intern al ochiului si nas. Sacul lacrimal este situat intre unghiul intern al ochiului si nas. Se disting doua tipuri de dacriocistita: – dacriocistita acuta, insotita de o tumefactie sau umflatura, de culoare rosie, calda la pipait si susceptibila de a se transforma intr-un abces de culoare deschisa; – diacriocistita cronica, care determina si aparitia chisturilor care contin mucus, numit mucocel. Mucocelul este o tumora benigna formata prin acumularea de mucus. In oftalmologie, mucocelul este constituit de sacul lacrimal, cand canalele lacrimale nu permit trecerea lichidului lacrimal (lacrimile), insotita de o obstructie/infundare a canalului nazal. Diocriocistita se datoreaza obstructiei canalului lacrimal, mai precis a canalului lacrimo-nazal. Canalul lacrimo-nazal face legatura intre sacul lacrimal si nas. Simptome – Simptomele acestei afectiuni sunt lacrimarea si durere insotita uneori de febra. Tratament – Tratamentul consta intr-o dacriocistitorinostomie, adica de o desfundare a canalului lacrimo-nazal. Aceasta se face de catre medicul oftalmolog. Aceasta interventie chirugicala, care poate fi realizata si de catre un chirurg plastician, restabileste legatura intre sacul lacrimal si deschizatura foselor nazale atunci cand canalul este infundat. In unele cazuri, aceasta operatie (care dureaza in jur de 30 de minute) se face sub anestezie locala cu ajutorul laserului. In caz de dacriocistita acuta este necesara incizia abcesului, urmat imediat de un drenaj chirurgical, acoperind toata portiunea cu antibiotice.

In forma de calice sau de cupa.

Ansamblu al conducturilor care vehiculeaza lacrimile provenind de la glandele lacrimale spre canalul lacrimonazal, care se deschide in fosele nazale. Sinonim: tract lacrimal.

Ansamblu al canalelor care asigura colectarea si transportul bilei care provine din ficat si este excretata in intestinul subtire. Sinonim: tract biliar.

Hormon secretat de glandele paratiroidiene, tiroida si timus, care are rol in metabolismul calciului (favorizeaza trecerea calciului din sange in os). Faciliteaza fixarea calciului pe oase si diminueaza nivelul calciului sangvin. Calcitonina antreneaza astfel o diminuare a nivelului sangvin al calciului cand acesta este anormal de ridicat; ea limiteaza absorbtia calciului de catre intestin si favorizeaza eliminarea lui pe cale renala. Calcitonina este de origine animala (porc, somon) sau sintetica (reproducand exact calcitonina umana). Utilizare terapeutica – Ea este indicata in bolile osoase ca osteoporoza, boala lui Paget, algodistrofia si in hipercalcemie. Administrarea de calcitonina se face prin injectii, cel mai des intramusculare. Efecte nedorite – Dintre efectele adverse sunt alergiile, bufeurile vasomotorii (inrosiri bruste) si tulburarile digestive (greturi, voma, diaree, dureri abdominale). Sinonim: tirocalcitonina.

Afectiune neurodegenerativa, rara, caracterizeaza prin prezenta zone de calcifiere in diverse regiuni cerebrale, in special in ganglionii bazali si cortex. Sinonim: sindrom Fahr.

Leziune benigna a pielii luand, in general, forma unei mici tumefactii, uneori inflamata. Termenul se aplica, in folosirea curenta, tuturor felurilor de leziuni cutanate, printre care terminologia medicala distinge mai precis: macula (pata plana), papula (mica pata usor suprainaltata), vezicula (mica ridicatura umpluta cu un lichid limpede), bula (ridicatura mai mare umpluta cu lichid), pustula (ridicatura continand puroi), nodul (sfera mica sau medie, mai mult sau mai putin profunda).

Bursita reprezinta inflamatia (acuta sau cronica) a unei burse seroase. O bursita se manifesta printr-o durere locala cu umflare si prezenta unui lichid in bursa. Inflamarea capsulei articulare invecinate poate insoti uneori bursita. Tratamentul presupune administrarea de unei medicatii antiinflamatorii completata cu manevre de mica chirurgie (punctie).

Formatie anatomica in forma de sac, plina cu un lichid vascos.

Boala infectioasa contagioasa consecutiva unei infestari neveneriene cu Treponema pallidum. Bejelul exista in stare endemica in regiunile de semidesert ale Orientului Mijlociu si Sahelului. Transmiterea sa, a carei modalitate este prost cunoscuta, se face in timpul copilariei pe cale bucala. Bejelul provoaca ulceratii cantonate la nivelul mucoaselor si zonelor umede ale pielii (gura, zona anogenitala), nedand loc unei alte complicatii si lasand subiectul intr-o stare generala buna. Mai tarziu pot aparea leziuni cutanate de mica gravitate (keratodermie palmoplantara – ingrosarea stratului cornos al boltei plantare). Treponema pallidum sta, de asemenea, la originea sifilisului; interpretarea serologiei poate fi dificila la adult. Tratamentul bejelului consta in administrarea de penicilina. Sinonim: sifilis endemic.

Prescurtare de la “bataile cordului fetal”.

Segmentul colector al rinichiului, format prin reunirea calicelor si care se prelungeste cu ureterul.

Boala infectioasa provocata de o bacterie Gram negativa, Bartonella bacilliformis, transmisa omului prin intepatura unei insecte, flebotomul, din genul Lutzomya. Bartoneloza face ravagii in stare endemica in vaile inalte ale Anzilor; omul este singura gazda cunoscuta a acestui germene. Tratamentul, eficace daca este aplicat inca din faza initiala, consta in administrarea de antibiotice. Sinonime: anemie de Peru, boala a lui Carrion, febra de Oroya.

Inflamatie a uneia sau chiar a celor doua glande ale lui Bartholin. O bartholinita survine cel mai des plecand de la o infectie vaginala. Ea poate, de asemenea, sa succeada infectarii unui pseudochist (chist fara epiteliu), format dupa obturarea canalului excretor al glandei. Simptomele sunt o umflatura rosie si dureroasa a partii posterioare a vulvei, insotita de febra. Ca urmare, se poate forma un abces, semnalat printr-o tumefiere cu prezenta puroiului subiacent. La inceputul inflamatiei, tratamentul face apel la antibiotice. Daca exista un abces, tratamentul este chirurgical.

Orice manifestare patologica legata de variatiile de presiune din interiorul organismului. Un barotraumatism survine la plonjarea submarina sau in avion fie la coborare, fie la urcare (accident de decompresie). De asemenea, mai pot surveni accidente zise barometrice la subiectii aflati sub ventilatie asistata (subiecti intubati sau traheotomizati, expusi la suprapresiunea unui respirator artificial).

Tulburare cardiaca asociind un zgomot anormal si un suflu in timpul sistolei. Sinonim: balonizare valvulara. Sindromul lui Barlow este legat de o scapare de sange printr-o valva sau chiar prin doua valve mitrale. Aceasta scapare este consecinta unei leziuni speciale, numita prolaps, caracterizata printr-o miscare anormala a valvei care face o proeminenta in cavitatea auriculului stang. Acest prolaps, cauzat de o anomalie a texturii valvei, este detectat la aproximativ 5% din populatie, dar numai la o foarte mica proportie da nastere unor complicatii, cel mai adesea benigne (amplificarea scaparii mitrale, tulburari ale ritmului cardiac) sau, in mod exceptional, mai grave (embolie, infectie a valvei).

Este un metal moale, alcalino-pamantos, de culoare alba-argintie, fiind utilizat in medicina ca substanta de contrast pentru explorarea radiologica a tubului digestiv.

Simptom caracterizat prin marirea volumului abdomenului provocata de acumularea de gaze in stomac sau in intestin. Sinonim: meteorism.

Perturbare a elocutiunii, caracterizata prin ezitare, repetare sacadata, pauze penibile si chiar impiedicare completa a facultatii de a articula. Balbism este o tulburare frecventa la copil, mai ales in randurile baietilor. Cauza – Cauza balbismului nu a fost stabilita cu certitudine. Balbismul poate depinde de cauze afective (soc emotiv intens, hiperemotivitate nevrotica) sau poate fi consecinta unei dezvoltari senzitivo-motorii defectuoase. Incidenta sa familiala (intre 30 si 35% din cazuri) a dus la incriminarea unui factor ereditar. Simptome si evolutie – Balbismul survine la copil in timpul perioadei de achizitionare a vorbirii si limbajului, in general intre 18 luni si 9 ani. Aparitia sa se face in mod insidios, intinzandu-se pe mai multe saptamani sau mai multe luni; ea este marcata prin tulburari episodice: copilul se balbaie atunci cand se afla in faze de excitatie sau de stres, ori atunci cand se grabeste sa comunice. Ulterior tulburarea poate deveni cronica. Se observa semne asociate: tulburari motorii, afectand fata, muschii respiratori, si fenomene vasomotorii (inrosirea fetei, hipersalivatie). In plus, un sfert din copiii balbaiti prezinta in paralel o intarziere in dezvoltarea vorbirii si a limbajului. Balbismul este puternic influentat de contextul emotional. Unele situatii (ca telefonul) tind sa amplifice tulburarea. Ea se atenueaza atunci cand copilul striga sau cand sopteste si nu afecteaza cantatul. Lectura, recitarea o atenueaza de cele mai multe ori. Balbismul in sine, atunci cand este de durata, genereaza un mare numar de reactii emotionale consecutive sentimentului de a fi incapabil sa vorbeasca in mod corect. El poate fi autointretinut prin teama de a se balbai. Tratamentul – Se bazeaza in esenta pe reeducarea ortofonica. Aceasta pare in mod particular indicata si eficace in balbismul copilului de varsta mica. Ea se impune cu atat mai mult in mod imperios cand balbismului i se adauga o intarziere in vorbire si limbaj. Exista diferite tehnici de reeducare ortofonica, adaptate la varsta si la comportamentul fiecarui copil. In caz de balbism fiziologic, se recomanda parintilor sa nu repete cuvintele copilului care incepe sa vorbeasca, cu scopul de a nu favoriza repetarile si de a nu fixa fenomenul. De cativa ani s-au dezvoltat tehnici terapeutice, ca psihoterapia comportamentala, care se adreseaza mai degraba copilului mare, copilului care a cunoscut descurajarea, rusinea, dificultatile de afirmare din cauza balbaielii sale. Psihoterapiile de tip psihanalitic dau rezultate in cazurile in care predomina o suferinta psihologica. Unele medicamente pot fi uneori prescrise in formele severe. Aproximativ 80% dintre copiii atinsi de balbism se vindeca, si aceasta inaintea varstei de 16 ani. Este util sa se repereze dificultatile de instalare a vorbirii si limbajului la copilul foarte mic cu scopul de a le trata cat mai devreme posibil, ceea ce permite adesea sa se evite aparitia balbismului. Sinonim: balbaiala.

Inflamatie primitiva sau secundara a mucoasei glandului prin procese microbiene, traumatice sau parazitare.

Boala respiratorie cauzata de inhalarea pulberilor rezultate din partea lemnoasa a trestiei de zahar, ramase dupa extragerea zaharului.

Care omoara bacteriile, care le distruge.