Dictionar medical

Derivati ai acidului uric. O concentratie crescuta de urati in sange si urina apare in boala numita guta.

Denumita frecvent ecografie, reprezinta utilizarea ultrasunetelor in vederea stabilirii diagnosticului.

Indicatii:Hemoroizi, fisuri anale superficiale, inflamatii rectale.

Aceasta pierdere de substanta de la nivelul pielii poate privi mai multe straturi cutanate (epiderm, derm, hipoderm) dupa cum ea este mai mult sau mai putin superficiala. Cauze – O ulceratie cutanata este de cele mai multe ori de origine circulatorie, infectioasa sau maligna. – Cauzele circulatorii (venoase, arteriale, capilare sau mixte) antreneaza mai ales ulcere ale membrelor inferioare. La persoanele a caror mobilitate este redusa (deoarece stau prea mult in pozitie sezanda sau zac la pat), ulceratiile se localizeaza in punctele de sprijin ale corpului (calcaie, sacrum, solduri, umeri), formand plagi profunde, escarele. – Cauzele infectioase sunt prezente frecvent in cursul bolilor acute sau cronice: boli bacteriene ale pielii (piodermite cu stafilococi sau cu streptococi), infectii cu ciuperci (micoza, sporotricoza) sau gome ulcerate (tuberculoza, sifilis). – Cauzele maligne sunt tumorile maligne ale pielii (epitelioame bazocelulare sau spinocelulare, melanoame maligne etc.), care se ulcereaza adesea, ori localizari cutanate ale cancerelor sangelui sau sistemului limfoid.

Distrugere localizata a mucoasei stomacului si duodenului (segmentul initial al intestinului subtire). Diferite tipuri de ulcer gastroduodenal – Ulcerul duodenal este cel mai frecvent si afecteaza mai ales prima parte a duodenului. El survine de preferinta la barbat, iar aparitia sa este favorizata de numerosi factori: o secretie gastrica crescuta de acid clorhidric, hipergastrinemie (nivel excesiv de gastrina in sange din cauza unei hipersecretii de gastrina, hormon secretat de antrul gastric), infectie locala cu un germene, Helicobacter pylori, tabagism, stres fizic sau psihic, medicamente (aspirina, corticosteroizi) etc. – Ulcerul gastric sau ulcerul stomacal este de trei ori mai putin frecvent decat ulcerul duodenal. El este legat mai ales de o fragilitate a mucoasei gastrice, de cele mai multe ori consecutiva unor agresiuni, indeosebi medicamentoase (antiinflamatoare nesteroidiene, corticosteroizi). Simptome si semne – Simptomul major al ulcerului gastroduodenal este o durere asemanatoare cu o crampa sau cu o arsura, care poate fi deosebit de intensa. Situata in epigastru (partea de sus a abdomenului), aceasta durere apare la 2-3 ore dupa masa si este calmata prin alimentatie. Crizele dureroase care survin intr-un interval de cateva saptamani lasa locul unor perioade mai mult sau mai putin indelungate de remisiune. Diagnostic si evolutie – Fibroscopia esogastroduodenala (examen endoscopic al esofagului, stomacului si duodenului, cu ajutorul unui tub dotat cu un sistem optic si introdus prin gura) confirma diagnosticul si permite sa se faca prelevari de mucoasa cu scopul de a verifica daca nu cumva este vorba de un cancer. Oricare i-ar fi localizarea, ulcerul gastroduodenal evolueaza spre cronicizare: dupa cicatrizarea ulcerului, reusita este frecventa intr-un rastimp mergand de la cateva saptamani la cateva luni. De altfel, spre deosebire de ulcerul duodenal, care nu degenereaza, ulcerul gastric predispune la cancer de stomac: pacientul care este atins de un ulcer gastric trebuie sa beneficieze de o supraveghere medicala regulata. Complicatiile acute survin mai ales in caz de ulcer duodenal: hemoragii digestive (hematemeza- emisie de sange pe gura, melena – emisie de sange digerat in fecale), perforatie intestinala responsabila de o peritonita si stenoza piloroduodenala, tranzitorie sau ireversibila. Tratament – Tratamentul ulcerului gastroduodenal este mai intai de toate medicamentos: administrarea de antisecretoare, asociate eventual cu antiacide, suprimarea factorilor favorizanti (oprirea administrarii de medicamente gastrotoxice, a tutunului), in caz de esec al acestui tratament sau de aparitie a unor complicatii acute, este necesara o interventie chirurgicala. Tehnicile sunt, pentru ulcerul duodenal, vagotomia (sectionarea nervului pneumogastric) si pentru ulcerul gastric, gastrectomia partiala (ablatia unei parti a stomacului). Pentru a evita recidivele, este absolut necesar sa se procedeze la eradicarea germenului Helicobacter pylori printr-un tratament antibiotic adecvat.

Examen al unei cavitati naturale a corpului uman practicat cu unul sau doua degete. Diferite tipuri de tuseu medical – Tuseul rectal, care se practica cu indexul, imbracat intr-un deget de manusa lubrifiat, permite explorarea anusului, a partii joase a rectului, a fundului de sac Douglas (partea de jos a cavitatii peritoneale) si a prostatei. Acest examen este practicat in special incepand cu varsta de 50 ani in cursul vizitelor medicale de rutina cu scopul de a evita eventualele leziuni prostatice. – Tuseul vaginal, examen practicat de un ginecolog sau de un generalist, este efectuat cu ajutorul a doua degete, indexul si mijlociul, acoperite cu o manusa lubrifiata. Asociat palparii abdominale, tuseul vaginal permite examinarea colului uterin, a uterului si anexelor sale (trompe, ovare). Un tuseu vaginal permite, de asemenea, sa se depisteze o anomalie de pozitie sau o crestere a dimensiuni lor uterului, prezenta unei mase pe uter, pe ovare sau pe trompele uterine (fibrom uterin, chist al ovarului sau piosalpinx, adica prezenta puroiului in trompe), o crestere a volumului sau o anomalie a consistentei colului uterin (cancer).

Insuficienta ovariana cauzata de o anomalie cromozomica, antreneaza malformatii corporale usoare, o inaltime mica, o absenta a pubertatii si o sterilitate. La femeia normala, cariotipul (cartografia cromozomilor) cuprinde doi cromozomi X. La femeile atinse de sindromul Tumer nu exista decat un singur cromozom X din cauza pierderii de materiale genetic in cursul primelor diviziuni celulare care urmeaza fecundatiei. Aceasta absenta a unuia dintre cei doi cromozomi sexuali antreneaza o anomalie a formarii ovarelor in timpul vietii intrauterine. Simptome si semne – Acestea sunt foarte variabile de la un subiect la altul. Toracele e bombat, mameloanele departate, gatul uneori palmat (o banda de piele leaga baza gatului de umar), nevi frecventi. Se mai poate intalni un cubitus valgus (deviere a antebratului in afara, in cursul extensiei sale complete). Nu exista o dezvoltare a sanilor, nici pilozitate pubiana sau axilara, nu apare fluxul menstrual. Inaltimea se stabileste in final in jur de 1,40 metri. Diagnostic – Diagnosticul nu este pus intotdeauna inainte de pubertate din cauza absentei simptomelor foarte caracteristice sau deranjante. La varsta pubertatii, dozarile hormonale evidentiaza un nivel de gonadotrofine (hormon foliculostimulant FSH si hormon luteinizant LH ridicat, si un nivel de estrogeni deosebit de jos. Ovarele sunt de obicei atrofice, examinarea facandu-se prin celioscopie. Diagnosticul este confirmat de catre cariotip. Diagnosticul prenatal este posibil prin stabilirea precoce a cariotipului (efectuat in urma unei biopsii de trofoblast in a 10-a saptamana de amenoree sau dupa o aminocenteza in a 17-a saptamana). Ecografia sistematica in al doilea trimestru al sarcinii nu permite sa se determine cu certitudine prezenta anomaliei. Tratament – In ultimii ani, un tratament cu injectii de somathormon de sinteza este propus spre aplicarea fetitelor cu sindromul Turner, urmarind sa duca la cresterea inaltimii lor definitive. Atunci cand inaltimea pare sa ramana mica, ori in paralel cu acest tratament, luarea de estrogeni si de progestative permite aparitia unui ciclu menstrual artificial, modifica putin cate putin silueta (repartitia grasimilor) si face sa apara caracterele sexuale feminine. In schimb, sterilitatea este definitiva. Sinonim: monosomie X.

Alunecarea unui segment intestinal in lumenul segmentului adiacent, ceea ce poate avea drept consecinta o obstructie intestinala.

Organ care constituie invelisul corpului. Pielea este un organ viu, nu o simpla membrana, de o mare importanta fiziologica. Structura – Pielea cuprinde trei straturi suprapuse, epidermul, dermul si hipodermul, si formeaza, impreuna cu anexele (perii, parul, unghiile si glandele), tegumentul. Epidermul este un epiteliu (tesut format din celule juxtapuse) cuprinzand diferite tipuri de celule. Dermul este un tesut conjunctiv (care joaca rol de nutritie si de sustinere), format din celule numite fibroblaste, din fibre de colagen si din fibre elastice. Hipodermul este o varietate de tesut conjunctiv, tesutul adipos. Anexele cuprind fanerele (peri, par, unghii), foarte bogate in keratina; glandele sudoripare sau sudorale, care secreta sudoarea; glandele sebacee secreta sebum, care formeaza o pelicula protectoare la suprafata pielii. Functii – Pielea asigura o protectie impotriva agentilor fizici si chimici, intarita prin actiunea keratinei si a melaninei. Ea joaca un rol senzorial multumita receptorilor nervosi microscopici, sensibili la pipait, durere si temperatura. Pielea mai intervine si in termoreglare (mentinerea unei temperaturi interne constante) prin dilatarea vaselor sangvine cutanate si prin evaporarea sudorii, ceea ce permite evacuarea unui exces de caldura. Patologie – Actualmente se cunosc mai mult de 2000 de boli de piele, susceptibil sa fie clasificate in diferite grupe in functie de cauza lor. Dovada importanta a imbatranirii in ansamblu a organismului, imbatranirea cutanata depinde de trei ordine de factori: un factor genetic, variabil de la un individ la altul, factori externi, reprezentati indeosebi prin expunerea solara – factor esential al imbatranirii cutanate de suprafata si factori de mediu legati de conditiile socioeconomice, de igiena vietii, de o alimentatie prea bogata sau, invers, de o malnutritie, de intoxicatiile cu alcool, cu tutun, cu droguri, si, in sfarsit, de starea de sanatate a subiectului. Imbatranind, pielea se atrofiaza, se subtiaza; ea se creponeaza usor (piele „tip foita de tigara”), se deshidrateaza, devine aspra la pipait. Pete inchise la culoare, legate indeosebi de expunerea solara, apar pe spatele mainilor, pe frunte si pe obraji; pete rosii hemoragice, denumite purpura lui Bateman, pot fi observate pe antebrate si pe gambe; ele sunt legate de o mai mare fragilitate a micilor vase ale dermului. Apar riduri, predominand mai intai pe brazdele care merg de la nas la buze si la frunte, apoi se intind la obraji. Placi galbene si mai mult sau mai putin groase pot aparea, mai ales, pe ceafa. Mijloacele de lupta impotriva acestei imbatraniri sunt temporare si, in ansamblu, cu eficacitate limitata. Petele pigmentate pot fi distruse cu azot lichid, cu bisturiul electric sau cu laserul cu dioxid de carbon. Ridurile sunt atenuate cu ajutorul curentilor electrici sau al injectiilor cu colagen in piele. Peelingul, aplicatiile de substante care desprind stratul superficial al epidermului, nu au, in general, decat un efect trecator. Chirurgia estetica, in sfarsit, propune numeroase solutii (lifting, indeosebi). In schimb, este posibil sa se intarzie aparitia imbatranirii cutanate. Factorul de departe cel mai important este reducerea expunerii la radiatiile solare, lucru care trebuie sa fie facut din copilarie. Atunci cand expunerea solara nu poate fi evitata, pielea trebuie sa fie protejata cu creme sau cu lapte cu efect antisolar, alese cu grija in functie de natura pielii si de gradul de insorire. Sinonim: piele.

Este o boala a sistemului nervos central, de natura genetica ce este provocata de o acumulare a grasimilor in creier. Este destul de rara si afecteaza mai ales popoarele din Centrul si Nordul Europei. Apare inca din primul an de viata si se manifesta prin oprirea si apoi regresia achizitiilor psihice, intelectuale si motorii.

Desen care nu se poate sterge, practicat pe piele. Un tatuaj este realizat de cele mai multe ori din motive de gust personal, dar el mai poate avea ca scop si o reparatie estetica practicata de un medic specialist, constand, de exemplu, in redesenarea areolei unui san dupa o interventie chirurgicala Tehnica – Diferiti pigmenti pot fi introdusi in derm, fie prin intepaturi, cu ajutorul unor ace manipulate cu mana sau montate intr-un aparat electric, fie prin depuneri in incizii cutanate, care se cicatrizeaza si inchid in interior pigmentul; de asemenea, se mai poate trece un fir colorat printr-un tunel sapat in epiderm. Riscuri – Riscul principal al tatuajului este contaminarea cu agenti infectiosi ca HIV sau virusul hepatitei, transportati prin instrumente de la o persoana contaminata la o persoana indemna (care nu are in corp acesti agenti infectiosi). Probabilitatea acestor incidente este ridicata atunci cand se apeleaza la tatuatori neprofesionisti care nu respecta regulile de asepsie, de sterilizare si de utilizare a materialului de unica intrebuintare. In plus, tatuajele facute de neprofesionisti sunt, in general, mai profunde, mai neregulate si mai dificil de sters decat cele care sunt realizate de profesionisti. Tehnicile de distrugere a tatuajelor sunt numeroase, dar nici una nu este cu adevarat satisfacatoare, deoarece toate sunt indelungate (mai multe luni) si expun la un risc de cicatrice, in particular hipertrofica (prin formarea unui sul fibros).

Schelet al partii posterioare a piciorului. Tarsul se compune din doua parti: – Tarsul anterior formeaza scheletul unei parti din spatele piciorului; el cuprinde 5 oase scurte juxtapuse: cuboidul, scafoidul si cele 3 oase cunciforme. Tarsul participa la constituirea boltei plantare. – Tarsul posterior cuprinde doua oase suprapuse: calcaneul (osul calcaiului) si, deasupra, astragalul. Patologie – Fracturile de astragal si de calcaneu survin in cursul traumatismelor violente sau al caderiior grave. Tratament Tratamentul chirurgical, este adesea dificil, deoarece el trebuie sa reconstituie suprafetele articulare corecte. Necroza osului fracturat (in particular a astragalului) sau survenirea unei artroze posttraumatice constituie principalele complicatii. – Fracturile cuneiformelor, mai benigne, sunt tratate ca fracturi ale metatarsienelor printr-o imobilizare gipsata de 6 pana la 10 saptamani. – Fracturile scafoidului tarsian pot sa se complice cu o luxatie care face necesara o interventie chirurgicala.

Stiinta care se ocupa cu studiul conditiilor, cauzelor si naturii unui deces. Stiinta care studiaza semnele, fenomenele si ritualurile (in etnologie) legate de moarte.

Totalitate a tulburarilor provocate de prezenta de lichid sub presiune in interiorul pericardului (invelisul seros al muschiului cardiac). Lichidul continut in pericard este de cele mai multe ori format din sange, raspandit in decursul unei interventii de chirurgie cardiaca. Ecocardiografia confirma diagnosticul. Tratamentul consta intr-o punctie imediata a pericardului. In functie de gravitatea atingerii, se ajunge de cele mai multe ori la completarea acestui act cu un drenaj chirurgical.

Medicament utilizat pentru proprietatile sale antiinflamatoare si imunosupresive. Talidomida era utilizata in anii ’60 ca hipnotic (impotriva insomniei). Prescrisa multor femei gravide, talidomida a provocat nou-nascutilor focomelii (malformatii ale membrelor, mainile si picioarele fiind legate direct de trunchi). Actualmente talidomida este indicata, in principal, in tratamentul leprei, lupusului eritematos diseminat, aftelor multiple care complica SIDA. Ea mai este prescrisa si in prezent in cursul reactiilor de rejectie a grefei. Distribuirea ei este riguros reglementata. Contraindicatii – Talidomida este strict interzisa femeii gravide si femeilor aflate la varsta procreatiei.

Teama patologica de mare.

Boala ereditara caracterizata printr-un defect al sintezei hemoglobinei, care se traduce prin microcitoza (micsorarea in dimensiuni a globulelor rosii) si adesea printr-o anemie. Frecventa – Talasemia este foarte raspandita pe tot conturul Marii Mediterane, precum si in Orientul Apropiat, in Africa subsahariana, in India, in tot sud-estul asiatic si in sudul Chinei. Diferite tipuri de talasemie – Talasemiile sunt anomalii genetice caracterizate prin defectul de sintetizare a unuia dintre lanturile globinei, constituentul principal al hemoglobinei. Hemoglobina cuprinde, la adult, doua feluri de lanturi de globina, globina alfa si globina beta, a caror sinteza este sub dependenta genelor corespunzatoare. In consecinta, se disting doua mari tipuri de talasemii, talasemiile care afecteaza genele alfa, sau alfatalasemiile, si talasemiile care afecteaza genele beta, ori betatalasemiile. Alfatalasemia – Aceasta boala genetica, provocata de un defect al sintezei lanturilor globinei alfa are patru forme: cum exista cate doua gene alfa pe fiecare cromozom, o alfatalasemie poate rezulta din defectul a una pana la patru dintre aceste gene. Simptome si semne – Atingerea uneia sau a doua gene nu antreneaza decat o forma minora a bolii, fara anemie atingerea a 3 gene din 4 antreneaza o hemoliza (distrugerea globulelor rosii) cronica, ce constituie un handicap mai mult sau mai putin sever. Prognosticul este mult mai sumbru in cazul atingerii celor 4 gene alfa: copilul moare fie inainte, fie imediat dupa ce se naste. Betatalasemia – Aceasta boala genetica provocata de un defect de sintetizare a lanturilor globinei beta are doua forme principale. In fapt, exista o singura gena beta per cromozom. Talasemiile pot fi deci legate fie de una dintre aceste doua gene (talasemie heterozigota), fie de ambele gene (talasemia homozigota sau anemia lui Cooley). Simptome si semne – Betatalasemia heterozigota se caracterizeaza in formele cele mai severe printr-o anemie moderata. Anemia lui Cooley se traduce printr-o anemie grava, o deformatie a oaselor craniului care confera subiectului un facies mongoloid, o intarziere a cresterii si o splenomegalie (splina hipertrofiata). Diagnosticul si tratamentul talasemiilor – Diagnosticul se pune pe baza electroforezei (separarea componentelor unei solutii de macromolecule sub efectul campului electric) hemoglobinei, care permite punerea in evidenta a anomaliilor cantitative ale diferitelor sorturi de hemoglobina ale subiectului. Formele heterozigote nu necesita nici un tratament. Formele homozigote justifica tratamente specializate. Depistarea talasemiilor – Gravitatea bolii justifica depistarea heterozigotilor in vederea unui sfat genetic, comportand eventual propunerea unui diagnostic prenatal (prin biopsie a trofoblastului) atunci cand ambii parinti sunt purtatori ai unei gene talasemice, pusa in prealabil in evidenta intr-un prelevat sangvin. Sinonim: leptocitoza ereditara.

Structura a creierului care participa la receptia informatiilor nervoase. Talamusul este un centru nervos care joaca un rol de integrare in majoritatea functiilor nervoase. El primeste informatiile senzitive si senzoriale care provin de la alti centri nervosi si le analizeaza inainte de a le transmite cortexului cerebral.

Tulburare de ritm (aritmie) cardiac, caracterizata prin accelerarea frecventei cardiace (tahicardie).

Preparat farmaceutic in forma de disc mic – comprimat, pastila, pilula.

Manifestare neurologica tardiva a sifilisului.

Asociere a unei eruptii acute febrile formate din papulonoduli (ridicaturi rotunde si de consistenta tare), cu un edem foarte pronuntat cauzat de infiltratia in derm a anumitor globule albe, polinuclearele neutrofile, precum si cu o crestere in sange a numarului acestor polinucleare neutrofile. Sindromul lui Sweet afecteaza femeile intre 30 si 50 ani. Tratamentul – Consta in luarea de corticosteroizi pe cale orala timp de 3 luni. Evolutia este, in general, favorabila. Sunt posibile recidivele si ele depind de afectiunea subiacenta; o supraveghere sangvina indelungata este necesara din cauza posibilitatii de a surveni ulterior sindroame mieloproliferative. Sinonim: dermatoza acuta febrila neutrofilica.

Asociere de diferite afectiuni cutanate (acnee, pustuloza) si osteoarticulare (sinovita, hiperostoza, osteita). 

Sutura chirurgicala a trompei uterine.

Desfacerea chirurgicala a aderentelor care fixeaza trompa si pavilionul acesteia la organele din jur.

Bacterie patogena intestinala care cauzeaza unele boli infectioase (febra tifoida, paratifosul, intoxicatii alimentare etc.).

Vas superficial de calibru mic asigurand intoarcerea sangelui din membrele inferioare in inima. Exista doua vene safene, una intema, alta externa, pentru fiecare dintre membrele inferioare. Aceste vene pot fi atinse de varice, se pot dilata si pot justifica – fie din motive terapeutice, fie din motive estetice – practicarea de injectii sclerozante sau un gest chirurgical (stripping).