Dictionar medical

Origine a nervului optic situata pe retina, pe fundul ochiului, unele unesc fibrele optice iesite din celulele ganglionare ale retinei.

1. Aplicare pe o plaga a compreselor mentinute cu bandaje sau cu banda adeziva si destinate sa protejeze leziunea, acoperita astfel, de socuri si de infectie 2. Material utilizat pentru protejarea si ingrijirea unei plagi. Exista diferite feluri de pansamente care exercita, in functie de caz, o actiune cicatrizanta, absorbanta, dezinfectanta sau compresiva. Pansamentul uscat – Acest pansament se caracterizeaza prin utilizarea de comprese neimpregnate, mentinute printr-o banda adeziva si care acopera o plaga simpla, curatata in prealabil cu ajutorul unei comprese sterile imbibata intr-un produs antiseptic. Pansamentul umed – Acest pansament poate fi de doua feluri. – Pansamentul alcoolizat este constituit din comprese imbibate in alcool, in general de 70, si acoperite cu un strat gros de vata si apoi de un bandaj. Acest pansament provoaca o vasodilatatie locala si o actiune antiinflamatorie si calmanta. El se aplica indeosebi pe panaritii si pe plagile foarte infectate. Acest pansament trebuie reinnoit cu regularitate, cel putin de 4 ori pe zi. – Pansamentul pe baza de pasta antiflogistica are o actiune decongestionanta si antiseptica. El este utilizat mai ales in caz de dermatoza acuta si zemuinda. Pasta, incalzita la bain-marin, se pune intre doua comprese, mentinute daca este posibil printr-un bandaj. Pansamentul este aplicat cu grija, cu scopul de a evita o arsura pe zona inflamata. El trebuie sa fie reinnoit de doua ori pe zi. Pansamentul gras -Acest pansament este format dintr-o compresa si substanta grasa. Pansamentul gras favorizeaza cicatrizarea. El nu adera la plaga si permite reconstituirea epidermului. – Pansamentele grase preunse sunt facute din tifon impregnat cu ulei, camfor, amestecuri de produse cu actiune antiinflamatorie si antibiotica sau doar cu antibiotice – Pansamentele grase pe baza de pomada sau balsam sunt acoperite cu comprese uscate, mentinute cu banda adeziva. Substantele utilizate au proprietati protectoare si favorizeaza regenerarea epidermului. Pansamentul pelicula -Acest pansament se obtine prin pulverizarea unei substante, cu ajutorul unui aparat de aerosoli. El se aplica de plagile in curs de cicatrizare si realizeaza o protectie cutanata invizibila, sterila, permeabila la aer, constituita dintr-un film (pelicula) de material plastic sau acrilic. Pansamentul compresiv – Acest pansament, care exercita o presiune asupra plagii, este aplicat atunci cand plaga sangereaza. El este mentinut cu ajutorul unei benzi elastice adezive timp de maximum 20 de minute.

Radiografie care permite vizualizarea pe un singur cliseu a arcadelor dentare, a maxilarelor si a partilor inferioare ale foselor nazale si ale sinusurilor maxilare.

Glanda de forma alungita, situata langa stomac, avand secretie mixta, care ajuta la digestia hranei si la reglarea zaharului in organism.

Medicament cu eficacitate de moment.

Parte posterioara a palatului, care separa cavitatea bucala de nazofaringe (partea faringelui situata in spatele foselor nazale). Marginea posterioara a valului palatin prezinta in mijloc lueta (omusorul) si, de fiecare parte a acestuia doua pliuri, stalpii palatini, de care sunt lipite amigdalele sau tonsilele palatine. Patologie – Aceasta poate fi tumorala (tumora benigna sau maligna), malformativa (fanta a valului palatului, ori fenta velara) ori neurologica (pamlizie). Valul palatului este deosebit de lung la persoanele care sforaie, ceea ce conduce la propunerea ablatiei sale partiale (faringoplastie) in tratamentul sforaitului. Sinonime: val palatin sau al palatului, palat musculomembranos.

Aliment fabricat din faina, apa, sare si drojdie, framantat, fermentat si copt in cuptor. Painea este un aliment esentialmente bogat in glucide (intre 49 si 58%), dar mai aduce si proteine (8%) si apa aproximativ 30%). In plus, painea contine minerale, ramane din grupul B si fibre, in cantitati mai importante in painea integrala decat in painea alba. Valoarea energetica pe zi este intre 244 si 274 kilocalorii pe 100 grame. Cantitatea medie recomandata pentru un adult este cuprinsa intre 280 si 350 grame pe zi.

Afectiune tuberculoasa a unei zone pulmonare.

Care omoara bacteriile, care le distruge.

Tulburare ce apare dupa nastere, de obicei dupa a treia sau a patra zi si care se caracterizeaza prin probleme emotionale (plans fara motiv, iritabilitate, neliniste si anxietate), care de obicei nu determina afectare functionala.

Tip de paraziti ce afecteaza omul si animalele. Speciile intalnite in imbolnavirile umane sunt Babesia divergens, Babesia microti si Babesia duncani. Boala este numita babesioza.

Exces de uree in urina.

Prelungire a celulei nervoase.

Medicament analgezic si antipiretic (activ fata de durere si febra) de referinta. Acidul acetilsalicilic, singur sau in asociere cu alte principii active, intra in compozitia a numeroase preparate farmaceutice. Utilizarea sa terapeutica depinde de posologie in doze mici, este un antiagregant plachetar: el impiedica plachetele sanguine sa se prinda unele de altele, ceea ce evita formarea cheagurilor de sange in vase. In dozele medii obisnuite, acidul acetilsalicilic este analgezic si antipiretic, in doza mare, este un antiinflamator, indicat in unele afectiuni reumatismale. Contraindicatii – Atunci cand in antecedente exista un ulcer de stomac sau un astm, prescrierea acidului acetilsalicilic devine o problema delicata. El este contraindicat la sfarsitul sarcinii, subiectilor alergici la salicilati (grupul de medicamente caruia ii apartine) si copiilor sub 12 ani pe durata unei boli virale. In plus, exista numeroase interactii nedorite cu alte substante: antiinflamatoarele nesteroide si anticoagulantele. Efecte secundare – Principalele efecte secundare sunt: leziunile digestive (gastrita), tulburarile hemoragice (sangerari digestive, hemoragii la sfarsitul sarcinii), trombopeniile (scaderea numarului de plachete sanguine), sindromul lui Reye (afectarea ficatului si encefalului, la copiii mai mici de 12 ani infectati cu un virus). Pot interveni si intoxicatii grave, mai ales la copil; ele se manifesta prin tulburari de auz, transpiratii, voma, hipotensiune arteriala, somnolenta si acidoza (exces de acizi in organism). Sinonim: aspirina.

Neurotransmitator in sinapsele nervilor parasimpatici si in jonctiunile neuromusculare.

Retinerea voluntara de la consumul unor alimente, alcool, droguri sau de la activitatea sexuala.

1. Zgarietura sau fenomen fiziologic sau patologic de slefuire a marginilor si suprafetelor dintilor antagonisti prin articularea interdentara sau masticatie. 2. In dermatocosmetologie, termenul de abraziune este folosit pentru a defini procedurile de exfoliere a tegumentului.

Malformatie congenitala manifestata prin absenta totala sau partiala a pleoapelor. Sinonim: ablefarie.

Malformatie congenitala manifestata prin absenta totala sau partiala a pleoapelor. Sinonim: ablepharie.

Pierderea sau degenerarea functiilor fara o cauza aparenta.

Muschi care efectueaza miscari de abductie.

Interventie chirurgicala prin care se indeparteaza grasimea si tegumentul in exces de la nivelul abdomenului.

Partea inferioara a trunchiului, continand cea mai mare parte a viscerelor aparatului digestiv si a aparatului urinar. Continutul abdominal este invelit intr-un sac conjunctiv, peritoneul. Cavitatea abdominala se imparte pe doua niveluri. Etajul superior cuprinde ficatul, caile biliare, pediculul hepatic, duodenul, pancreasul, stomacul si splina. Etajul inferior cuprinde intestinul gros, intestinul subtire (jejunul si ileonul) si apendicele. O parte a colonului si rectul se gasesc in bazinul mic, subdiviziune a etajului inferior limitata prin arcul osos al centurii pelviene (sacrumul si osul iliac). Acesta mai contine, la barbat, vezica urinara, ansa sigmoida si ansele subtiri; la femeie, vezica urinara, uterul, trompele si ovarele. Examene – Palparea abdominala permite examinarea ficatului, splinei, uterului, vezicii urinare, detectarea anumitor tumori, perceperea unei distensii gazoase (meteorism) sau a unei efuziuni peritoneale (ascita). Explorarea clinica a continutului abdominal mai poate face apel si la tuseul rectal, asociat cu tuseul vaginal la femeie. Mijloacele de explorare a abdomenului, luate in ordinea crescanda a complexitatii lor, sunt: radiografia simpla (abdomen fara pregatire), ecografia, scanografia si imageria prin rezonanta magnetica (I.R.M. sau imagerie R.M.N.) Patologie – Peretele abdominal poate comporta zone de mai mica rezistenta, care stau la originea herniilor: canalul inghinal, ombilicul etc. Insusi peretele abdominal, in afara organelor, poate fi sediul unor contuzii sau al unor plagi. O contuzie poate provoca o leziune mai mult sau mai putin importanta a unui organ intern plin: ficat, splina, pancreas, cu risc de hemoragie interna in cazul primelor doua organe, de pancreatita in cazul ultimului organ. O contuzie atrage adesea dupa sine si o smulgere vasculara, sursa de hemoragie, si spargerea unui organ intern cavitar, ceea ce provoaca o peritonita. Cele doua leziuni pot fi asociate. Semnele unei hemoragii interne sau ale unei peritonite determina interventia de urgenta. O plaga poate sa nu lezeze decat peretele abdominal sau sa fie penetranta, adica transfixianta (sa comporte o intrare si o iesire). Orice plaga penetranta necesita conditii operatorii perfecte. Tratamentul in cazul unei plagi abdominale  se bazeaza pe doua principii: corectarea socului si sangerarii printr-o reanimare rapida si explorarea chirurgicala completa a cavitatii abdominale.

Colectie purulenta constituita, plecand de la un focar local de infectie, pe seama tesuturilor normale. Prin extensie, se mai numeste abces sau empiem, colectia purulenta constituita intr-o cavitate seroasa (peritoneu, pleura, meninge). Abcesele se pot dezvolta in oricare punct al organismului. Abcesul superficial, accesibil vederii si palparii, este amplasat cel mai des la degete (panaritiu) sau pe marginea anusului, dar si in gat, pe sezut, subsuoara sau pe partea ventrala. Abcesul profund poate fi localizat la nivelul ficatului, rinichiului, creierului, plamanului. Gravitatea sa depinde de localizare: abcesul creierului, fiind asemanator cu tumora, poate provoca hipertensiune intracraniana. Dupa modul lor de constituire si dupa viteza de evolutie, se pot distinge abcesele calde de abcesele reci.

Abcesul rece este cauzat de bacilul lui Koch, agentul tuberculozei sau de ciuperci microscopice. Simptome si semne – Abcesul rece, cu constituire lenta si care nu antreneaza o reactie inflamatorie, evolueaza spre fistulizare. Cand este superficial, el lasa sa iasa in afara un puroi granulos. Cand este profund, se propaga spre os si muschi. El se manifesta printr-o febra prelungita si neregulata, o alterare a starii generale si pierdere in greutate.

Abces ce apare in osul care inconjoara varful dintelui.

In psihiatrie, stare a unui subiect afectat de disparitia unei legaturi afective sau materiale de care se leaga existenta sa. Abandonul poate privi o legatura naturala (parinti, copii) sau liber consimtita (soti, prieteni). El se manifesta printr-o dereglare profunda, a carei persistenta este adesea indiciul unor tulburari grave la copil (sindromul de arieratie afectiva, spitalism) si la subiectul varstnic, care sunt adesea foarte vulnerabili.

Infectie cauzata de unele ciuperci zigamicete (mucegaiuri). Sinonim: ficomicoza.

Prelungirea osului temporal.