Dictionar medical

Perturbare a elocutiunii, caracterizata prin ezitare, repetare sacadata, pauze penibile si chiar impiedicare completa a facultatii de a articula. Balbaiala este o tulburare frecventa la copil, mai ales in randurile baietilor. Cauza – Cauza balbaielii nu a fost stabilita cu certitudine. Balbaiala poate depinde de cauze afective (soc emotiv intens, hiperemotivitate nevrotica) sau poate fi consecinta unei dezvoltari senzitivo-motorii defectuoase. Incidenta sa familiala (intre 30 si 35% din cazuri) a dus la incriminarea unui factor ereditar. Simptome si evolutie – Balbaiala survine la copil in timpul perioadei de achizitionare a vorbirii si limbajului, in general intre 18 luni si 9 ani. Aparitia sa se face in mod insidios, intinzandu-se pe mai multe saptamani sau mai multe luni; ea este marcata prin tulburari episodice: copilul se balbaie atunci cand se afla in faze de excitatie sau de stres, ori atunci cand se grabeste sa comunice. Ulterior tulburarea poate deveni cronica. Se observa semne asociate: tulburari motorii, afectand fata, muschii respiratori, si fenomene vasomotorii (inrosirea fetei, hipersalivatie). In plus, un sfert din copiii balbaiti prezinta in paralel o intarziere in dezvoltarea vorbirii si a limbajului. Balbaiala este puternic influentata de contextul emotional. Unele situatii (ca telefonul) tind sa amplifice tulburarea. Ea se atenueaza atunci cand copilul striga sau cand sopteste si nu afecteaza cantatul. Lectura, recitarea o atenueaza de cele mai multe ori. Balbaiala in sine, atunci cand este de durata, genereaza un mare numar de reactii emotionale consecutive sentimentului de a fi incapabil sa vorbeasca in mod corect. Ea poate fi autointretinuta prin teama de a se balbai. Tratamentul – Se bazeaza in esenta pe reeducarea ortofonica. Aceasta pare in mod particular indicata si eficace in balbaiala copilului de varsta mica. Ea se impune cu atat mai mult in mod imperios cand balbaielii i se adauga o intarziere in vorbire si limbaj. Exista diferite tehnici de reeducare ortofonica, adaptate la varsta si la comportamentul fiecarui copil. In caz de balbaiala fiziologica, se recomanda parintilor sa nu repete cuvintele copilului care incepe sa vorbeasca, cu scopul de a nu favoriza repetarile si de a nu fixa fenomenul. De cativa ani s-au dezvoltat tehnici terapeutice, ca psihoterapia comportamentala, care se adreseaza mai degraba copilului mare, copilului care a cunoscut descurajarea, rusinea, dificultatile de afirmare din cauza balbaielii sale. Psihoterapiile de tip psihanalitic dau rezultate in cazurile in care predomina o suferinta psihologica. Unele medicamente pot fi uneori prescrise in formele severe. Aproximativ 80% dintre copiii atinsi de balbaiala se vindeca, si aceasta inaintea varstei de 16 ani. Este util sa se repereze dificultatile de instalare a vorbirii si limbajului la copilul foarte mic cu scopul de a le trata cat mai devreme posibil, ceea ce permite adesea sa se evite aparitia balbaielii. Sinonim: balbism.

Care se refera la preput si glandul penisului. Santul balanopreputial este santul format intre preput si glandul penisului.

Reflexul Bainbridge – cresterea ritmului cardiac (tahicardie) datorita cresterii presiunii intraatriale drepte.

(Antibiotic) care impiedica dezvoltarea bacteriilor.

Koch (bacil al lui). Bacterie raspunzatoare de tuberculoza. Sinonim: Mycobacterium tuberculosis.

Bacterie in forma de bastonas. Spre deosebire de coci (bacterii rotunde) si de spirochete (bacterii spiralate), bacilii sunt raspunzatori de numeroase boli: difterie, dizenterie, tetanos, tuberculoza etc.

Boala parazitara datorata infestarii globulelor rosii de catre babesoide. Babesoidele sunt protozoare care paraziteaza omul si numeroase animale (piroplasmoza canina). Denumirea bolii si a protozoarelor deriva din numele savantului roman Victor Babes. Infectia se transmite prin intepatura de capuse apartinand unor specii variate. Sub forma sa benigna, care se intalneste frecvent in SUA, babesioza se traduce prin febra, astenie, transpiratii si dureri musculare. In Europa, ea survine mai ales la subiectii care au suferit ablatia splinei; in acest caz este vorba de o forma grava care se manifesta printr-o anemie acuta, care apare brutal, si printr-o insuficienta renala severa. Tratamentul asociaza, in afara de indepartarea capusei, care ramane prinsa in piele mai multe zile, transfuzii sangvine, metode de epurare a sangelui prin rinichi artificial si antibiotice.

Sare a acidului azotos. Sinonim: nitrat.

Inhibitor al anhidrazei carbonice, folosit in tratamentul glaucomului.

Malformatie congenitala manifestata prin lipsa capului.

Accident neurologic localizat, cu durata mai mica de 24 ore, de origine ischemica, adica provocat printr-o intrerupere sau diminuare a circulatiei sangvine intr-un vas cerebral. Simptome si diagnostic – Simptomele unui accident ischemic tranzitoriu sunt bruste si foarte variabile: pierderea vederii cu un ochi, paralizie sau amortirea unei jumatati de corp, afazia (tulburari de vorbire) etc. Diagnosticul este stabilit, in principal, prin examenul clinic al pacientului. Tratament si prevenire – Tratamentul are drept scop prevenirea unui accident vascular cerebral care poate surveni in decurs de 5 ani dupa un accident ischemic tranzitoriu la 25-33% dintre subiecti: supravegherea unei hipertensiuni arteriale, a unui diabet, a unei hipercolesterolemii si suprimarea fumatului. Sinonim: atac ischemic tranzitoriu.

Substanta chimica folosita pentru omorarea capuselor.

Malformatie congenitala caracterizata prin lipsa cordului.

Procedeu cu ajutorul caruia se calculeaza densitatea tesuturilor. Tehnica ce permite calcularea densitatii tesuturilor traversate de doua feluri de radiatii X de energie diferita. Indicatii – Aceasta tehnica permite urmarirea evolutiei continutului mineral osos (densitatea osoasa) in anumite afectiuni ale scheletului, precum si urmarirea efectelor tratamentelor. Depistarea osteoporozei este cea care a popularizat in cea mai mare masura aceasta tehnica. Pacientul este intins pe o masa. Sursa de radiatii si detectorul acestora baleiaza rachisul, soldul sau incheietura mainii sau chiar corpul in totalitate. Orice material dens aflat in fata tesuturilor traversate poate falsifica masuratoarea densitatii osoase (calcificari de vase, formari de osteofite, produse de contrast, piese metalice). Avantaje si inconveniente – Absorbtiometria este o metoda neagresiva, iar riscul de iradiere este neglijabil.

Retinerea lichidelor sau a altor substante de catre tesuturile corpului. Cea mai mare parte a absorbtiei hranei are loc in intestinul subtire.

Absenta congenitala a bratelor si a capului.

Care se refera la abdomen.

Colectie circumscrisa de puroi, localizata in vecinatatea colonului.

Colectie circumscrisa de puroi, localizata in tesuturile din jurul orificiului anal. Este mai superficiala decat abcesul perirectal.

Situat in vecinatatea articulatiei fara a avea legatura cu aceasta.

Accelerarea activitatii electrice a nodului sinusal, stimulatorul fiziologic al inimii, la peste 90 de batai pe minut. Poate fi fiziologica, ca in cursul unor exercitii fizice, sau poate fi patologica (boli cardiace, boli pulmonare etc).

Simt prin care sunt primite informatii privind mediul, care sunt percepute prin contact cutanat direct.

Radiografierea trompei uterine prin introducerea in lumenul ei a unei substante de contrast.

Bacterie patogena a omului, responsabila de febra tifoida. Sinonim: Eberth (bacil al lui).

Ablatie chirurgicala a unei vene safene. Safenectomia este indicata in caz de insuficienta venoasa care se afla la originea greutatii resimtite, a durerilor, edemelor sau varicelor membrelor inferioare. Vena fiind scoasa, circulatia continua sa se efectueze in mod normal, in principal multumita trunchiurilor venoase profunde. Desfasurare si efecte secundare – Safenectomia utilizeaza, in general, tehnica numita „stripping” care necesita o anestezie generala sau locoregionala. Este o interventie benigna care poate fi practicata in regim ambulatoriu (fara spitalizare). Dupa incizarea tesuturilor superficiale, safena este sectionata la cele doua capete. Prin incizia inferioara, se introduce un fir special prin vena, care este facut sa inainteze prin vena pana cand iese prin incizia superioara. Unde firul este legat de vena. Tragand treptat de fir de la extremitatea cealalta, se scoate si vena o data cu firul. Safenectomia antreneaza uneori cateva dureri postoperatorii, dar subiectul poate merge normal dupa operatie. Pe traiectul venei apare un hematom, care dispare in cateva zile. Rezultat -Rezultatul safenectomiei trebuie judecat dupa vreo 3 luni de la interventie. In general, rezultatul este bun, atat in ce priveste tratamentul tulburarilor venoase, cat si aspectul estetic al gambei; mai persista uneori mici varicozitati, care pot fi sclerozate ulterior.

Durere in regiunea sacrului.

Zona anatomica unde este situata glanda hipofiza.

Sindromul Rubinstein-Taybi este intalnit la aproape 1 din 125.000 nou-nascuti. Caracteristicile celor diagnosticati cu acest sindrom sunt chip neobisnuit, degete mari, picioare groase, precum si retardare mintala.

Al coloanei vertebrale.

Metoda terapeutica ce consta in administrarea unui medicament care contine un element radioactiv destinat fixarii lui intr-un tesut sau intr-un organ care trebuie iradiat selectiv in scop terapeutic. lodul radioactiv (iod 131) este utilizat de vreo cincizeci de ani in tratamentul bolilor glandei tiroide. Fosforul 32 este utilizat in tratamentul sindroamelor mieloproliferative (producere excesiva de celule sangvine de catre maduva osoasa), indeosebi a poliglobulei primitive (boala Vaquez). Strontiul 89, fosfonatii marcati cu reniu 186 sau cu samariu 153 sunt utilizati pentru atenuarea durerilor din cadrul metastazelor osoase ale cancerelor de prostata, atunci cand hormonoterapia nu mai este eficace, Ytriul 90, reniul 186 sau erhiul 169 sunt injectati sub forma unor solutii coloidale in articulatii cu scopul de a evita distrugerea lor prin fenomene inflamatorii severe: este vorba de sinoviorteza radioactiva, utilizata, in principal, in tratamentul poliartritei reumatoide. In sfarsit, metaiodobenzilguanidina marcata cu iod 131 este intrebuintata in tratamentul paliativ al unor feocromocitoame (tumori ale glandei medulosuprarenale) de natura maligna, cu metastaze viscerale sau osoase, precum si in cel al neuroblastoamelor inoperabile sau rezistente la chimioterapie.