Aici puteți găsi dictionarul medical, termeni de specialitate explicati de dictionarul medical, explicarea bolilor, traducerea unor cuvinte specifice domeniului medical utilizate de medici
Dicționar medical cu termeni medicali explicați pentru o mai bună înțelegere a stării de sănătate, a celor mai frecvente boli și afecțiuni
Boala Hashimoto. Este o patologie imună care afectează glanda tiroida. Afecțiunea este însoțită de hipotiroidism și are o frecvență ridicată în rândul femeilor. Acestea prezintă… Citește mai mult »Boala Hashimoto: Acestea sunt alimentele care agravează problema
Tulburarea cu simptome somatice este atunci când vă îngrijorați și vă concentrați asupra sănătății dvs. fizice într-o măsură care vă afectează viața de zi cu… Citește mai mult »Tulburarea cu simptome somatice
Ochi roșii. Uite care sunt cele mai frecvente 10 cauze Roșeața ochilor ets o afecțiune cauzată de dilatarea vaselor de sânge de la suprafața ochiului,… Citește mai mult »Ochi roșii
Când vine vorba de traume din copilărie, creierul dumneavoastră poate reprima amintirile ca un mecanism de adaptare. De-a lungul vieții de adult, s-ar putea să… Citește mai mult »Traume din copilărie: Semne că îți reprimi amintiri traumatice
Afectiune caracterizata prin prezenta unor ulcere multiple si recidivante in stomac si mai ales in duoden, asociata cu o inflamatie locala cu o diaree si cu o steatoree (prezenta a grasimilor in fecale).
Metoda de reproducere umana asistata, prin care zigotul format in urma fertilizarii artificiale a ovulului cu spermatozoidul este introdus in trompa uterina.
Sistem de drenaj plasat in membrana timpanica ce pune in comunicatie urechea medie si urechea externa. Amplasarea unui aerator transtimpanic, rara la adult, este frecventa la copil. Ea este indicata in cazul unei surditati de transmisie (datorita unei afectari a urechii medii sau externe), legata in principal de o otita seroasa sau de repetate otite medii acute. Aeratorul permite ventilarea urechii medii si eliminarea secretiilor, deci recuperarea auditiva. Implantarea, care implica o perforare a timpanului, se face cu ajutorul unui microscop, sub anestezie generala. In mod obisnuit, aeratorul este lasat pe loc o perioada mergand de la 6 luni la 1 an. Prezenta sa interzice de obicei scaldatul. Riscul principal al aeratoarelor transtimpanice este neinchiderea perforatiei timpanice dupa indepartarea drenului, ceea ce poate necesita o interventie chirurgicala. Sinonime: diabolo, dren transtimpanic, aerator transtimpanic.
Bucati de materiale solide asemanatoare unor fragmente de membrane eliminate in scaune diareice.
Modificare a structurii tesuturilor, care devin mai bogate in proteine a conjunctivei oculare. Un xerozis este favorizat de o uscaciune oculara, oricare i-ar fi cauza: alergie, unele boli, indeosebi reumatologice, administrarea anumitor medicamente (antidepresoare, atropinice). El mai poate intra si in cadrul unui sindrom Gougerot-Sjogren (boala autoimuna care comporta o uscare a mucoaselor ochilor, gurii si cailor genitale) sau poate marca debutul unei xeroftalmii (uscare a conjunctivei si a corneei, cauzata de o carenta in vitamina A). Absenta secretiei lacrimale da o senzatie de inconfort, de corp strain in ochi; conjunctiva ia un aspect palid si mat. Diagnostic si tratament – Examenul la biomicroscop, care poate pune in evidenta o mica inflamatie a corneei, permite sa fie precizat diagnosticul de xerozis. In caz de sindrom al lui Gougerot-Sjogren, testul lui Schirmer permite evaluarea cantitatii de secretie lacrimala. Tratamentul consta in aplicarea locala de colire sau de pomezi destinate protejarii corneei si in tratarea cauzei atunci cand aceasta este posibila (oprirea luarii de medicamente, tratamentul alergiei etc.).
Boala de ochi in care conjunctiva se usuca si se contracta, secretia lacrimala dispare, iar cornea se opacifiaza. Apare de obicei in a 5-a sau a 6-a decada de viata, cu tendinta de a se agrava cu timpul.
Uscaciune excesiva a gurii. Cauze – O xerostomie este cauzata de o secretie insuficienta de saliva (hiposialie), chiar nula (asialie). Cauzele sale sunt numeroase. O xerostomie tranzitorie poate surveni in caz de anxietate (trac, teama) sau de deshidratare o xerostomie indelungata este de cele mai multe ori legata de sindromul Gougerot-Sjogren, de luarea de anumite medicamente (atropinice, psihotrope ca antidepresoarele) sau, inca, de o radioterapie anticanceroasa a gatului sau a fetei. Simptome si semne – O xerostomie este extrem de deranjanta; subiectului ii vine greu sa se hraneasca si sa vorbeasca; ii este sete in permanenta. In plus, aceasta tulburare antreneaza, in timp, carii si afectiuni ale gurii. Tratament – Se asociaza tratamentul cauzei, atunci cand este posibil, cu cel al simptomelor xerostomiei: administrare, pe cale orala, de medicamente cu actiune sialogoga, pulverizatii bucale repetate de saliva artificiala etc.
Cheratinizare superficiala a conjunctivei, apoi a epiteliului corneei, marcand inceputul xeroftalmiei.
Reactie inflamatorie a conjunctivei cauzata de existenta unui corp strain la nivelul ochiului.
Metoda care permite diagnosticarea unei infectii cu Salmonella typhi, Salmonella paratyphi A si Salmonella paratyphi B, bacterii responsabile respectiv de febrele tifoida si paratifoide A si B.
Ablatie chirurgicala a duodenului si a capului de pancreas. Este vorba de o interventie majora, care necesita o spitalizare lunga, practicata in caz de cancer al pancreasului sau pentru a trata unele pancreatite cronice. In afara ablatiei capului de pancreas si a duodenului, care nu sunt separabile si trebuie sa fie indepartate impreuna, operatia comporta racordarea stomacului la intestinul subtire, precum si o anastomoza a canalului coledoc la intestinul subtire, partea ramasa a pancreasului fiind deschisa fie spre stomac, fie spre intestinul subtire, astfel incat scurgerea bilei si sucului pancreatic sa se faca in tubul digestiv. Prognosticul este in functie de extinderea tumorii sau de gravitatea pancreatitei.
Criza epileptica a sugarului, asociata cu anomalii electroencefalografice caracteristice. Simptome si diagnostic – Spasmul in fiexie se manifesta la sugari, inaintea varstei de un an, printr-o incordare brutala a trunchiului, membrelor si gatului, urmata de flectarea lor sau, din contra, dar mult mai rar, de extensia lor. Tratament si prognostic – Boala este de cele mai multe ori rebela la antiepileptice. Daca creierul n-a suferit nici o leziune, tulburarea este benigna si un tratament cu corticosteroizi permite sa fie stapanit foarte repede spasmul epileptic si copilul sa fie vindecat in schimb, daca datele furnizate prin imagistica cerebrala confirma prezenta leziunii creierului si daca este vorba de un copil cu o intarziere mintala preexistenta, prognosticul depinde de leziune si de posibilitatile de tratare a acesteia. Sinonime: spasm infantil, spasm in flexie.
Afectiune caracterizata printr-o inflamatie a tesutului grasos, mai ales subcutanat. Boala lui Weber-Christian apare la femei cu varsta cuprinsa intre 30 si 60 ani. Simptome si diagnostic – Aceasta afectiune, care nu are o cauza precis cunoscuta, se traduce printr-o alterare a starii generale (febra, oboseala), dureri articulare, abdominale si efuziuni pericardice si pleurale. In paralel, se formeaza noduli cu diametrul de 1-2 centimetri, care afecteaza in mod simetric gambele si gleznele si pot urca pana la nivelul coapselor, chiar al membrelor superioare. Aceste leziuni au trei forme posibile de evolutie: dupa cateva saptamani, fie ele dispar spontan, fie se deschid, lasand sa iasa un lichid galbui uleios, fie lasa o cicatrice afundata de marimea unei farfurioare. Tratament si evolutie – Tratamentul cuprinde repausul la pat si luarea de antiinflamatoare (antiinflamatoare nesteroidiene sau, daca este vorba de o forma severa, corticosteroizi pe cale generala) timp de 4 pana la 6 saptamani. In caz de ulceratie, sunt indispensabile ingrijirile locale. Boala evolueaza in mai multe pusee si poate chiar recidiva dupa mai multi ani. Sinonim: paniculita nodulara idiopatica.
Examen de laborator destinat sa puna in evidenta si sa dozeze factorul reumatoid in sange.
Sunt dilatatii patologice permanente ale unei vene a coapsei si mai ales a gambei, insotite de o ulceratie a peretelui sau. Varicele membrelor inferioare sunt de cele mai multe ori esentiale sau idiopatice, adica ele constituie fenomene izolate si nu sunt consecinta unei boli. Varicele sunt legate de un defect de etanseitate al valvulelor venoase, care impiedica in mod normal refularea sangelui in jumatatea inferioara a corpului, de aici rezultand o dilatatie a venelor, predominand la picioare din cauza greutatii. Simptomele – sunt provocate mai ales de acumularea de sange in gambe, nu stat de varicele in sine. Apoi se formeaza un cordon albastru, moale, sinuos vizibil prin piele, care se aplatizeaza in pozitia intinsa si iese in evidenta in pozitia in picioare. Varicele se afla la origine a trei feluri de complicatii: – flebita superficiala care este o inflamatie acuta in jurul varicelor membrului inferior, si se produce o durere si o modificare a pielii in lungimea segmentului varicos – ruptura de varice – antreneaza o hemoragie abundenta si neasteptata. Sangerarea se poate produce in exterior sau poate da nastere la un hematom subcutanat dureros. – tulburarile cutanate se produc pe termen lung. Acestea sunt in general o dermita ocra si ulcere varicoase. Tratamentul trebuie sa impiedice agravarea varicelor si prevenirea complicatiilor lor. Tratamentul – combina lupta impotriva acumularilor de sange, prescrierea de medicamente venotonice, sclerozarea varicelor, tratament chirurgical prin „stripping” sau chiva care consta in ligaturarea venelor deficiente.
1. Valva – Structura anatomica ce nu permite scurgerea unui lichid decat intr-o singura directie. Valvele cardiace sunt elemente constitutive ale diferitelor valvule care impiedica refluxul sangelui in cursul trecerii sale din auricule in ventricule si din ventricule in arterele principale. Valvula tricuspida, intre auriculul si ventriculul drept, este formata din trei valve denumite valve tricuspide. Valvula mitrala, este situata intre atriul stang si ventriculul stang fiind alcatuita din doua valve. Valvula pulmonara la intrarea arterei pulmonare si valvula aortica, la nivelul de formare a aortei, sunt compuse fiecare din trei valve sigmoide, in forma de capsula deschisa spre vas. 2. Instrument pentru departarea partilor moi care astupa intrarea unui organ cavitar. valva artificiala.
Parte posterioara a palatului, care separa cavitatea bucala de nazofaringe (partea faringelui situata in spatele foselor nazale). Marginea posterioara a valului palatin prezinta in mijloc lueta (omusorul) si, de fiecare parte a acestuia doua pliuri, stalpii palatini, de care sunt lipite amigdalele sau tonsilele palatine. Patologie – Aceasta poate fi tumorala (tumora benigna sau maligna), malformativa (fanta a valului palatului, ori fenta velara) ori neurologica (pamlizie). Valul palatului este deosebit de lung la persoanele care sforaie, ceea ce conduce la propunerea ablatiei sale partiale (faringoplastie) in tratamentul sforaitului. Sinonime: palat moale, palat musculomembranos.
Stare de predominanta vagala, caracterizata prin moleseala bradicardie, peristaltism exagerat, disparitia reflexului faringian.
Afectiune caracterizata printr-o contractura spasmodica involuntara a muschilor vaginali si perivaginali in momentul penetrari penisului in vagin, astfel incat penetrarea devine imposibila sau dureroasa. Exista vaginism primar, in care tulburarea se produce de la primul contact sexual si vaginism secundar, cel care apare dupa un interval de relatii sexuale satisfacatoare. Vaginismul, spre deosebire de dispareunie (durerea legata de penetrare), exista aproape intotdeauna la primele tentative de raport sexual. Vaginismul poate fi legat de o boala organica (inflamatie, infectie, malpozitie a organelor genitale, prezenta unui himen rezistent) sau de o tulburare psihologica (nastere dificila, preludiu insuficient, violenta sau stangacie a partenerului, absenta dorintei, viol). Cauze – Ele sunt uneori fizice (inflamatie, infectie, malpozitie a organelor genitale, prezenta unui himen rezistent), uneori psihologice (amintirea unei nasteri dificile, insuficienta preliminariilor amoroase, violenta sau stangacia partenerului, absenta dorintei, viol). Vaginismul si frigiditatea nu se asociaza, femeia putand ajunge la orgasm prin masturbare. Diagnostic – Examenul ginecologic trebuie mai intai sa depisteze o malformatie sau o infectie care nu sunt cunoscute, tuseul vaginal putand fi realizat sub anestezie. In absenta oricarei cauze organice, un bilant psihologic, se va stradui sa precizeze dificultatile prezente sau trecute (educatie rigida) ale pacientei. Tratament- Tratamentul, care variaza dupa cauze, poate cuprinde o interventie chirurgicala sau un tratament antibiotic. In caz de anomalie fizica sau de infectie, ori poate face apel la dilatatia treptata a vaginului, la un ajutor psihologic specializat, la o educatie psihosexuala si/sau la excercitii de relaxare.
Ce tine de nervul vag. Relativ la nervii vagi sau pneumogastrici. O sincopa vagala este o scurta pierdere a starii de constienta provocata de o prea mare activitate a nervilor pneumogastrici.
Administrare a unui vaccin care are drept efect conferirea unei imunitati active, specifice pentru o boala, facand organismul refractar la aceasta boala. Mod de actiune – Dat fiind ca imunizarea activa nu se instaleaza decat dupa cateva zile sau cateva saptamani de la administrarea vaccinului, vaccinarea reprezinta de cele mai multe ori un mijloc de prevenire fata de o infectie data. Dar ea mai poate fi utilizata, de asemenea, si pentru a intari mijloacele de aparare ale organismului fata de o infectie deja instalata (vaccinoterapie). Serovaccinarea asociaza vaccinarea (protectia pe termen lung) si seroterapia (actiunea imediata), astfel se previne tetanosul la persoanele nevaccinate in cazul unei raniri, fie ea si minima (intepatura cu un spin de trandafir, de exemplu). lnoculare – Dupa felul vaccinului, inocularea poate fi facuta pe cale parenterala (subcutanata, intramusculara sau intradermica) ori, mai putin des, pe cale orala (vaccinarea antipoliomielitica, de exemplu). Se recurge astazi la doua tipuri de vaccinare: vaccinarile combinate, care constau in amestecarea, in momentul utilizarii, a vaccinurilor in aceeasi seringa si in inocularea lor intr-un singur punct de injectare in organism; vaccinarile simultane, care constau in administrarea vaccinurilor in diverse puncte ale organismului sau pe cai de administrare diferite.
Boala infectioasa a bovinelor, transmisibila omului, produsa de un virus, caracterizata prin prezenta unor pustule a caror serozitate se inoculeaza la om pentru a-i crea imunitate fata de variola. Boala infectioasa a vacilor si cailor, transmisibila omului, provocata de un virus din familia poxvirusurilor. Acest virus responsabil de cowpox (boala infectioasa a vacilor) sau de horsepox (boala infectioasa a cailor), este foarte apropiat de virusul variolei.
Este o inflamatie a uveei (membrana intermediara vascularizata, care hraneste ochiul, constituita din iris, corpul ciliar si coroida). O uveita poate fi de origine bacteriana, in caz de plaga, de interventie chirurgicala sau de infectie, de origine virala, agentii in cauza fiind in principal un virus herpetic, ori de un citomegslovirus, responsabili de infectii la subiectii imunodeprimati, de origine parazitara, de origine micozica, de origine autoimuna. O uveita poate de asemenea sa insoteasca unele afectiuni reumatologice, boli de sistem, o sarcoidoza, o meningita. Uveitele se pot manifesta printr-o scadere a tensiunii si printr-o roseata. Uveitele intermediare sau pars planites, mai rare dar deosebi de insidioase, se manifesta prin cateva muste zburatoare in fata ochilor, care dispar in cateva zile sau saptamani. Diagnosticul – se pune pe baza examenului clinic si a examenului la biomicroscop, uneori si pe baza angiografiei oculare. Tratamentul – consta in administrarea de antiinflamatoare locale sau generale care atenueaza puseele. Este imperativa tratarea cauzei atunci cand aceasta este cunoscuta.
1. Nivelul de uree din sange. Uremia este cuprinsa in mod normal intre 0,25 si 0,45 g, adica intre 3,3 si 6,6 milimoli, pe litru de sange: aceste cifre pot fi usor mai mari la subiectii care au un regim alimentar foarte bogat in carne sau care nu consuma lichide in cantitati suficiente. Uremia este anormal de ridicata in caz de insuficienta renala, anormal de scazuta in insuficienta hepatica grava. 2. Totalitatea manifestarilor caracteristice insuficientei renale. Astfel se vorbeste de uremie acuta sau cronica. Termenul de coma uremica defineste coma in care se cufunda subiectii atinsi de o insuficienta renala netratata, ajunsa in stadiul terminal.
Ureaplasma urealyticum reprezinta o bacterie responsabila in primul rand de infectiile urinare si genitale.