Din cuprinsul articolului
S-a descoperit că anumite medicamente prescrise, în mod uzual, pot provoca stop cardiac brusc persoanelor cu diabet de tip 2, chiar dacă nu au istoric de afecțiuni cardiovasculare. E vorba de anumite antibiotice și medicamente antipsihotice.
Persoanele cu diabet de tip 2 care nu au antecedente de boli cardiovasculare au un risc de aproape de trei ori mai mare de stop cardiac brusc dacă iau medicamente antipsihotice și aproape dublu dacă iau anumite antibiotice care prelungesc intervalul QT, în special macrolidele (cum ar fi azitromicina și eritromicina) și fluoroquinolonele (cum ar fi ciprofloxacina și levofloxacina).
Medicamente uzuale care pot provoca stop cardiac
„Aceste date arată că medicamentele prescrise în mod obișnuit – medicamentele antipsihotice, utilizate de aproximativ 3% dintre persoanele cu diabet de tip 2, și antibioticele, luate de 5% până la 10% – conferă un risc crescut de stop cardiac brusc la cei fără antecedente de boli cardiovasculare”, a declarat Peter Harms, MSc, care a prezentat studiul la Ședința Anuală 2023 a Asociației Europene pentru Studiul Diabetului (EASD). Un alt medicament asociat cu creșterea riscului de SCA la pacienții cu diabet a fost domperidona, un medicament antiemetizant.
„Poate că aceste medicamente ar putea fi evitate în unele cazuri, iar medicii de familie ar trebui să fie mai conștienți de consecințele posibile ale utilizării lor”, a adăugat el. „Dacă pacientul are diabet de tip 2, atunci poate este mai bine să se evite unele dintre aceste medicamente și să se încerce să se descurce fără ele sau să se găsească un antibiotic alternativ.”
Harms, medic epidemiolog la Amsterdam University Medical Centers, Olanda, a subliniat că studiul lor a fost unic deoarece cercetătorii s-au bazat pe date provenite din sistemul de îngrijire primară. „Aceste date sunt cuprinzătoare și găsim multe asocieri care sunt foarte reale.”
Stopul cardiac brusc este asociat cu 50% din toate decesele cardiace și reprezintă 20% din mortalitatea totală în țările cu venituri mari. Dintre persoanele care experimentează stop cardiac brusc, 80% dintre cazuri se dovedesc a fi fatale.
„Așa cum sugerează numele, este dificil de prevăzut deoarece este brusc, în special la persoanele fără antecedente de boli cardiovasculare”, a subliniat Harms într-un interviu cu Medscape Medical News. El a evidențiat că „aproximativ jumătate dintre cei care experimentează un stop cardiac brusc, adesea între vârsta de 40 și 60 de ani, nu au mers niciodată la cardiolog, dar mulți au diabet de tip 2.
„Trebuie să înțelegem mai bine cum să recunoaștem persoanele cu risc de stop cardiac brusc, să știm pe cine să monitorizăm și cum să prevenim aceste evenimente”, a subliniat el.
Dr. Vladimira Fejfarova, a moderat sesiunea și a comentat asupra studiului. „Din punct de vedere clinic, este necesar să evaluăm factorii de risc care pot contribui la stopul cardiac brusc.”
Cauzele unui stop cardiac brusc
În ansamblu, cercetătorii au constatat că, în cazul persoanelor cu diabet de tip 2 fără antecedente de boli cardiovasculare, hipoglicemia, hipertensiunea severă, dislipidemia și utilizarea medicamentelor care prelungesc intervalul QTc sunt asociate cu riscul de stopul cardiac brusc. În cazul persoanelor cu diabet de tip 2 și boli cardiovasculare, albuminuria și insuficiența cardiacă sunt asociate cu riscul de stop cardiac brusc.
Fejfarova a adăugat: „În cazul diabetului de tip 2 și, de asemenea, celui de tip 1, trebuie să ne uităm mai atent la evenimentele adverse, în special atunci când tratăm infecțiile cu macrolide, dar și infecțiile micotice, deoarece se știe că medicamentele antimicotice influențează intervalele QT, ceea ce ar putea contribui la stopul cardiac brusc.”
„Trebuie să fim mai atenți atunci când prescriem anumite antibiotice care au aceste efecte secundare la pacienții noștri cu diabet”, a afirmat Fejfarova, de la Centrul de Diabet, Institutul pentru Medicină Clinică și Experimentală, Praga, Republica Cehă.
Diabetul de tip 2 dublează riscul de stop cardiac brusc
Cercetătorii au decis să investigheze populația de persoane cu diabet de tip 2 deoarece riscul lor de moarte subită cardiacă este de aproximativ de două ori mai mare decât cel al celor fără diabet de tip 2. Deoarece acești pacienți au controale relativ frecvente cu medicii de familie, Harms s-a bazat pe bazele de date din îngrijirea primară care conțineau informații cuprinzătoare și relativ obișnuite privind indicatorii de risc.
Au fost stabilite asocieri longitudinale între caracteristicile clinice ale 3919 pacienți cu diabet de tip 2 – atât cei cu, cât și cei fără antecedente de boli cardiovasculare – și stop cardiac brusc (un total de 689 de pacienți).
Cazurile au fost găsite în registrul AmsteRdam REsuscitation STtudies (ARREST) privind încercările de resuscitare în afara spitalului de către serviciile medicale de urgență din regiunea olandeză Noord-Holland, în perioada 2010-2019. Grupul de control a inclus persoane cu diabet de tip 2 care nu avuseseră stop cardiac brusc. Pacienții de control proveneau din aceleași practici de îngrijire primară și erau de vârstă și sex similar. Măsurătorile clinice, inclusiv tensiunea arterială și valorile glicemiei, utilizarea medicamentelor și istoricul medical pentru cei 5 ani anteriori unui stop cardiac brusc, au fost obținute din înregistrările medicale ale medicilor de familie. S-a efectuat o analiză multifactorială, iar rezultatele au fost stratificate pentru persoanele cu și pentru cele fără antecedente de boli cardiovasculare.
Deosebit de interesante au fost medicamentele care interferează cu funcția cardiacă, inclusiv anumite medicamente prokinetice, antibiotice și antipsihotice. Toate aceste medicamente sunt cunoscute pentru a fi asociate cu o modificare a prelungirii intervalului QTc. Exemple includ domperidona (prokinetic cu prelungire a intervalului QTc), macrolidele și fluoroquinolonele (antibiotice cu prelungire a intervalului QTc), și haloperidol (un antipsihotic cu prelungire a intervalului QTc).
Antibiotice și medicamente antipsihotice care ar putea provoca stop cardiac brusc
Pacienții caz și pacienții de control erau similari ca vârstă și alte caracteristici, cu excepția faptului că mai mulți pacienți cu stop cardiac brusc aveau antecedente de boli cardiovasculare (40,0% vs 29,4%).
„Privind asocierile în populația generală, utilizarea insulinei a fost puternic asociată cu riscul de stop cardiac brusc [raportul de risc relativ (HR), 2.38] și poate acesta a fost un indicator al severității diabetului de tip 2”, a remarcat Harms. „De asemenea, în mod previzibil, antecedentele de aritmie [HR, 1.68] și, mai surprinzător, utilizarea medicamentului prokinetic [HR, 1.66; 95% CI, 1.20 – 2.31], în special a celor cunoscute pentru prelungirea intervalului QTc, au fost asociate cu SCA.”
Studiul a arătat că persoanele cu diabet de tip 2 care nu aveau antecedente de boli cardiovasculare aveau un risc semnificativ mai mare de a experimenta stop cardiac brusc dacă luau medicamente antipsihotice care prelungesc intervalul QTc (o măsură a repolarizării inimii) cu un risc relativ de 2.87. De asemenea, utilizarea anumitor antibiotice, care au același efect asupra intervalului QTc, a fost asociată cu un risc relativ de 1.66 de a suferi un stop cardiac brusc.
Studiul a identificat și alți factori de risc: un nivel scăzut al glucozei pe nemâncate, tensiunea arterială sistolică sever crescută, nivel scăzut de colesterol HDL și nivel ridicat de colesterol LDL, care au fost, de asemenea, asociate cu un risc crescut de stop cardiac brusc.
În cazul persoanelor cu antecedente de boli cardiovasculare, studiul a arătat că albuminuria (prezența proteinelor în urină) și insuficiența cardiacă au fost, de asemenea, asociate cu un risc mai mare de stop cardiac brusc.
Acest studiu subliniază importanța evaluării și conștientizării factorilor de risc care pot contribui la apariația unui stop cardiac brusc în rândul pacienților cu diabet de tip 2 și subliniază necesitatea de a fi mai precauți la prescrierea medicamentelor care pot afecta intervalul QTc, precum antipsihoticele și unele antibiotice, în această populație de pacienți.
